Citate despre trupul femeii și viață
citate despre trupul femeii și viață (inclusiv în versuri).

Corpul meu e profund atașat de corpul femeii mele. Am de fapt două corpuri, și de fapt întreaga mea viață e dublă. Chiar dacă aș fi decerebrat, ca un animal de experiențe, corpul meu ar fi încă îndrăgostit de corpul femeii mele. Nevoia mea de intimitate cu ființa cu care trăiesc merge mult mai departe decât viața sexuală.
Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile, Despre intimitate (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Trupul femeii, nu poate trăi, singur...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Trupul femeii, dăruiește și ocrotește, viața umană...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vorbim despre trupul femeii, vorbim despre viață.
citat din Iris Marion Young
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la trupul femeii și viață, dar cu o relevanță mică.

Era o femeie
frumoasă în cartier
iar salcâmii tineri erau
curioși a cunoaște
un trup de femeie frumoasă frumoasă frumoasă
în cartier
părea că va naște
o femeie un trunchi trunchiat
de copac înțepat
ce frumoasă
a fost și va fi
viața timpului infectat
cu iluzii!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Erau secerătoare din Necșeni și din alte sate. În vreme ce adunau cu securea mănunchiul de spice, urmăreau pe subt cotul stâng trecerea prințului și vorbeau într'adevăr, comunicându-și felurite observații. Totdeauna umbla el așa, pe departe și tăcut. Poate-i mut, glumeau unele. Are o boală de piept, era încredințată alta; de aceia se tot duce prin țări străine să se caute. Nu-i numaidecât bolnav; pare om ca toți oamenii, după cât spun cei ce-l văd de-aproape; însă-i cam smintit de învățătură. Are o odaie cu păreți numai și numai cărți. Nici nu vra să-și ieie soție; are de gând să se ducă la o sfântă mănăstire să se călugărească; ș'apoi s'a face vlădică ori mitropolit. Cine știe ce gânduri va fi având și de ce nu-și ia femeie; poate-i legat de vreo vrajă. Dac'ar fi trăit mă-sa, domnița Sultana, apoi ar fi pus ea pe cineva să-i desfacă și l-ar fi însurat. Așa, el trup de femeie n'a cunoscut, fărădecât niște fete de lingurari care slujesc domniței celei tinere. Aici trebuie să fie nu numai fapt și punere la cale, dar poate ș'o rânduială dela Dumnezeu, după vorba veche că apa trage la matcă și omul la teapă.
Mihail Sadoveanu în Nopțile de Sânziene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Maseuza
Amurg în zăbale,
fuior, se prăvale,
pe acorduri de Bach,
în chilia mea de monah,
și-un trup de femeie,
zeie,
mă descheie,
pentru masaj...
Ea e prințesă,
eu îi sunt paj,
iar trupul mi-i gaj,
ca un câine în lesă.
Mă simt protejat,
adulat. Fermecat!
Mâinile sale de aur
și sânii săi de tezaur
ard ondulat, pe trupu-mi
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt un copac
Nu-mi mai pasc mânjii miezul copilăriei
La poalele dealului,
Cu urechea lipită de calea ferată
Și plăcerea trenurilor care vor veni.
Plantele se îmbogățeau de lumină,
Iar sufletul era uns cu ierburi.
Foamea era o emoție care dădea în sete,
Apa se limpezea când bea regina florilor.
Nu mai sunt fetițele care mă iubeau,
Nici privilegiul de a ignora
Ori de a nu ști
Ca ele urcă-n trupul femeii
Alungate mai devreme.
Sunt un copac pe care-l mângaie cerul
Cu o înțelegere
Aproape omenească,
La marginea vieții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (14 mai 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă aș putea...
dacă ar fi să fie
aș construi lumea frumoasă
ca un trup de femeie
dacă ar fi să pot
cu lumina ochilor ei
aș face far să ne lumineze căile vieții
dacă mi-ar sta în putință
aș pune zâmbetul ei de mamă fericită
în calea nopților pe drumul călătorilor
să le fie alinare de dor și mângâiere
dacă puterile mi-ar fi atât de mari
aș face ca cel ce urăște, ura lui să fie
ca iubirea pură a unei femei
și dacă aș relua lumea de la începuturile ei
aș da ploaie, soare, iarnă, primăvară, vară și toamnă
pentru ca să fie ca-n sufletul ei
dacă ar fi să fie, sărutul și buzele ei le-aș pune
poartă cerului în răsărituri și-n apusuri
să le simțim în dimineți și-n seri târzii
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (aprilie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


Aici sunt păcate
Și-mi iartă greșeala de-a ști să iubesc,
Cu mintea, cu trupul, cu suflet ceresc,
Mă iartă că-mi caut etern în femei,
De-acum până-n clipa când vii să mă iei
Greșeli sunt destule și știu că le fac,
Sunt înger în versuri, în viață sunt drac,
Mă iartă degeaba, degeaba mă ierți,
Nu pot să nu fiu și aștept să mă cerți
Aleg semnul crucii chiar dacă greșesc,
Regrete m-apasă, dar vreau să trăiesc,
Degeaba promit că încerc să mă schimb,
Nu știu cum să port o coroană de nimb
Sunt doar păcătos pe un drum luminat,
Cu trupul murdar, dar cu suflet curat,
Mă iartă din nou că iubire aleg,
Din trup de femeie ajung s-o culeg
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baletul Luminii...
Mai caut intrarea, mai caut o cheie
Și cât sunt afară înfloresc orhidee
S-aduc înspre tine, vreau trup de femeie
Baletul Luminii, din calea Lactee.
Mă-ntreabă o șoaptă dinspre cer strecurată
"Dar Raiul, tu, floare, l-ai vazut vreodată?!"
Îmi fac peste câmpuri privirea o roată
Și-n mine m-afund să-ți dansez, fermecată.
Desfac spiralat albe-roze petale
În frunze-amintirea îmi curge la vale
Și-n boabe de rouă mai caut o cale,
Nectar de-orhidee să-ți torn în pocale!
Mă vrei ori te vreau?! Noi gândim separat...
Eu sunt o grădină, tu trăiești în palat
În care să intru mai cer și îți bat
Cu tandre reflexii din geamuri, pe pat.
[...] Citește tot
poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cânta-voi diseară un trup de femeie
Cânta-voi diseară un trup de femeie
Ce picură-n suflet, sfințite plăceri
Și-aruncă-n abisuri a focului cheie
Păstrând visătoare, iubirea de ieri.
Din boabe de rouă voi face cărare,
Romantice clipe răstorn spre apus,
Speranțele-s toate turnate-n pahare
Și-n brațele vieții, pica-voi răpus.
Cânta-voi diseară un trup de nalucă,
A buzelor șoaptă ce arde-n cuvânt,
O inimă care de dor, se usucă,
Și ochii ce cată, mereu, spre pământ.
Plutirea eternă... îmi fulgeră cerul,
De bat orologii la margini de-amurg,
Când vântură vântul nebun, efemerul,
In pagini nescrise, cu tine mă scurg.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cânta-voi diseară un trup de femeie
Cânta-voi diseară un trup de femeie,
Ce picură-n suflet... sfințite plăceri
Și-aruncă-n abisuri a focului cheie,
Păstrând visătoare, iubirea de ieri.
Din boabe de rouă voi face cărare,
Romantice clipe răstorn spre apus,
Speranțele-s toate turnate-n pahare
Și-n brațele vieții, pica-voi răpus.
Cânta-voi diseară un trup de nalucă,
A buzelor șoaptă ce arde-n cuvânt,
O inimă care, de dor se usucă
Și ochii ce cată, mereu, spre pământ.
Plutirea eternă, îmi fulgeră cerul,
De bat orologii la margini de-amurg,
Când vântură vântul nebun, efemerul,
În pagini nescrise, cu tine mă scurg.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iubire - țel de neatins
Atingerile stranii alunecă pe coapse...
Pe trupul de femeie și muză... Se desfac
În sute de sărutui, înfiorând uitarea
Când simți doar din privire, ah, cât de mult te plac.
Le simți înfiorarea... eternitatea-n gânduri,
Devine o secundă... Mai cere-mi un sărut!
Sunt însetat de vrajă și trupul meu asudă...
Aș vrea întreaga viață s-o iau de la-nceput!
Pe sânii existenței mi-alunecă privirea...
Trandafirie umbră, în patimă se-ascunde...
Mi-aluneci lin în brațe, se scutură salcâmii
Și plouă c mireasmă pe trupurile ude...
Alunecă pe sânii de rozalii poeme,
Pe coapsele-n mișcare, un braț și încă unul...
De secetoase patimi e plină-ntreaga zare
Și-ți tremură de doruri și-nsingurare sânul.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Află, află chiar Acum, pentru că nu-ți ia niciun timp, cum de tu ești Dumnezeu Tatăl care trăiește experiența unui corp de femeie, iar "religia" ta l-a trunchiat făcându-l un corp de femeie ce îl caută pe Dumnezeu Tatăl!? Află cum de dai crezare acestei crunte blasfemii. Blasfemia nu este să te crezi Dumnezeu, blasfemia este să fii Dumnezeu și să dai crezare nebuniei minții umane și să începi să joci ca un roboțel rolul femeii sau a bărbatului. Regăsește Adevărata ta Ființă Eternă și vei vedea că în ea există atât de mult spațiu, atât de multă dragoste și bucurie, încât femeia care apare în el poate savura fără teamă frumusețea năucitor de frumoasă a Vieții Divine Eterne! Știi ce este straniu? Că eu nu am auzit încă de o biserică în care să se râdă de toate aceste condiționări absurde! Dacă în biserică s-ar râde și s-ar cânta slava lui Dumnezeu pentru toate, farsa numită mintea ar deveni infinit mai evidentă. Dar dacă îi iei pe oameni și îi înfricoșezi cu păcatul, îi ameninți cu iadul și le spui verzi și uscate pe un ton mieros, ei bine, aceasta nu este pentru nicio mântuire, ci pentru control în numele lui Dumnezeu. De iubire nu poate fi vorba, decât din trâmbiță, dar nu prin aflarea Adevărului!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu
Mărgea pe șnur, de timp non stop,
Perpetuu în mișcare d-un bijutier;
... E viața însăși, scumpul colier
P-o ață-n două capete, în veșnic hop.
E ciclul de-nceput în nesfârșit
Vândut pentru rulaj la relantiu
Risipitor, predând salutul din chipiu
'n sinistru început, de suflet istovit.
Rostogolire de idei și vise
În mințile ce n-au nicio idee;
Nici de-nceput, din corpul de femeie,
Nici din topitul neștiut în cave-nchise.
Rămâne lanțul genelor perechi
Cu X și Y, matematice de sex
Și ticuri înăscute sau reflex
Cu dogme mereu noi, dar toate vechi.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corp de femeie
În primul rând, este simbolul
Eteric, diafanul, e dorința,
Apoi e material, adică ființa;
Doar Ea le poate combina, își joacă rolul.
E-n gesturi, cu mișcări unduitoare...
Cu șarmul de gheișă sau de mim
Crează vrajă, stând într-un sublim;
Visezi în noapte doar atingerea-i de boare.
Este-o privire fatalmente adâncă...
Prin iris poți intra în făgaș de vis
Doar de-ai noroc, sau dacă îți este scris;
Poți colinda prin timp, de ieri sau... încă.
E părul lung, oricum mai lung și moale,
Ce oferă chip fragil, de bibelou...
Te poți juca cu el, de îi ești erou;
Să dormi pe el la infinit, să nu te scoale.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, fiecărei zile
E în simțuri tot o boare, din roz de azalee
Ce-și dăruiește fraga petalelor cărnoase
Să încălzească inimi sezoanelor geroase
Cu puful cald, molcom, de pulpe de femeie.
E tot un râu ce curge s-adape iar scânteie
Din picuri de colină ce înfiorează minți
În unison de gânduri de mame, din părinți,
Soții, surori, amante, iubitele... femeie.
E pavoazată lumea azi toată flori, alee
Peste albastre oceane, pe mări, verde în păduri,
Pe boabe de nisip din dune, munții puri
Ce în alb din piscuri scaldă, toți, trupul de femeie.
E parcă sensul vieții, amor dar și Iudee,
Poartă-i spre Paradis, ce doar cu ea descheie,
Infernul, de o pierzi, sublim de bun, Medee...
E un tot, metamorfoza ce naște ea, femeie.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar permite-i minții să rămână complet suspendată în nemișcarea, neclintirea care veșnic este și astfel toate constructele ei iluzorii cu tot cu ea se vor nărui. Nu trebuie să faci nimic pentru a fi liber, nici măcar nu e necesar să atingi vreun gând. Permite gândurilor să circule libere ca mașinilor pe o autostradă foarte aglomerată, indiferent dacă încărcătura lor e o bombă atomică sau porumbei ai păcii. Odată liber de gândire, ești liber implicit de naștere și moarte, etern nenăscut, tu ești viața liberă de toate formele care se scaldă în ea. Oceanul nu spune: "Corpul acestui delfin muribund sunt eu!" După cum viața nu spune: "Acest corp de femeie tânără ce urmează să moară sunt eu!" Doar gândul crede că posedă totul, implicit viața. Viața însă e complet liberă chiar și de gândul "Dumnezeu" care apare în ea.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eva umbră, - Adam lumina...
În poemul meu albastru se dezmiardă o femeie,
Care-și spală dimineața toate visele de ceară,
Îți adună-n așternuturi, din tăciune, o scânteie,
Să aprindă felinare pentr-un ritual de seară,
'N care tu ești întrebarea de pe buze-n așteptare,
Ea, femeia, e răspunsul galaxiilor pierdute
În vârtejul răstignirii rugilor din vechi altare,
Unde Eve-ngenuncheate, pentr-o noapte, sunt vândute.
Cu păcate tatuate pe sub piele, pân' la sânge,
'Și duce crucea prea supusă, la picioarele iubirii.
Ce justiție condamnă, când o Evă-n brațe strânge
Un Adam din raiul vieții, când așa e-n legea firii?
Când iubirea este oarbă și te-nlănțuie flămândă,
Anulând orice edicte și câlcând peste durere,
Este-o lacrimă, știm bine, care-așteptă sângerândă,
Să își strige neputința și revolta din artere.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre trupul femeii și viață, adresa este:
