Citate despre vânt și văi
citate despre vânt și văi (inclusiv în versuri).
Visul unei flori
Când în lunca-ngălbenită
Filomela cântă-n dor,
Viorica vestejită
Doarme-n valea fără flori.
Și visează vis de aur,
Văi de umbre și miros,
Unde-n luncile de laur,
Vântul cântă răcoros.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Face vânt carului la vale.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre himere
Cerul s-a prăbușit în umbră,
iar valea s-a ascuns și ea.
Tenebre dau năvală sumbră,
apoi ating și stânca mea.
Precum un demon tern eu urlu
la luna ce se naște-n nori,
fiorii mă cuprind când umblu
prin lumi lipsite de culori.
Cu vânt săltat de prin nisipuri
alerg prin văi întunecate.
Cu gând pierdut printre nimicuri
las soarele, pierdut, în spate.
poezie de Andrei Pavel
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge!
Ssst! Micuța gerului,
Cu mânuța înghețată,
Bate-n poarta cerului
Și întreabă supărată;
Unde-s stelele de sus?
Iaca, nu-s!
Vântul rău le-a scuturat
Și le-mprăștie prin sat.
Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Și coboară-ncetișor...
Oare-a nins?
E un fulg și-i cel dintâi
Și aduce-n vânt, ninsoare,
Drumuri albe peste văi,
Râs curat în ochii tăi,
Sănioare,
[...] Citește tot
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul meu
Acest sat este un mic punct
pe harta rutieră
noaptea doarme în vale
acoperit de livezi
îl vizitează căprioarele
și vânturile câmpului
aici fiecare zi are alt miros
toamna cântă din Chopin
căldărașii recită versuri
în păduri încă
mai freamătă tinerețea mea
poezie de Waclaw Kostrzewa din Album (2006), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă
Vântul rătăcind prin frunze
Vâjâie doinind a jale;
Se izbește-n a lor buze
Și le-așterne jos, pe vale.
Din a merilor podoabă
Au rămas doar frunze pale,
Ce se scutură cu grabă
La a vântului suflare.
Lângă-a nucului tulpină
Un covor de frunze moarte;
Sus în pom creanga suspină
Că podoaba-i se desparte.
Păsărelele în stoluri,
Rând pe rând de-aici se duc,
Spăimântându-se de vânturi
A fugit sărmanul cuc...
poezie din revista "Marea Noastră" (1927)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul primăverii a bătut; peste dealuri, peste văi, peste ani, dorul leagănului mă ajunge; spre codru mi se întorc ochii, și zăresc umbra părului copilăriei mele, care își întinde ramurile ca niște brațe ce își scutură florile pe inima mea ca o ploiță răcoroasă.
Alecu Russo în Amintiri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomii de pe văile nebătute de vânturi au rădăcinile slabe.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Raluca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muntele de foc
Pe cei munți pustii, sălbatici,
Din Lombardo-Veneție,
Unde noaptea în orgie
S-adun demonii lunatici,
Hoți de moarte doisprezece
Stau în rond sub vântul rece
Care șuieră și trece!
Focul cerului s-aprinde,
Urmărit de groaznic tunet,
Și al munților răsunet
Printre văi adânci se-ntinde.
(...)
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceața toamnei, vis de jale
Ceața toamnei, vis de jale,
Peste munți și văi s-abate.
Vântul scutură copacii,
Seci fantome dezbrăcate.
Singuratic, trist, veghează
Un copac nescuturat -
Vârful lui cel verde pare
Că-i de lacrime udat.
Pustiirea din natură
Este inima-mi cernită,
Iar copacul verde, dragă,
E icoana ta leită.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă...
Afară plouă, e pustiu
Și cruci pe stradă nu-s,
Că s-au strâns în valea seacă
La un cârciumar răpus.
Apa curge neîncetat,
A inundat și strada...
Puțul din grădină a secat,
A putrezit livada.
Vântul bate dinspre nord
Și suflete plutesc deasupra,
Că nimeni nu se încumetă
Să-și părăsească curtea.
Eu plâng și tremur
De pustiu.
Și aud un cântec negru,
Ce-l aduce-un vânt, funebru.
poezie de Georgian Toia
Adăugat de Georgian Toia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valea Cerbului
E-o Vale ca-n povești, un᾽ se-mpreună munții
Și bați un drum de piatră, de vrei aici s-ajungi...
Efortul e-n voință, ca și-n sudoarea frunții,
Pe șerpuite căi, ascunse și mai lungi.
Te-ntâmpină pădurea de brazi și de mesteceni,
Izvoare de ape repezi și limpezi, de cleștar,
Cu brațele deschise, dar ca la vechi prieteni,
Aceste frumuseți ți se aduc în dar.
Când Soarele-n amiază trimite raze calde,
Iar vântul, în pădure, prin arbori doar adie,
Coboară-n zări albastre privirile, să sclade
În zbor nemărginit și-n cânt de simfonie.
Natura neîntrecută, eternă și bizară,
Atâtea daruri are, în mâinile-i măiastre,
Aici sunt așezate, în acest colț de Țară,
De la străbuni lăsate, să fie ale noastre.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frig
Sunt lângă un gard rupt,
Și vântul bate cu frunze ude -
Sunt mai urât, sunt supt,
Frigul începe sticla s-o asude.
Pe strada aplecată la vale
E-o toamnă ca o poezie veche -
Vântul împinge fusta femeilor în cale,
Cu una din ele nu mai putem fi o pereche.
Toamna rupe afișe și flori,
E mai trist departe-n prăpăstii -
Să faceți foc pe zi de mai multe ori;
O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii...
Fulgi de zăpadă rătăcitori...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mod
Te smulgi cu zugrăviții, scris în zid,
La gama turlelor acelor locuri,
Întreci orașul pietrei, limpezit
De roua harului arzând pe blocuri,
O, ceasuri verticale, frunți târzii!
Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două;
Iar sufletul impur, în calorii,
Și ochiul, unghi și lumea aceasta-nouă.
- Înaltă-n vânt te frângi, să mă aștern
O, iarba mea din toate mai frumoasă.
Noroasă pata aceasta de infern!
Dar ceasul sus; trec valea răcoroasă.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorie în interior
În călătoria cea lungă în sinele tău
Sunt multe ocolișuri, locuri sălbatice, uitate și nemarcate,
Unde șisturile alunecă primejdios
Și roțile din spate aproape-atârnă deasupra prăpastiei
În momentul schimbării de direcție, a punctului de pivotare.
Îmbrățișați-vă strâns, feriți-vă de pietrele care cad.
Găuri spărgând drumurile, măguri bătute de vânt, canioane,
Pâraie umflate vara de aversele care se năpustesc peste văile înguste.
Trestii aplecate de rafalele vântului și-ale ploii,
Cenușii din cauza iernilor lungi, cu tulpinile arse de verile târzii.
Sau poteca îngustându-se,
Șerpuind în sus spre șuvoaiele cu pietre ascuțite,
Arinul și mesteacănul de munte,
Mlaștina vie a nisipurilor mișcătoare,
Drumul închis în cele din urmă de-un molid prăbușit,
Hățișurile întunecându-se,
Viroagele urâte.
poezie clasică de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de iarnă
Când totul e alb și cenușă,
Iar soarele-n doliu plutește,
Doar iarna eterna mătușă
Din colțul de gheață privește.
Pe creste, sclipiri de zăpadă,
Prin ace de brad suflă vântul,
Rebeli, câțiva fulgi vor să cadă
În gerul ce-mbracă pământul.
Sălbatica fiară se-ascunde
La umbră de timp și uitare,
Își cerne ecoul în unde,
Din văi și poteci solitare.
E liniște iar și e bine,
În suflet, lumini mă inundă,
Nu știu de ce, care sau cine
Pașii prin stele i-afundă...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Tâmpa
Un nor ivit de cătr-apus
Se urcă-n sus
Plutind încet spre miazănoapte
Iar umbra lui prin văi căzând
Acum întunecă pe rând
Livezi și vii și grâne coapte.
Văd drumuri albe-n zări senine,
La margini munți, mai jos coline
Și, ca pe-o pânză zugrăvit,
Orașu-n vale-adânc sub mine.
E pace-n cer și pe pământ;
Abia nestătătorul vânt
Venit de peste munți, de-aiurea,
Tot spune ce din veci a spus
Și până-n văi, de-aici de sus,
Se zbate-ncet doinind pădurea.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pleiadă
Cat în sus, în noapte sus,
stelele-n pleiadă număr.
Sunt o clipă, alta nu-s -
- semne cerului pe-un umăr.
Vânt le iscă, vânt le duce,
cineva le pune-n cruce.
Vânt le-aprinde, vânt le stânge,
mi le-aruncă-n gând și-n sânge.
Joc de focuri, joc de inimi -
Ostenescu-mă să număr
înc-o dată aștri minimi.
Focuri mari și focuri line-
- Câte văd, atâtea inimi
bat în spații pentru mine.
Ard în văi și pe coline
inimi mari și inimi line.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umblăm pe câmp fără popas
Umblăm pe câmp fără popas
sub zodii prin târziul ceas.
Hotare, veac, tărâm s-au șters.
Mai suntem noi și-un univers.
Pierdem în noapte, rând pe rând,
tot ce sub noi era pământ.
Și mergem iar în gând, la pas.
Un cer deasupra ne-a rămas.
Vreo stea când cade din țării,
fără să vrei, spre ea te ții
și poala-ți potrivești, s-o prinzi.
Lucirea numai i-o cuprinzi.
Și cumpănim ce e, ce-a fost.
Noroc înalt, pornit cu rost,
ne-ntâmpină de sus prin vânt,
să nu ne-ajungă-n văi nicicând.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecând pe lângă templu
În seara asta, cu bastonul lui ușor, se plimbă;
Se oprește la locul unde izvorăște Pârâul Tigrului,
Ne cere să ascultăm sunetele muntelui,
Se întoarce apoi acasă, lângă apele clare.
Covoare de flori în nemișcarea însorită.
Ciripit de păsări în adâncul văilor.
Acum el va adăsta pe dealurile pustii.
Vântul prin pini simte atingerea toamnei.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre vânt și văi, adresa este: