Citate despre apă și gânduri, pagina 3
Cuvântul
Nu poate fi, nu este, n-a fost decât așa:
Pe bidivii vremii săltând ușor în șa,
Parfumul și culoarea și sunetul, purtând
În clare transparențe și inimă și gând,
Sub cumpăna fântânii s-opresc ca trei haiduci
Ce-și dau binețe-n tihna străvechilor răscruci
Și bând din apa vie a ciuturii o gură
Rămân din trei un cântec și numai o făptură.
poezie de Nicolae Țațomir din Poezia ieșeană contemporană (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de toamnă
Nu te teme, nu te teme
Dacă iar mor crizanteme,
Dacă iarăși pier în zare
Păsările cântătoare...
Nici nu plânge, nici nu plânge
Când rupi frunza și vezi sânge,
Când rupi creanga și prin creangă
Moartea zice din talangă...
Nu-ți fă rană, nu-ți fă rană
Din a toamnei grea dojană,
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reversibilitate
Gândul ăsta îl tot sapă,
Obsedându-l pân' la chin:
Pentru ce, gândind la apă,
Nu îi lasă gura vin?
epigramă de Nicolae Petrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La cumpăna apelor
Tu ești în vară, eu sunt în vară. În vară pornită
către sfârșit, pe muche-amândoi la cumpăna apelor.
Cu gând ducăuș mângâi părul pământului.
Ne-aplecăm peste stânci, subt albastrul neîmplinit.
Privește în jos! Privește-ndelung, dar să nu vorbim.
S-ar putea întâmpla să ne tremure glasul.
Din poarta-nălțimei și până-n vale
îmbătrânește, ah, cât de repede, apa. Și ceasul.
E mult înapoi? Atâta e și de-acum înainte
cu toate că mult mai puțin o să pară.
Ne-ascundem stins arzând după năluca de vară.
Ne-nchidem inima după nespuse cuvinte.
Poteca de-acum coboară ca fumul
din jertfa ce nu s-a primit. De-aici luăm iarăși drumul
spre țărna și valea trădate-nmiit
pentr-un cer chemător și necucerit.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt departe
Sunt departe de pământul
Care cândva m-a născut,
De iubirea mea ce doare,
Legătura de-un trecut,
De o casă părintească,
Străjuită de-o fântână,
Unde mă așteaptă-n prag
Mama mea, de-acum bătrână.
Ape și păduri și câmpuri,
Munți acoperiți de brazi,
Încrustate-n al meu suflet,
De pe vremuri până azi.
Ulița copilăriei,
Nestematele-amintiri
Au rămas neîntinate,
Stând ascunse în priviri.
Deși-a timpului mașină
Măcinând destine noi,
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om s-apleacă peste margine
M-aplec peste margine:
nu știu - e-a mării
ori a bietului gând?
Sufletul îmi cade în adânc
alunecând ca un inel
dintr-un deget slăbit de boală.
Vino sfârșit, așterne cenușă pe lucruri.
Nici o cărare nu mai e lungă,
nici o chemare nu mă alungă.
Vino sfârșit.
Pe coate încă o dată
mă mai ridic o șchioapă de la pământ
și ascult.
Apă bate-ntr-un țărm.
Altceva nimic, nimic,
nimic.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1922)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Falduri
Somn mult, din plușuri. Vid în stal.
Vegherea sticlei, drept cortină.
Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă
Din membre limpezi, o cristal!
Sub mături, fluturi și urâturi
Mort - chipul meu, pe crengi de gâturi,
Un glas din ceruri cere: - Dacă
Ai face-oglinzile să tacă?
Din somn, din stofă sar deștept,
Smulg fierul scurt, îl duc la piept.
La țărmul apelor de gală
Strig hidra mea, chilocefală:
- Întemnițate William,
Cast hidrofil, te așteptam
Să treci, maree, din oglindă
În luna frunții, să te-aprindă;
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ție
eram și cântec, și cuvânt
eram și aer, eram ape
dar nu știam că sunt aproape
trimis de Tine pe pământ
eram, scânteie, eram gând
și degete eram pe clape
dar nu știam prin ce supape
mă vei turna în om de rând
azi sunt și zâmbet, și alint
și lacrimă pe sub pleoape
dar tot nu știu de ești aproape
ori mai departe ca oricând...
poezie de Iurie Osoianu (24 iunie 2017)
Adăugat de moldoveanul ipocritic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recviem
viața se stinge ușor
într-un trup de țărână
cum seacă al apei izvor
într-o fostă fântână...
luminile toate s-au stins
sub palide pleoape...
frigul în trup s-a prelins
din aproape-n aproape...
gândurile s-au risipit
în noaptea de ceață...
dorințele au amuțit
în trupul de gheață...
iluziile toate s-au dus
păreri trecătoare...
speranțele toate-au apus
ca stelele-n zare...
[...] Citește tot
poezie de Grig Salvan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de toamnă
Nu te teme, nu te teme
Dacă iar mor crizanteme,
Dacă iarăși pier în zare
Păsările cântătoare...
Nici nu plânge, nici nu plânge
Când rupi frunza și vezi sânge,
Când rupi creanga și prin creangă
Moartea zice din talangă...
Nu-ți fă rană, nu-ți fă rană
Din a toamnei grea dojană,
Nici nu spune, nici nu spune
Gândurilor să se-adune...
Veșnicia dacă șade
Frunza, însă, cade, cade...
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca (1942)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Fata morgana
prin sufletul tău zburdă căprioare de aer,
înflorește sângele voinicului
pe pajiști.
îndrăgostit fără aripi,
mă înalț cu gândul pe munți
pentru tine prințesă a pădurilor de zadă.
râuri cu văi curg printre dealuri,
n-am timp s-ajung în câmpie
unde înșelătorul miraj răsturnat în apă
apare din lanuri de aur dincolo de orizont.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (26 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mereu o primă... vară
Mă păcălesc mereu c-o primăvară,
-Promisiune-n van de reînviere-
Ca mugurele, fluturi din cocon... Afară
Ies năpădit de mii de premiere.
Cred nejustificat în reînoire
Din aeru-n culori de flori de roduri...
Retrăiesc anual din nou o răstignire
Și mă încânt printre lumini și dulci prohoduri.
Îmi umplu alveolele de-azur
Și parcă zbor făcându-mi fizicul un gând...
M-avânt, mă răcoresc într-un "sperjur"
De mărturii mințite că-s iar tânăr... Un curând.
Dar totu-i scurt, căci timpul se scurtează;
Parcă de când sunt mare spațiu-i mic
Și zile-s clipe, totul mă presează
Și-ncerc s-ascund în surd orice tac-tic.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici
Aici, eu supt-am lapte în ziua cea dintâi,
Aici, strămoșii mei au lutul căpătâi,
Aici, copilăria mi-e undeva rămasă
În pomii din grădină, în liniștea din casă.
În nucul cel bătrân, în apa din fântână,
În ochii mamei mele, pe fața ei bătrână,
Aici, îmi e iubirea de oameni și de sat,
De care niciodată nu m-am înstrăinat.
Aici și cerul parcă e altfel, mai senin,
Iar luna blânda-i rază o tremură divin,
Se scaldă mii de stele în depărtări de ape,
Dar pentru mine, aici, le simt că-mi sunt aproape.
Aici este câmpia ce naște mereu pâine,
Speranța zilei de azi și-n zilele de mâine,
Aici e vraja vieții și mă îmbăt de soare,
Ca nici într-un alt loc în marea mea mișcare.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelegere
Îi înțeleg pe ceilalți foarte bine
Și toate gândurile lor îmi sunt clare,
Ca algele în apele marine
Puțin adânci sub razele solare.
Dar pe tine niciodată nu te-am înțeles,
Secretul sufletului tău stă-ascuns mai acătării
Decât comorile din galioanele spaniole ce-s
Scufundate de multe secole-n apele mării.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luntrea
Teorbele sonore și cântecele toate
Au adormit în burgul târziei noastre nunți;
Și în stăruitorul declin, chiar tu renunți
Să întârzii pe culmea posomorâtă. Poate
El doar să mai rămână... el, somptuosul crin
Al formei care urcă și se desprinde, parcă,
De malul apei, unde tot gândul tău se-mbarcă
Îndurerat, nesigur și silnic Lohengrin...
Sfielnic gând, tu nu vezi cum luntrea frământată
Și lebăda grăbită spre sfintele păduri
Vor să-mplinești porunca? Dar încă nu te-nduri
Să lași ținutul veșted al nunții de-altădată!
Zorește, iar pe faldul ușor de hiacint
Îmbracă-ntâia armura, și vechea ta mândrie
Se-nalță spre uitatul regat, ce te îmbie
Statura ta turnată în luminos argint.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ce faci, inimă pustie,
cu pereți de igrasie,
când, în timp,
tic-tacu-ți scurmă
ca un ceas rămas în urmă.
Ce vrei, inimă a mea,
părăsită și bătrână
ca o apă de fântână
de unde nimeni nu bea!
Fostă "inimă albastră",
anii ți-i socoți în gând
stând ca proasta la fereastră
ca s-o vezi măcar trecând.
O! și ce n-ai da odată
s-o cuprinzi tu cu putere
și s-o legeni ca pe-o fată
și s-o frângi ca pe-o muiere!...
poezie celebră de Tudor Mușatescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
Las vântul să mă dezmierde
Apele cu râuri line
Și câmpia noastră verde
Atunci când mi-e dor de tine.
Las vântul să-mi sufle-n plete
Apele să-mi siroiască
Pe la tâmple unde-mi dete
Muguri albi, mândria noastră.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofelia (II)
Mult mai palidă ca iarna, Ofelia azi ninge,
Dar brusc s-a stins, ca apa, și s-a dus!
Și-avea ghețari parcă în vene, și nu sânge-
Dintr-o ciudată Norvegie, și rece, și mai sus.
Doar părul ei, Doamne, parcă vorbea,
Și trupul peste ape, și gândul poate-n cer,
Și inima, atâta, ecou, hăt dincolo de stea-
Și geamătul pădurii, aici, în zorii care pier.
Și ca un tunet marea toată iar s-a frânt:
La adierea dulce-amară a sânului de fată!
April, poate-un Don Quijote sub pământ,
Ridică amintirea mai sus ca niciodată!
Și cer! Și dragoste! Și libertate! Zău!
Un rug de zăpadă arzându-mă discret:
Cu fiecare vorbă s-a prăbușit în hău-
Chiar Infinitul - cel mai albastru poet!
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt...
Lăsați-mi brazii ca să crească-n tihnă
Și oile pe pajiști la odihnă,
Lăsați-mi apele să curgă line
Și inimile-n dragoste să fie pline,
Lăsați-mi munții să ne țină veșnic
Și nu ucideți flacăra din sfeșnic,
Lăsați-mi mintea trează peste ani
Și n-o mințiți cu fraze de "doi bani",
Lăsați-mi țara pură, nepătată
Și n-o însângerați cum ați făcut-o odată,
Lăsați-mi neamul liber pe acest pământ
Să-și poată spune sincer... gândul prin cuvânt.
poezie de Liviu Reti (19 decembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul
Dezbrăcat de stele, cu lumini pierdute
Printre maniere sau simple redute,
Se înalță gândul din ocean de vreme,
Rostuiește Calea și-uită să ne cheme.
Chiar și filosofic, piatra-i tot mai seacă,
Lasă apă multă, pe gârlă, să treacă,
Nici că ne mai pasă cum va cerne sita,
Amărâți de viață, ne plângem ursita.
Încă o idee pare că-și frământă
Curcubeul firii din lumea cea sfântă,
Steaguri arborate între cer și lume
Concluzionează în versuri postume.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre apă și gânduri, adresa este: