timp şi zaruri

Umerii cuvintelor

Unde sunt florile panicei?
Din mâinile tale n-a rămas decât
fantoma lor
şi în păr reptila subterană a aromelor,
lamele săbiilor şi câte femei goale
măcelărite de lună pe nuferi?

Apoi vine asfinţitul pe panoplia lui de pluş
cu trifoiul umed al paşilor
cu apele îmbrăţişându-se în întuneric,
apele de zăbranic ale nopţii.

Pe acoperişele orelor
vântul joacă zarurile
din pietrişul clipelor.

poezie clasică de Stephan Roll din Ospăţul de aur (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărgele

E trecut de miezul noptii
Singură la o fereastră
Şase-şase, zarul sorţii
Ţi-a alunecat sub glastră

Lunecoasă e iîn noapte
Luna tainică pe boltă
Şi în tine fierbe sânge
În şuvoaie se revoltă

Timp trecut, vremuri apuse
Poposesc la tine-n prag....
Ia doar zilele senine
Ca mărgele în şirag.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii cântă, alţii beau

Unii cântă, alţii beau,
Alţii-aruncă zarurile,
Peste veacul obosit
Timpul s-a oprit.

Dacă fiecare din noi am visa
Măcar un vers într-o lună
Lumea aceasta de tinichea
Ar fi cu mult mai bună.

Fărâmiţaţi-vă-ncet inima
Ca pe-o bucată de pâine
Şi împărţiţi-o cu altcineva,
Moartea vine ca mâine.

Unul dansează cu un cui înfipt în cap,
El e omul de tablă,
Poştaşul şi-a oprit bicicleta, mirat,
Jandarmul n-are nici o treabă.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Ion Chichere din Folk (2009)
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transcendental

Un gând rătăcit
coboară grăbit spirala vieţii
spre informaţia primordială
acolo unde materia şi antimateria
joacă zaruri cu D-zeu
iar El nu şi-a pierdut încă
umorul
mai crede în creaţia Lui
agonizează printre lanţurile de carbon
şi se întrupează pătimaş
în materia unei fiinţe
cu chipul palid
şi inima întunecată
de şoapte nepătrunse
pierdute în timp
ca un blestem
sau ca o rugăciune
către nefiinţă.

poezie de Viorica Hagianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne întâlnim

la tomberoane în seara asta
prietene să vii să ne întâlnim
nu ne-am văzut de câteva
zile
de autoizolare lângă ne
veste
nu prea bună că se prelungeşte
carantina cu încă o lună
de întâlniri la tomberoane
poţi ieşi cu şahul în punga
de gunoi sortat regulamentar
vom
juca o partidă şi ne acor
dăm
revanşa pe loc la tomberoane
jucăm un şah şi mai vorbim
că nu jucăm table pentru că nu avem
zaruri de aruncat la gunoi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În derivă

S-au strâns laolaltă în haite ca lupii
Şi-atacă flămânde de bani şi putere,
Ne sfâşie-n toate pe marginea gropii,
Iar prada şi-o împart cu-atâta plăcere.

Ne vând pe nimic tot aurul ţării,
Ne joacă la zaruri - profitul să iasă
Trăim zi de zi la voia-ntâmplării,
Legate sunt vieţi cu sârmă ghimpoasă.

Ne mor în spitale părinţii cu zile
Iar tinerii-ajung doar slugi la străini,
Bătrânii devin chestiuni dificile,
Copiii-s ucişi în parcuri de câini.

Se leapadă iute şi-aruncă din vină,
Pe vremuri, pe noi şi chiar pe-animale,
Nu ştiu să conducă şi atunci ne dezbină,
Paiaţe urcate pe morţi - piedestale.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (12 septembrie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu zadar adesea

renasc mirări în oameni zăvorâte
şi mă-nsoţesc adesea cu zadarul
drumeţ spre unde-mi cade-n soartă zarul
şi vise-având eternităţii câte.

tăcerea-mi adânceşte-n lut habarul
sub ceruri în lumină coborâte
de timp tu ai sprâncene mohorâte
femeie ce-n cuvânt îţi verşi nectarul.

priviri lăuntrice în tine-arunc
venind, nălucă, din eresul ploii
şi dulce-mi înverzeşti în albul foii
pe-albastru ţărm, în nemurire prunc.

e prin tenebre noaptea-n ale sale
vestiri de nuntă-n zile colosale.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exişti

închid uşi
mă încui în ieri şi-n urmă zile
clipe-mi sting lumini
număr chei
rătăcesc amintiri dinspre viitor
descuie-mă în tine
cu răbdare într-un alt mâine

opaiţul inimii îmi alungă umbre
încăperea mea nu are margini
nu pot
cuprinde singur pereţi de viaţă
masa din mijlocul meu
ţine încă zarurile
rostogolesc nebune destinul
o faţă se opreşte spre viitor

tăcerea-n mine fumegă
mă ard-n cărbuni
prin vine-mi curge timpul

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (decembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţinte galante

Iarba
iată
se pregăteşte
să facă
saltul ei
anual
în
verde

Copacii
recent
înfloriţi

Se retrag
mai
sus

Acolo
unde
Dumnezeu

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă cu zarul

dacă tot ai de gând s-o faci, fă-o până la capăt,
altminteri, nici măcar nu încerca.

dacă tot ai de gând s-o faci, fă-o până la capăt.

s-ar putea să-ţi pierzi iubita,
soţia, rudele, serviciul şi poate minţile.
fă-o până la capăt,
s-ar putea să nu mănânci 3 sau 4 zile.
s-ar putea să îngheţi pe o bancă-n parc.
s-ar putea să faci puşcărie,
s-ar putea să te faci de râs,
de batjocură,
să rămâi singur,
singurătatea e un dar,
toate celelalte sunt teste de rezistenţă,
a cât de mult chiar vrei să faci asta.

iar tu o vei face
în ciuda respingerii şi a şanselor schiloade

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea nu pierde nimic

MAREA este întinsă.
Marea îmbrătişează ţărmul din Chesapeake, sub soarele apusului,
şi ultima stea, dimineaţa, deasupra culcuşurilor de stridii,
şi bărcile întârziate-n larg ale oamenilor singuri.
Cinci case albe pe-o fâşie îngustă de pământ... cinci zaruri în căutarea şansei.

Nu demult... marea era întinsă...
Iar astăzi marea nu a pierdut nimic... ea păstrează totul.

Sunt înnebunit după mare.
Fac cântece despre mare, plâng toate plânsetele mării,
am uitat atât de multe cântece-ale mării şi-atât de multe plânsete-ale mării.

Sunt înnebunit după mare.
La fel, cei cinci oameni cu care-am împărţit, odată, un peşte fript
într-un cort din prelată pe timpul unei furtuni de nisip.

Marea ştie mai multe despre ei decât ar putea şti vreodată ei înşişi.
Ei ştiu doar cum îmbrăţişează marea şi că nu-ţi mai dă drumul niciodată.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă am

Oh, Doamne, cât mă mai iubesc,
Nu mă mai satur să mă încânt de mine;
Mă simt, m-ating, din suflet îmi zâmbesc,
Mă încred nespus, că îmi doresc doar bine.

Alerg de când mă ştiu alte dorinţe
Ce chiar de ajung mă plictisesc cu ele;
Că-mi schimb ateic fostele credinţe
Trădat naiv, sau dezgustat de rele.

Mă citesc zilnic alt insesizabil
Ridându-mi gând că s-a strâmbat oglindă
Şi-o şterg cu dosul palmei; lamentabil,
Că-i şi mai rău urât să mă surprindă...

Mă culc ca timpul să se treacă doar în file
Crezând că vis de noapte-i semn de mâine,
Tot jinduind că nesfârşite vor fi zile
Şi nu mă cruţ să-mi vând din ele pentr-o pâine.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce m-a ucis, îmi lasă sufletul să scrie...

m-ai căutat prin fel şi fel de zaruri,
în cărţi de viitor, sau glob de sticlă...
şi m-ai tot căutat prin mii de veacuri
să-mi furi ce n-ai putut... fiind prea mică!

m-ai căutat doar să distrugi şi să îmi iei
ceea ce n-ai putut avea tu niciodată...
şi-ai fi dorit să legi etern cu chei
sufletul meu... ce n-ai să-l ai vreodată!

m-ai căutat în fiecare zi dacă mai sunt,
şi-n fiecare zi te întristai...
că nu plecasem de pe acest pământ,
ai fi făcut orice să plec... căci mă urai!

m-ai căutat să te răzbuni cu o cruzime,
ce n-ar putea să zacă într-un om...
şi-ai preferat să crezi doar ce-ţi convine,
iar adevărul... adânc să îl îngropi!

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geometria imlpacabilă

Zilnic, păşim printr-o geometrie
implacabilă
spre strâmtoarea identităţii.

Zarurile sunt aruncate monoton
peste tabloul monocrom
al solemnităţii.

În eonul de imagini
mă gândesc pe mine,
pe tine în tăiatele flori.

Pielea gândului
se mulează-n convenţional
când laolaltă,
urzim împrejur
o ceaţă scânteietoare
închipuind clipe
de tainică mulţumire.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj abstract

dansăm, dansăm, dansăm
luna caută dovezi compromiţătoare despre paşii noştri, despre noi.
mâinile mele îţi ating rând pe rând
şoldurile, visele, cearcănele.

zâmbeşti liniştită ţintind cu privirea ultima cupă cu şampanie,
îţi doreşti să fiu eu cel ce îţi aduce bucuria uitării,
ştiu asta.

lângă zarurile aruncate de o tinereţe plină de păcate inventate
crucea ta...
amestecată cu iarbă necosită
şi cu hainele negre
ale celor ce pleacă
undeva.

poezie de Eduard Dorneanu (1 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când noaptea-i nesfârşită şi-i avară...

Se năruie o lume de visări
Acolo unde a-ngheţat cuvântul,
Pe-ntinderi de pustiu, unde nici vântul
Nu mai aleargă vesel între zări...

Şi zâmbetul s-a sfărâmat în valuri
În marea-nfuriată a tăcerii,
De stâncile tăioase-ale durerii,
Când soarta ne-a jucat hain la zaruri...

Să aşteptăm lumina e-n zadar;
Când noaptea-i nesfârşită şi-i avară

Şi ochilor le-a stins speranţa iar
Viaţa... a rămas o simplă gară

În care timpul trece şi-un acar
Semnalizează trecerea-i amară...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cutia de conservă

E noapte!...
Trag de coadă istoria
şi-mi răspunde cu strigătele înecaţilor: "Mâine, în nu ştim ce inimi, se vor desfăşura preliminariile campionatului mondial de singurătate...!" —
apoi zornăit de chei şi de taine,
şi-n cele din urmă,
şerpoaica sângerează amănunte cu miros aţâţător.

În cerurile abia îndomesticite,
şuţii de buzunare declamă marile poeme antice
şi lumea aleargă pe clapele lumii, sub largile veşminte ale despărţirii, trăgând funiile de sisal ale fricii şi trezind moartea din roadele ei..., moartea din roadele ei!...

Vocea mi-apare în public arzând:
"La colţul străzii, Omul de paie îşi pune inima la punct — o cutie de conservă: «Departe cântă o prăpastie şi nu-i găsesc nici o vină.» Eu, unul, zic să ne naştem când vom avea timp...!"

(Zvonul uşii trece grăbit pe deasupra elementelor cardinale.)

Strig zeii risipiţi prin sufletul meu,
şi-i înmulţesc, şi-i desenez în aer,
închipuindu-mi-i tineri, abia spărgând găoacea:
atât de palizi, cu limbile împleticindu-se

[...] Citeşte tot

poezie de Ancelin Roseti din Împăierea lumii (2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă

viaţa mea e mai mult decât cântecul zorilor
am jucat la ruleta norilor sumbri
sau la un tarot al stelelor târzii
gustând lumina ca pe un refren al soarelui

mângâindu-mi trupul şi norii s-au limpezit
şi zarea e calmă
ca o şoaptă de dragoste spusă la urechea iubitului
mama vine şi-mi aduce liniştea şi mă înveleşte
în cântecul păsărilor dintr-un ceasornic
al zilelor şi nopţilor mele

alungă umbrele şi le închide în clepsidră
fii tu, dragul meu,
zarul acesta câştigător
iubeşte-mă

poezie de Daniela Marchetti (2021)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşiram timpul

deşiram timpul pe o falie îngustă
în orb, unde umerii tăi priveau înainte,
fără dreapta-stânga, fără sus-jos.

eram în locul acela larg, în melancolia verde,
ocolindu-ţi zarurile tocite, pline de ierni,
aruncate necâştigător.
ispita lepădată se prescria
în jurul unei înserări venite din urmă.

cuvintele au ţesut ecoul dintr-un gol creat,
din tăceri surde şi oarbe
şi-au făcut oprirea lângă zidul concentric
din ce în ce mai înalt.
n-am găsit nicio scară izvorâtă din tine pe care să urc.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă-mă tu

Învaţă-mă tu!
Poate anii mi-s duşmani
Şi mi-am pierdut ochii de copil
Pe drumul prea lung,
Poate nu mai ştiu să privesc
Şi doar văd:
Cum taci, cum zici, cum uiţi,
Cum taci...

Învaţă-mă tu!
Poate gândul mi-e umbră
Şi mi-am uitat simplitatea frumosului
În paşii prea mulţi,
Poate nu mai ştiu să fiu
Şi doar trec:
Cum plec, cum vin, cum stau,
Cum plec...

Învaţă-mă tu!
Poate vocea mi-e rece

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (17 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!