Citate despre viață și șotron
citate despre viață și șotron (inclusiv în versuri).
Viața
Să avem pardon,
Viața nu-i șotron
distih de David Boia (18 ianuarie 2024)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șotron
Știu demult, nu mai sunt tânăr,
Dar nu simt că sunt bătrân,
Nu vreau zilele să-mi număr,
Că am fost... nu am să spun.
Alerg visele rebele,
Cearcăne, mă fac că n-am,
Riduri... mă tot strâmb la ele,
Ca atunci când mă jucam.
Viață, viață, nu-mi dai pace,
Urme lași pe trupul meu,
Însă sufletul nu-mi tace,
Mă ține copil mereu.
Voi pleca cu el odată,
Ai să vezi, vei regreta!
Fără noi, ești doar o soartă,
Tu nu vei mai exista!
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeul meu juca șotron printre cuvinte
Tu n-ai văzut Creația, draga mea,
iar eu nu pot să ți-o arăt,, orișicât aș vrea!
Se apropie Sărbătorile și eu nu știu de ce lumea stă la rând,
de ce oamenii se ascund prin biserici,
pe lângă sfinți pe care nu i-au văzut niciodată,
pe lângă imagini nicicând văzute, trăite.
E... Azi, mai e puțin până la ZIUA cea mare,
vecinii îmi spun că Dumnezeu stă la rând pentru mine.
Doamne, sunt orb, de nu te văd?
Unde ești?
De printre umbre Păcatul mă trage de mână,
îs singur cu mine-n momentul răzleț,
aș vrea să mă cert cu-ntunericul din mine,
Dumnezeu nu mă lasă și-mi spun că sunt bun?
Vreau să mai cred în cuvinte și-n șoapte!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Romeo Roșiianu din Flori(i)le poeziei (antologie Ioan Romeo Roșiianu), Editura eCreator, Baia Mare (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu arunca...
Nu arunca cu liniștea mea de pământ!
Nuuu!
E mănușa de catifea diafană
cu care mângâi ușor fața
încrețită a timpului.
Mă înduioșează resemnarea lui.
Mi se pare uneori
că a intrat în depresie
și stă amorțit,
inabordabil,
în timp ce secundele
îi scapă printre degete,
joacă șotron în părul lui încâlcit,
apoi o ia fiecare
încotro apucă,
țipând isteric
de-atâta nesperată libertate.
Uite cum
unele, inconștiente,
alunecă de zor
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descui ruginit
descui ruginit
o fereastră știrbă de cheia sol
să văd înăuntru și-afară
ce uitare de vremelnică clipă
cutreieră printr-o pădure
străină de crengi și șoapte
vis... vis... vis... vis...
n-am cretă-n buzunar
să mai răscolesc un șotron
din cifre uitate-n derivă
pe-un caldarâm
rănit de o creangă
plâns de-o furtună
număr cele șase boabe
rămase dintr-o săptămână
fără duminică
și cred că am uitat demult
că o viață se numără-n
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tu visezi să o iei mereu de la capăt
Viața își joacă șotronul foarte liniștită
înaintea fiecărei nașteri,
înaintea fiecărui deces,
după fiecare naștere
și după fiecare deces!
Fiecare pătrățel
are istoria sa,
poartă câte un nume
și un pronume,
numai ea, viata
le recunoaște
și le știe direcția;
într-o zi șotronul va fi jucat:
viața își va juca "pătratele"
numai după legea ei,
își cunoaște foarte bine lecția
fără s-o repete vreodată!
numai tu visezi
[...] Citește tot
poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de cuvinte
am legat un țărm de ultima furtună
am legat picăturile de ploaie de jur-împrejurul insulei
la mijloc am prins cel mai înalt val
și-am făcut un cort viu pescarului meu
de-acum știu că
liniștea e singură
așa cum iubirea mă plimbă prin eu-l și prin tu-ul
acestei depărtări din suflet
de-acum știu să
citesc anotimpuri care mă leagă și dezleagă
într-un șotron configurat în trifoiul plin cu rouă
de-acum știu și
merg același pas pe loc
într-o suire nemuritoare
cu pescarul bătrân și insula mea verde
de-acum știu că
[...] Citește tot
poezie de Dorina Șișu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la viață și șotron, dar cu o relevanță mică.
Amintiri din copilărie
Deseori mă gândesc, stând sub cerul senin,
La toți anii ce trec, la toți anii ce vin
Și, zâmbind, mi-amintesc cum cu greu m-adormeai
Prin duioase povești ce seara-mi spuneai.
Glasul tău, mamă dragă, îmi răsună în gând
Și, cu gândul la tine, adorm greu și plângând.
Ați trecut, zile frumoase, când pe stradă alergam,
Ne opream la porți de case și.... sunam și-apoi fugeam.
Când jucam șotron, pe-afară, până când se însera
Și nu aveam nicio grijă. Doamne, bine mai era!
Dulce, tu, copilărie, amintire ce nu piere
De ce clipele-ți plăcute sunt cu toate efemere?
Doamne, cred că ani din viață i-am ceda, dacă am știi
Că ne vom redobândi "luxul" de a fii copii.
Însă timpul n-are milă. El mereu fuge, mereu,
Fără a ști că acuma ne-am dori și tu, și eu
Să se-oprească doar o clipă, să se-ntoarcă în trecut,
[...] Citește tot
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deja-vu de zahăr
Răsufla acordeonul...
Mirosul...
Și am fugit in copilărie
In lanțuri ce invârteau bucurie
Iarba era de zahăr, de vată... vată
Stelele sclipeau in acadele
Soarele părea mingea cea mai fascinantă...
Și năuc, năuc intr-un deja-vu de gramofon...
Am plecat sărind intr-un picior
Al vieții și destin, șotron...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum ai ajuns copilărie...
Cum te-am lăsat copilărie, pe străzi, prin parcuri, pe trotuare,
Pe leagăne și printre blocuri, cui ne-ai lăsat acum tu oare!?
Eram cuprinși de Baba Oarba și urmăriți de Nouă Pietre,
De-a v-ați Ascunsa și-Omu' Negru, pân-ajungeam sleiți la vetre;
Cu ce-ai rămas copilărie, noian de jocuri pe pavea,
Desene, cu șotron și tenis, dar cine nu le agrea!
Dar rațele și vânătorii, cu țară, țară vrem ostași,
Cu jucărele mici de plastic în cowboy și în apași;
Unde-ai rămas copilărie cu telefonul fără fir,
Cu lapte gros sau capră nouă, coarda, batistuța, tir,
La cartonașe, cuci, miuțe, și mațele-ncurcate, știți?
Leapșa, bâza și ursul doarme, eram cu toții nelipsiți!
Cum ai ajuns copilărie, ecoul tău e cam pustiu,
Acum te joci printre tablete, între rețele, eu ce știu?!
N-ai haz deloc și viață-n tine, te pierzi prin rânduri pixelate,
Arareori mai vezi ici-colo, copii în jocuri"demodate"...
Dar ce sunt eu să judec timpul dar spun cu gândurile-mpăcate,
Încă-mi trăiesc copilăria, dincolo de maturitate!
poezie de Vasile Zamolxeanu (23 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima tușă
o trag în fugă pentru a avea
timp pentru toate nebuniile
unui netrebnic bătrân
care refuză să se retragă
în lumea lui colorată artificial
liniile joacă șotron
imaginea prinde contur
în imaginația pictorului atins
de vraja ketaminei luate în exces
penelul făcut din mustățile
marinarului eșuat într-un birt sătesc
prinde viață în fața pânzei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-altă dată
Stăteau toate cifrele romane
pe o umbră de cruce.
Prima era ultima de la mijloc.
Beam apă stătută dintr-un felinar
și dansam cu o grecoaică cifră
și o mângâiam pe linia vieții.
Se auzeau împușcături de majuscule.
Moartea juca șotron pe morminte.
O casă fugită de-acasă
săruta o masă plină de cuvinte.
O dată de naștere alerga după o dată a morții
și-i spunea că e frumoasă.
Eu cântam: Și-altă dată! Și-altă dată!...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul e ca un copil...
Roata vieții
mă trece prin ea
ca printr-o ploaie de toamnă,
cu păsări ce își netezesc cărarea
spre destinații de ele știute.
Timpul e ca un copil
ce joacă șotron
în ochii mei,
nu se încumetă sa taie iarba
rămasa la fel de crudă
în împrejurul buzelor
ce ți-au frăgezit în atatea nopți carnea...
Cum să nu îți iubesc mâinile,
când îmi culegi atât de tandru
toate ridurile,
sărutându-le ca pe niște duminici
întârziate?!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul e un biet om
cu dureri sub frunte
cu iluzii la inimă
cum să-i fac portretul
seamănă cu un sinucigaș
îl zgândăr sub pleoape
îi deschid privirea spre o floare
unde fluturii își dansau culorile
apoi încerc să-i surprind viața
care se scurge în poezie
prin transplatul cu cerul
pentru o clipă doar
a sărutat din sprâncene imensitatea
ca pe o încercare de a sări coarda cu luna
sau ca atunci când absolvea șotronul
cu magna cum laudae
abia acum portretul lui
aduce cu sinele
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O culoare nebună la secția de psihiatrie
o culoare nebună și proaspătă
de lapte degresat
au căpătat pereții
secției de psihiatrie
te simt
privești prin gaura cheii
în viața mea
vezi cum îmi iau pastilele
și vezi
toți copiii
ieșiți din mine
cum sar coarda
și joacă șotronul
cum scot limba
și râd
provocându-mă
la o leapșa pe uitate
dar sunt prea obosit
m-am uscat tot
[...] Citește tot
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
s.o.s
cuvinte patinate nechează delirant.
nu vede nimeni trecerea în zebră...
marcaj spre nebunia scoasă din orbite,
cu gura știrbă, buze nefardate,
mușcate de altă nebună, gelozia
ascunsă-n vieți îngălbenite.
sensul, ambiguu, spânzurat...
silabele... paiațe încâlcite,
joacă șotron, neconturat,
în fabrica de litere.
o nebunie, o zi sau două,
anchilozate în promisiuni,
se-neacă lângă malul vieții
surpat de veșnica trădare,
cu șolduri mari și talie de pară
dansând în ploile minciuni.
hora paiațelor,
existența descrisă de cuvinte îmbrăcate-n tuș,
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, da!
Să-ntoarcem timpul? Doamne cât aș vrea!
Nu la șotron, la prima-mbrățișare
Din parcu-acela plin de tei în floare,
Când ne-a surprins, nervoasă, mama ta.
Eram timid și chiar prostuț, se pare,
Că n-am mai îndrăznit a te vedea
Și-am suferit întreagă viața mea,
Căci te-am iubit al dracului de tare!
Să-ntoarcem timpul? Doamne ce i-aș face
Acelei mame rele ca o toacă,
De-ar îndrăzni să nu ne lase-n pace!
Te-aș ține lângă mine strâns și dacă
Ar încerca-n vreun fel să mă atace,
I-aș spune-n față, pur și simplu: pleacă!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Iubirea ce nu moare!
Iubirea ce mă bântuie!
Dar oare pot s-o numesc iubire?
Sau e doar cânt nebun, ori nebunie?
Să îndrăznesc să-i zic obsesie?
Sau nevoie într-o rătăcire?
Mai bine vrajă blestemată,
Pentru o....! pentru tine!
Sau o fărâmă dintre clipe!
O clipă-ncremenită-n ființe!
Ori o poveste scrisă-n verbe!
În versuri pentru muze!
Și unde duce toată această...!?
Cum s-o numesc?
Chemare dincolo de viață!
Iubire predestinată!
[...] Citește tot
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Submarinul politic
am învățat să scriu
cu cretă colorată
și să sar șotron
între liniile lui strâmbe
nu am reușit să găsesc
acel submarin ce mă poate dispersa
în apele oceanului
unde pot vedea rechini cu colți
înroșiți
care îmi sfâșie semenii
eu cea care mă tem de pisica-de-mare
îmi voi întinde tendoanele rechinului-om
cel care dezumanizat și brutal
prinde în malaxorul vieții
victimele politicii stradale
căci, nu-i așa, sub presiunea străzii
se naște vântul libertății
și poți evada tu din tine
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii din noi să trăiască
din nou copil
mă întâlnesc cu toți copiii
de pe strada mea
deși mult prea înaltă mă iau de mână
mă prind în cerc
desenăm pe asfalt șotronul
căutăm o piatră cât mai netedă
o găsim repede orașul e plin
sărim în pătrate
ca în canapelele din apartamente
ne ducem ne întoarcem
strigăm facem galerie
suntem chiote și inc
ne plictisim repede
alt joc alt freamăt
alt desen
cu alte haine alte trăsături
suntem tot noi
ne-au crescut mâinile și picioarele și nasul
încercuim pământul
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre viață și șotron, adresa este: