timp şi vulcani

O amoeba

Ce mai faci?"
Într-o bună zi luna
A întrebat pămîntul.

De milioane de ani
Îl tot vedea muncindu-se,
Mutînd mările dintr-un continent
Într-altul,
Experimentînd gheţuri şi vulcani
Şi stricînd zilnic o grămadă de munţi.
"Ce mai faci?"
A repetat ea.

Pămîntul a răspuns obosit şi grav.
"O amoebă."

Atunci luna a încruntat din sprîncene,
S-a făcut că înţelege
Misterul creaţiei şi al vieţii
Şi-a plecat mai departe gîndindu-se:

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ora actuală exploatarea bazinului minier a dat un avânt considerabil afacerilor în târguşoarele Petroşani, Livezeni şi altele, depărtate cu câteva mile. Nici Vulcanul, nici Vereştii, nu s-au ales cu cel mai mic câştig de pe urma vecinătăţii cu un mare centru industrial; sunt şi azi aşa cum au fost acum cincizeci de ani, aşa cum fără îndoială vor mai fi şi peste o jumătate de veac; şi după Elisee Reclus, o bună jumătate din populaţia Vulcanului e alcătuită doar "din slujbaşi însărcinaţi cu paza frontierei, vameşi, jandarmi, agenţi ai fiscului şi infirmieri ai postului de carantină". Înlăturaţi jandarmii şi agenţii fiscului, adăugaţi o proporţie ceva mai însemnată de plugari şi veţi avea populaţia Vereştilor, adică vreo patru-cinci sute de locuitori.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comparaţie vulcanologică

În timp ce-n sexul cel sublim,
Femeia deseori driblează,
Vulcanul, sincer cum îl ştim
Erupţia nu şi-o mimează.

epigramă de Mihai Haivas (2013)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind masca mortuară a lui Eminescu

Să trec uşor cu palma pe masca mortuară
(eu nu credeam vreodată s-ajung a o privi)
prin fagii Bucovinei să fie primăvară
un recviem să curgă din corn în zori de zi

Ţărăncilor din Putna le înflorească iia
să-i iasă dinainte ca unui voievod
căci pentru noi, românii, acesta e Mesia
cu tălpile în cuie şi sîngele pe rod

Aşa cum stă de singur ca într-un metru antic
e ca o stea căzută în iarba altui veac
iar fruntea îşi frămîntă portalul ei gigantic
şi buzele a milă supremă se desfac

L-a ferecat durerea pe stînca zînei Dochii
în raza lumînării pomeţii bat în mov
ca două pîini bătrîne i se afundă ochii
în somn îi supurează fîntînile lui Iov

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Saturnalii (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o ruină-mbrăţişez abisul...

Ca o ruină-mbrăţişez abisul,
găsind în gând căderea - sunt epavă
şi un vulcan aprins fără de lavă
sau un sărman ce-a glăsuit din scrisul

cernelii transformate în otravă,
chiar de-n albastru-mi înălţam zapisul
într-ún tandem ce fost-a scurs şi visul
cu lenevia ce-şi găsea ispravă.

Aglomerez secundele în fire
şi firea o atrag din creştet dur,
să-mi împlinesc destinul c-o jertfire

în timp mai scurt decât mi-a fost să-ndur
întreg trecutul ce-a-nsemnat clădire
spre căi ce sting sclipirea din azur.

sonet de Ionuţ Popa (17 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul unei nopţi de iarnă

Apărea în stele dinţate
chipul tău de atunci, numai contur.
Nopţile mele, în nopţile mele.
Stam lungit pe zăpadă, privirea
îmi hoinărea printre cetini, în jur,

Şi nu mi-era frig. Dimpotrivă,
abuream tot ca o pâine albă.
Stelele mă priveau curioase.
O, tu, carne a mea, visătoare,
o, voi, fosforescentelor oase!

Tot viitorul călătorea, călătorea,
de sus, de sub norii cei nevăzuţi,
pe fulgii cei albi, căci ningea,
dragostea mea i-apăsa, apăsa,
şi ei mi se topeau în răsuflare.

Pân' la genunchi mi s-ar fi scufundat piciorul,
dacă-aş fi vrut să calc peste gheaţă,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi împlinesc treizeci şi şase de ani

Vreau nemişcării inima să-mi dau
Căci alte inimi nu mai pot mişca,
Dar chiar de pentru mine doruri n-au,
Iubesc şi-aşa.

Mi-s zilele ca galbenele foi
Şi duse-s flori şi poame de amor,
Azi numai suferinţe şi nevoi
Mă împresor.

Iar focul ce mă arde aici, în piept,
E ca vulcanul, de cenuşă greu,
Nu torţe să aprindă mai aştept
Ci rugul meu.

Speranţe, grijă, teamă, gelozii,
Extazul şi puterea dragostei,
Nimic din ele nu mai pot simţi,
Doar lanţul ei.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Byron, traducere de Paul Abucean
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul din luna

Privesc o semuire de om în discul lunii,
Un chip bizar ce râde, privind de sus pământul,
Un râs amar şi straniu ce-l au numai nebunii,
Şi morţii, când pe buze li-a-ncremenit cuvântul.

E-un om cu bună seamă, e-un cap de om, - o mască,
Dar după ironia acestei măşti s-ascunde
Cea mai cumplită moarte ce-a fost să-mpărăţească;
Şi totuşi chipul ăsta îl ştiu de nu ştiu unde…

L-am mai văzut desigur demult, dar poate anii
Şi-au zugrăvit sarcasmul pe marea lui durere
Şi tot ce-a ars într-însul s-a stins azi ca vulcanii
Ce râd în discul lunii cu-albastrele cratere.

L-am mai văzut desigur, şi-l ştiu, - dar tu, iubită,
Ce te-ai desprins să judeci cuminţii şi nebunii,
Când stai privind pe geamuri cu faţa liniştită
Cunoşti tu cine-i omul ce râde-n discul lunii?

poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te simt cum clocoteşti în mine,
Iubire vulcan sacru de foc şi dorinţi
Etalandu-ţi firea capricioasă
Pârjoleşti totul, între mine şi sfinţi
Chiar şi pe omul iubit,
Doar timpul firea-mi va înfrâna,
Înţelepţită poate de câte am trăit
Şi câte voi mai vedea.

Valeria Mahok (3 mai 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avertisment

De multă vreme ocolesc trecutul,
Din milă faţă de contemporani,
Să nu stârnesc cu mâna mea vulcani,
Mai bine zac între coperţi, ca mutul.

Dar, vai, toţi cei iertaţi îmi sunt duşmani,
Vor sabia, nu vor să fie scutul,
Pe Blaga l-ar ucide iar Răutu
C-o ceată de cosmopoliţi golani.

O, timp păgân în multe ale tale,
Te-ar vinde ei samsarului străin
Cei care poartă două capitale
Pe-acelaşi amărât de buletin.

V-avertizez, sinistre haimanale,
că ori intraţi în pensie, ori vin.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Stupca

Bădiţă Ciprian, poate pe-aici,
Pe-aceste singuratice poteci
Ai urmărit un gând cu paşii mici.

Pe-un zvon duios ai dat să te apleci
Ori pe lumina unui licurici,
Pe-un fantomatic zbor de lilieci...

În vitregia anilor fugaci
Ai înfruntat tirani şi temniţi reci
Că te-ai făcut durerilor tălmaci.

În tine au strigat amar de voci
De schingiuiţi de lanţuri şi butuci,
Blestem stăpânitorilor feroci!

Tu ai ştiut din bezne şi surghiun
Lumina, libertatea s-o evoci
Şi dragostea pământului străbun.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Oniga
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oglindă

Se oglindeşte timpul în istorii,
Nămeţi de stele veşnicii dizlocă,
Căci dincolo de vise iluzorii,
Meteoriţii moartea o invocă.

Se nasc morminte-nfiorându-şi tihna -
O cumpănă de vise şi de plăgi...
A renăscut în suflet neodihna
Şi-şi strigă ne-mplinirea inorogi.

O altă eră-şi cere întrupare
Erup vulcani cu sărutări de vis,
Se sting pe sâni poeme non-carnale
Când mări, perfecţiunea au atins.

Pe plaja nisipoasă a uitării,
Au eşuat balene, nave, bărci...
S-a hotărât întoarcerea acasă,
Dar, timpule, doar tu nu te întorci....

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis scurt

Sângele îţi flutură pe buze o eşarfă
Precum pânzele unui crepuscul pe oceane
Între perne trupul tău cântă ca o harfă
Iar părul te înfăşoară în liane

Îţi adânceşti piciorul de bronz printre petunii
Pe gleznă ţi se aşează o fantoşă de foc
Parfumul ei te-adoarme pe hamacul lunii
Şi îţi aprinde-n suflet fluiere de soc

Dar cum te mişti din patul de mărgean
Se desprind coralii emigrând pe spumă
Trupul tău se-nalţă lavă din vulcan
Eu te-aştept în piatră tu mă rechemi în humă.

poezie clasică de Constantin Nisipeanu din Spre ţara închisă în diamant (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

«Mărul cât Edenul, ori aeroplanul, / aurul, varanul tot cer oxigenul... // Eu, dacă pierd trenul, nu mai văd vulcanul, / lavo-toboganul, timpul, pliocenul..., / n-apuc nici catrenul ce-ţi cântă gotcanul...! // Clipa-mi toarnă anul, clipa-mi dă desenul, / aripa, antrenul, arcul, buzduganul, / acul de brodează, de-aţâţă elanul, / aurul, sau banul de ceruri brăzdează...! // Bruma – chiar de-i brează – zebre va să-mi culce / într-un plai mai dulce, plai ce-mi constelează / brazii cu sfârlează, ceruri să-mi inculce... // Du-te-n Bobotează, vezi-l pe Neculce, / dă-i din vinul dulce până când visează: / prindă-ni-l găianul, merii cu Edenul, / mai tot oxigenul, ori aeroplanul...!» ‒ (XXXII), Glosalm de Brumar / 30 noiembrie 1967
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 48).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» (30 noiembrie 1967)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biata doică

Rotindu-se, planeta
ne duce zile şi nopţi în braţe,
o doică iubitoare care face
greşeli înfricoşătoare. Suntem loviţi de vulcani,
tornade, cutremure.

Ruşinată, ea ne oferă buchete de flori
şi răzoare cu cântece de păsărele,
şi apusurile lui Turner.

Biata doică, doar atâta ştie...
Ea, chiar dacă s-ar opri, legănând landoul
într-un părculeţ din spaţiu
şi conversând cu alte doici,
despre ce-ar putea sporovăi?

... despre crizele de nervi ale plodurilor
şi singurătatea de-a fi o doică
al cărui unic copil, draga ei Lună,
se află la mii de mile distanţă?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul fericirii bolborosea ca un vulcan, revărsându-şi spuma catifelată în hohote de râs. Aproape că uitasem de oboseală şi de trecerea timpului.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Boemă şi rece, o clipă mai trece
Spre zări argintii.
Ambrozie scumpă spre mare adâncă
Te-ndeamnă să vii,
Să treci pragul vieţii, în valul ceţii,
Al nopţii amnar
Şi robă de stele să-ţi pun peste umeri
De taină şi jar.
Lumina-n clepsidră să-şi cearnă prezentul -
Vulcan irosit...
În vânturi, o ramură frântă se plânge!
Ce mult te-am iubit!
Boemă şi rece o clipă mai trece
Spre zări argintii,
Iubire - o clipă, luciri efemere,
O singură zi.
Eternă şi gravă se pierde în mâine
Şi lacrima mea.
Doar eu şi tăcerea... O mare de taină
În inima bântuită de fantasmele timpului,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Mai bine să umplem cu flori
toate craterele vulcanilor,
să uităm morţii neîngropaţi
şi vântul să caute singur
ce mai e de găsit prin cenuşă,
mai bine să ne ducem departe de rănile noastre,
să nu regretăm nimic şi să cultivăm trandafiri,
mai bine să fixăm sărbătorile
în zile fără memorie,
mai bine să ducem ucigaşilor crini
şi să-i declarăm inocenţi,
mai bine să convingem fantomele
să ne lase în pace,
să ne ducem departe de rănile lor
şi cât mai discret,
să nu deranjăm cu tristeţile noastre pe nimeni,
înainte de a spune că toate acestea-s fireşti.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel nebun

Craterul vulcanului tău
visează cumva,
alintul jucăuş al vântului meu?
Cândva?
Puţin spre deloc?
Sau...

He, he...
chiar eu!
Acel nebun,
dintr-un timp
şi dintr-un spaţiu
dispărute demult!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se ştie pentru început ce se poate declanşa atunci când se începe analizarea viselor. Se poate pune în mişcare ceva lăuntric şi invizibil; foarte probabil, ceva care oricum ar fi ieşit mai târziu la lumina zilei — poate însă nu ar fi ieşit niciodată. Săpăm cumva ca să dăm de o fântână arteziană şi riscăm să ne izbim de un vulcan. Dacă există simptome nevrotice, trebuie să procedăm cu grijă. Dar cazurile nevrotice nu sunt de departe cele mai periculoase. Există uneori persoane aparent normale care nu prezintă simptome nevrotice speciale — sunt poate chiar medici sau educatori —, care chiar se fălesc cu normalitatea lor şi sunt exemple de educaţie bună, pe deasupra au opinii şi deprinderi de viaţă absolut normale, dar a căror normalitate este o compensare artificială a unei psihoze latente.

Carl Gustav Jung în Două scrieri despre psihologia analitică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!