Floare de gutui
încremenită
sfârșitul toamnelor lungi
haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gerul uscat
În zori ulucile gardului
Înflorite.
haiku de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuore
Prin stamine în grădină,
Dimineața pe răcoare
Doar o singură albină
Sărutând floare cu floare.
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasa 2
Frumușica noastră floare,
Luminoasă ca o stea,
Sclipitoare ca un soare...
E ca soacra-mea și ea!
epigramă de Constantin Păun din Cu ochii-n patru (1991)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea
Chiar din anii tinereții
E floarea lumii, viitorul
Ea este creatorul vieții,
Dar tot ea e terminatorul.
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei tinere
Te știu de mult; de mititică,
Erai tot o floricică,
Te admiram eram un paj!
Dar să te rup, n-aveam curaj!
madrigal de Constantin Păun din Drumuri împușcate (1999)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florii
Doamne, cât e de sihastră
Și cu ochii două stele,
De-aș avea o barbă-albastră,
Ce m-aș mai uita la ele!...
madrigal de Constantin Păun din Drumuri împușcate (1999)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omagiu lui Păstorel
Mormântul lui de sub terasă
E totdeauna plin de flori,
Că vine unul cu o "grasă"
De-atâtea ori, de-atâtea ori!
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului N. Creion
Eu pun pariu pe mii de lei,
Că ai la tâmplă ghiocei,
De-aceea te tot urmăresc:
Să văd și dacă.... înfloresc!....
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneia (care îngrijește un pisoi!)
De afirmații nu mă-ndoi,
Dar cum ești toată ca o floare,
Mai jos semnează un *pisoi*...
Dar și-ăsta-i cu două picioare!
epigramă de Constantin Păun (2006)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvor
De ani și ani, mereu revin cocorii,
Spre vadul lor de ape cu speranțe,
Așa cum arcuindu-se-n restanțe,
Pământul însetat rechiamă norii
Și lutul cald;deschizător de stanțe,
Stăpân peste sudorile candorii,
Răsare luminos la fel ca zorii,
Poemul nemuritelor instanțe,
Iar cerul plin de brazi și căprioare
De cerbi înalți cu inima ca para,
Când sevele irump cu primăvara,
Desferecând trecutul, desțelnit de floare,
Cuprins de o frenetică vâltoare,
Izvor de apă vie, cât e țara!...
sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul adâncimii
O fi sau nu o fi prea mare vama!...
Dar desfoindu-mă de vreri și stingeri,
Prin florile ferestrei în prelingeri,
Sufletul blând își mângâie marama,
Or fi coralii mei, după atingeri,
Meduze nesfârșite-n toată gama,
Dar de se-ncarcă cu miresme rama,
Rămân puține focuri de convingeri!...
De-aceea-n mine bate surd ideia,
Că sfredelind cenușă și capcană
Și aurul se-alege peste rană...
Dar mai presus decât este femeia,
Când nu te spulberi asuprit de mană,
Pe fața nevăzută, îți pierzi cheia!...
sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desprinderea
Aseară am prins o literă, de vie
Era în călimară sindrofie
Și eu ce amușinam la întâmplare,
Am confundat-o cu o floare!...
Am pus-o sus pe haină, la butonieră
Și litera era ca pasărea, stingheră,
Am măsurat-o cu penița, că e mică
Și-am observat din ochi cum lacrima îi pică!
I-am dat batista și am văzut că încă,
De teamă, când mă apropii e de stâncă!
Covor am smuls din liniștea de gânduri,
Și-am așezat semințele pe rânduri!
O horă am încropit între izvoare
Și litera a început să zboare...
Să cânte, să rostească, să devie,
La fel ca în călimară de zglobie!
De-atunci, am câmpul plin de flori
Și de veșminte...
Și litera se joacă în cuvinte!...
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa exist
Așa răsar...
O umbră,
Aprinsă de rouă,
Așa mă înalț,
Speranță și fruct,
În zboruri suave,
De colibrii,
Așa simt setea
Pădurii de streașini,
Înflorindu-mă în ploaie,
Așa exist...
Sevă,
Din floarea de colț!
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la flori, dar cu o relevanță mică.
N-o să am
N-o să am niciodată un cântec,
pierdut într-un clar de pădure!
Și asta numai pe motiv,
că notele mele muzicale,
sunt izvorâte din ecourile,
pașilor tăi de ciută,
într-o poiană,
atunci când cerul,
se întâlnește cu pământul
și când piepturile florilor,
pocnesc de sufletul meu,
care-ți vine mereu la rădăcină,
ca un izvor cristalin,
obosit de așteptare
și de prea plin!
poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare albă
Unde ești visare albă
Zvon de ciută printre foi!
Te aștept, un fir de nalbă,
Să culegem amândoi!...
Să alergi în raza lunii,
Ca un flutur în lumină;
Eu de floare scutur prunii,
Tu dai iz de rozmarină!...
Peste casele de vise,
În secretul unor uși,
Cu ferestrele deschise,
Să părem nște intruși!....
Și fugiți din lumea asta,
Mutând cerul de pe umăr,
Ni se pară că năpasta,
Mână norii, fără număr!...
poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare albă
Unde ești visare albă,
Zbor de vise printre foi...
Te aștept, un fir de nalbă,
Să culegem amândoi!...
Să alergi în raza lunii,
Ca un flutur în lumină,
Eu de floare scutur prunii,
Tu dai iz de rozmarină!...
Peste casele de vise,
În secretul unor uși,
Cu ferestrele deschise,
Să părem niște intruși!...
Și fugiți din lumea asta,
Mutând cerul de pe umor,
Ni se pară că năpasta...
Mână norii fără număr!...
poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu cred
Nu cred în stele când mă picură,
Sfârâind pe obrazul încins de copil,
Nu cred în tăcere, un zbor de pistil,
Când cheia pe floare nu mai e sigură...
Nu cred în parce licărind în beteala,
Oscilantă-n pervazul ferestrei picant,
Nu cred în poemul de zori când cerneala,
N-are din suflet un gram de liant!
Nu cred scânteia pe osia lumii,
Statornică-n circul exacerbat,
Nu cred rotirea egală a humii,
Fără speranță, dureri și.. păcat!
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulcanul din Columbia (care a ucis 30 mii de suflete)
Aseară-a vorbit de Columbia, iar
Lovită de crater în nopți cu stihii,
Care-au topit aproape treizeci de mii
Și-acuma-n surdină suspină bizar!
Acolo pesemne, de-acuma venii
Satan pe cazanul de foc princiar,
Greșind numai vadul căzut pe cântar,
Să spulbere cerul din ochii căprii.
N-am să cer vieții, slăbită de floare,
Decât tăria de-o fi să separe,
Albul de ciută curat ca o coală,
De lumea, o pâclă, despotică boală
Și partea din urmă, vrând s-o repare,
Dracii s-o mâne-n cazanul cu smoală.
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secantă (Lui Gerardo Diego - autorul sonetului "Chiparosul din Silos", culme a liricii spaniole)
Aud și-acum sărutu-n munții Arlanzei,
Precum e lancea desprimăvărării
Și-n calda Andaluzie-a visării,
Mă văd călătorind în bulbul stanței.
Și sorb din ram prin ciuta neuitării,
Minunile din Silos, dând speranței,
Vibrația de crin a cutezanței,
Spre a-nflorii-n salutul depărtării.
Și când în floarea nufărului, toate
Petalele se scurg dintr-un colos,
Cu pașii reținuți, sfielnici, poate,
La fel ca piscul veșnic luminos,
Simți-vei caldă slova mea în spate,
Lucind spre *Chiparosul din Silos*!
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Păun despre flori, adresa este: