visare şi viteză

senzaţie

Senzaţiile sunt vise rapide.

definiţie de George Santayana
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim în secolul vitezei. Chiar şi-n vis suntem mitraliaţi de secunde.

aforism de Ionuţ Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-ţi planuri nesimţit de mari. Visează. Gândeşte în afara cutiei. Acţionează rapid.

citat din Taher Sonu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi,si totusi...

Trecem cu viteză
peste amănunte
Ciobindu-ne unul altuia
visele,
Rostogolind în gol
Senzaţii nedefinite…
Pentru noi soarele
Răsare impersonal,
Ca un reflex condiţionat
Al umbrelor murind
În palmele noastre.

poezie de Felicia Mariana Orban
Adăugat de Sorana Mihail
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laitmotiv

Sigur că n-ai fi zis,
Că-n stare stabilă
Peste umbra luminii
Cad clipele trecute
În clepsidra tăcerii,
Precis că n-ai fi zis
Că-n stare vizibilă
Conştiinţa umană
În formă telurică
Folosită eficient
Saltă plusvaloarea,
Evident că n-ai fi zis
Că poţi mima inocenţa
Dorul împlinit duce-n rai
Ca o structura mintală,
Că poţi zâmbi când suferi
Că poţi străbate universul
Cu viteza unui gând
Că universul se dilată
În mod accelerat

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (20 martie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două viteze viteze

De lumină să fugim,
Adormim.
Visele să le gonim,
Ne trezim.

Viteza luminii
Poartă fuste mini,
Goana viselor,
Chiloţi cu picior.

Două fete mari,
Distincte-n scalari.
Spuneţi-mi voi care
Mai fată, mai mare.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Visez, prezentul epocal
Cu aspecte prelungite
Undeva prin encefal,
Dar cu viteze infinite

Visez, adeseori trecutul
Printre gene strecurat,
Într-un plan necunoscut
Pasibil, dar modificat

Visez, un viitor măreţ
Pus pe criterii obiective,
O lume fără de dispreţ
Cu performanţe efective

Visez, deziderat major
Pentru întreaga omenire,
În care omul călător
Să-şi împlinească o menire

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (12 martie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul tău e genial dragoste

Picioarele dumneavoastră
doamnă
sunt spectaculoase
cum mă poartă
dintr-un vis în altul
dintr-o noapte în alta
până la capătul lumii
şi
înapoi
Sânii
sânii dumneavoastră
doamnă
sunt geniali
îmi ştiu toate poeziile pe de rost
cele scrise şi cele pe care le voi scrie
Iar buzele
buzele dumneavoastră
fug dintr-un sărut în altul
cu
viteza dragostei

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (21 octombrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conţinutul manifest al visului comportă şi altceva în afară de situaţii. Aici se adaugă imagini vizuale fragmentate şi incoerente, conversaţii, uneori un capăt de frază stereotipă. Ar fi, fără îndoială, avantajos dacă am trece rapid în revistă toate aceste forme de expresie care constituie mijloacele folosite de lucrarea visului pentru a reduce grupul ideilor latente la singura formă adecvată visului.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amăgirea epică

Au prins de poale paradisul,
Sau cel puţin aşa au zis,
Dar s-au trezit rapid cu visul
Departe rău de Paradis.

epigramă de Ioan Hapca
Adăugat de Sandra Glorían
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna oamenii au fost mai motivaţi de negativ decât de pozitiv. Durerea îndeamnă la acţiune mai rapid decât un vis.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Mitologie" românească (anapestic)

Deschizând a PANDOREI CUTIE,
Guvernanţii stârnit-au furie;
Speriaţi, ei rapid au închis
Şi-al speranţei românilor vis.

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tridimensional

să fiu poet?
compoziţia chimică a necunoscutului-
mă întind în palma minţii
următorul pas se întrevede
(in cele ce urmează pasul)
timpul s-a oprit căci toate cele ce-s divine
doar se verifică prin viteza ceasului ales
să fiu poet?
încă zeii (nu) se află
nici în casele lor împărţite-n cardinale
rai nu a existat prin spaima iadului iubit
(judecată pentru toti!)
nimic nu-i fără lege...
alterez spaţiul dintre timpi
dimensiunea putredă a universului
succesiunea ireversibilă a unui suflet
doar conjuncţia unui fenomen
încă (zeii)
salvează visul visătorilor visaţi
se plimbă printre noi.

poezie de Alexandru Barcanescu (27 iunie 2015)
Adăugat de Alexandru Barcanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

Gândul e sportul suprem
Undeva în plan mental
În propriul lui sistem
Cu efect sentimental

Creator vrednic de vise
De planuri şi de reverii
Animator de premise
Pentru oameni şi copii

De natură ezoteric
Cu manifestări secrete
Dintr-un spaţiu feeric
Ne creează lumi discrete

Ne duce prin zări celeste
Cu eonul printre stele
Pe tărâmuri de poveste
În universuri paralele

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (25 martie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emil Cioran a fost profet. A sosit clipa pe care filozoful a considerat-o inevitabilă, aceea a căderii umanităţii din timp. Din acest moment, omul, suportând, umil, cea de a doua izgonire din paradis, suportând trauma celui de al doilea paradis pierdut, nu mai trăieşte cu nostalgia edenului, ci cu nostalgia timpului. Astfel, viaţa individului social contemporan nu mai reprezintă un flux temporal continuu, o plenitudine, ci timpul lui se înşiră ca mărgele pe aţa vieţii, clipă lângă clipă. Totuşi, între două clipe se produce un break, greu calculabil, imposibil de anticipat într-un cosmos măsurat cu viteza luminii, dar el există. O spărtură ca un tunel adânc în drumul existenţial imaginat ca destin, pe care individul a încorporat-o inconştient, astfel că, pentru omul căzut din timp, accidentul, întâmplarea sunt forme de a fi, sunt necesităţi care se pot manifesta ca întâmplare în orice clipă. În orice clipă, deci, individul poate străbate cu o viteză superluminică, viteza, deocamdată, doar intuită a gândului, distanţa de la extaz la agonie, de la sublim la ridicol, de la vis la abis, de la normalitate la anormalitate

Corneliu Sofronie în Măsură pentru Diavol şi bunul Dumnezeu (2003)
Adăugat de Victor teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul se ocupă de căile prin care putem realiza ceva. El ştie mereu calea cea mai scurtă, cea mai rapidă, cea mai armonioasă dintre tine şi visul pe care îl ai.

citat din Mike Dooley
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţe, vis sublim

Tinereţe, floare de dor
Tainică şi blândă ca un fior
De fericire făuritor

Eşti o stea polară,
Un tren care trece
Rapid printr-o gară

O, tu, suflet nemuritor,
Al omenirii sfânt simbol,
Un cântec de dor.

Eşti o soartă, un destin,
Dulce ca mierea,
Amară ca un pelin.

Tinereţe, vis sublim!

poezie de Vladimir Potlog (5 august 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziunea din Star Trek asupra viitorului – conform căreia vom atinge un nivel avansat, dar staţionar – poate deveni realitate, în privinţa cunoştinţelor noastre despre legile fundamentale ce guvernează universul; ar putea exista o teorie finală, pe care o vom descoperi într-un viitor nu prea îndepărtat. Această teorie finală, presupunând că ea există, ne va spune dacă visul din Star Trek de a călători cu viteze supraluminoase este realizabil. După cum ştim acum, va trebui să explorăm lent şi greoi galaxia, folosind nave spaţiale care călătoresc mai încet decât lumina, dar, cum nu avem încă o teorie completă şi unificată, nu putem exclude cu desăvârşire călătoria la viteze supraluminoase.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Materii

din punct de vedere al fizicii
înaintez cu viteza vieţii spre moarte,
geografic, pieptul mi-e deluros de suspine
anatomic, sunt scheletul de vise
acoperite de carnea păcatului

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era numai labirintul nesfârşit al copacilor acoperiţi cu muşchi, unde era atât de linişte încât îmi ţiuiau urechile. Era întuneric ca în amurgul unei zile înnorate, cât să vezi că nu era numic de văzut. Alergam prin întuneric fără ţintă, căutând, căutând şi iar căutând, devenind din ce în ce mai înverşunată odată cu trecerea timpului, încercând să mă mişc mai repede, deşi viteza mă făcea mai împiedicată... Apoi visul meu ajungea într-un punct - simţeam că urmează acel moment, dar nu reuşeam niciodată să mă trezesc înainte să înceapă - în care nu-mi mai aminteam ce anume căutam. Atunci înţelegeam că nu era nimic de căutat şi nimic de găsit, că nu existase nimic altceva în afară de pădurea acasta goală şi înfricoşătoare, şi că nu va mai exista niciodată nimic pentru mine.

Stephenie Meyer în Lună nouă
Adăugat de lala
Comentează! | Votează! | Copiază!