Citate despre stângaci, pagina 3
Sonetul 138
Când dragostea mea jură că-i numai adevăr,
O cred, deși știu bine că mă minte,
Ca să mă poate socoti tânăr nepriceput,
Stângaci în ale lumii măsluite subțirimi.
'N deșert astfel crezând că ea tânăr mă crede,
Cu toate că eu știu că anii buni ai vieți-mi au trecut,
Eu, zâmbitor, mă-ncred în limba-i prefăcută,
Luând chip de falsă liniștire la-ale dragostei păcate.
Dar de ce spune iubita-mi că e tânără?
Și de ce nu-i spun că sunt bătrân:
O, al Dragostei bun obicei e-n vorbe-nbunătoare,
Și Vârsta, în iubire, nu place anii-i să i-i numeri.
De-aceea cu Dragostea mă culc și ea cu mine,
Spre-a șterge păcatele noastre-n iubire.
sonet de William Shakespeare din Pelerinul pasionat (1599), traducere de Andrei Ion Deleanu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
O jumătate de lună
O jumătate de lună
Cade stângace prin cer
Fă-mă să uit,
Înger stingher,
Fă-mă să uit,
Sau fă-mă s-adorm
În singurătatea
Crescută diform.
Iar dacă visez,
Înger înțelept,
Să nu mai țin minte
Când mă deștept.
Fă-mă să uit,
Sau fă-mă să scriu
Cu țipăt continuu,
Înger pustiu.
Ochiul meu rece
Acoperă-l, îngere,
Cu o pleoapă
[...] Citește tot
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărata dragoste
Îl iubești deși dansează groaznic,
Îl iubești deși e cam stângaci,
Îl iubești deși e chiar obraznic,
Pentru că-i sensibil tu mai mult îl placi.
Îl iubești deși toți râd de tine,
Că e urât iți spun prietenii tăi,
Îl iubești și-l vrei doar pentru tine,
Să nu-i asculți pe ei, că sunt așa de răi.
Îl iubești deși-i un leneș mare,
Îl iubești deși nu știi de ce,
Toti ți-au șoptit că dragostea-i o floare,
Se-nșeală, asta e adevarăta dragoste...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatrosul
Din joacă, marinarii pe bord, din când în când
Prind albatroși, mari păsări călătorind pe mare
Care-nsoțesc, tovarăși de drum cu zborul blând
Corabia pornită pe valurile-amare.
Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi
Acuma par ființe stângace și sfiioase
Și-aripile lor albe și mari le lasă, blegi
Ca niște vâsle grele s-atârne caraghioase
Cât de greoi se mișcă drumețul cu aripe!
Frumos cândva, acuma ce slut e și plăpând
Unu-i lovește pliscul cu gâtul unei pipe
Și altul fără milă îl strâmbă șchiopătând.
Poetul e asemeni cu prințul vastei zări
Ce-și râde de săgeată și prin furtuni aleargă
Jos pe pământ și printre batjocuri și ocări
Aripele-i imense l-împiedică să meargă.
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-mă că te caut
Iartă-mă că te caut atât de stângaci
în cugetul tău.
Iartă-mi durerea ce ți-o trezesc.
Vreau să ridic la lumină
ce e-n tine mai bun,
ceea ce nu văzusem, să văd,
ca un scafandru-n adâncuri,
să iau
ce-i mai de preț în tine,
și să duc în lumină, cum duce copacul
cea din urmă lumină
cu care soarele l-a mângâiat.
Atunci tu
vei veni în tărie să cauți
bunul de preț;
ca să-l ajungi,
deasupra ta însăți ai să te-nalți,
așa cum de vreau,
de-abia atingând pamântul, în trecerea ta,
cu vârful înrourat al picioarelor tale,
[...] Citește tot
poezie clasică de Pedro Salinas
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu aleg dacă vreau să fiu toamnă târzie, vară desculță la țărm, liniște albă sau câmp înflorit. Caut rădăcini în fragilitate, plec din mine, lipesc cu zâmbet stângaci, încrederea pierdută. O să fie bine!
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mica bigudeală
frumoasa mea incoerentă
aici sunt rulate buclele tale
eu
mă joc stângaci c-un deget nud în ele
mentul care te ofilește (?!)
ah
poeții sunt niște nebuni atât de frumoși
încât m-am gândit să-i imit
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Albatrosul
Ades, pentru a râde, un grup de marinari
Prind albatroși, mari păsări călătorind pe mare,
Care-nsoțesc pe drum, trândavi și solitari,
Corabia brăzdând genunile amare.
Ce greu le vine lor pe punte să se miște,
Stângaci și rușinoși, doar în azur sunt regi,
Acum jalnic își lasă aripile de vise
Ca vâslele s-atârne pe malurile reci.
Acest drumeț cu aripi e strâmb și vlăguit!
Când nu se scaldă-n unde e comic și pocit!
Unu-i agață pliscul cu gâtul de lulea
Și altul șchiopătează pentru a-l imita!
Poetul e asemeni cu-al nourilor prinț
Ce râde de săgeată, cu viforu-i deprins;
În surghiun pe pământ de huiduieli e prins,
Gigantele aripi de umblet l-au desprins.
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încheiere
Pământ împadurit, ne revedem
Din ce în ce mai rar lânga izvoare,
Dar spune-mi, nu iți sunt la fel de dragi
Sălbaticele păsări călătoare?
Peste străine așezări lumești
Duc câte-un fulg de-al tău, un cânt din tine,
Și mor cu tine-n inimile lor
Când le frâng zborul gloanțele haine.
Eu n-am să uit c-aici am râs intâi,
Că am strigat intâia-njuratură,
Că am gustat din scorburi faguri dulci
Ori gustul lacrimii sărate-n gură.
Stângaci, iubind aici intâia oară,
Ți-am spus, când nu-i spusesem incă ei...
Tu mi-ai vegheat incovoiat asupră-mi
Intâii șovaielnici pași ai mei.
Copiii cresc și unii se despart
De cei ce le-au dat viață din iubire.
Plecările din tine-n alte lumi
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mitologia practicată de național-socialism apare ciudat de stângace. Nu numai din cauza limitelor înseși ale mitului rasist (cum s-ar putea imagina că restul Europei ar fi acceptat de bunăvoie să se supună acelui Herrenvolk?), dar mai ales datorită pesimismului fundamental al mitologiei germanice. În efortul său de a aboli valorile creștine și de a regăsi izvoarele spirituale ale "rasei", adică ale păgânismului nordic, național-socialismul a fost obligat să se străduiască să reînvie mitologia germanică. Or, în perspectiva psihologiei profunzimilor, o asemenea tentativă era în sensul propriu o invitație la sinuciderea colectivă.
Mircea Eliade în Eseuri (1954)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape stângaci
uneori
pierd sensul cuvintelor
și mă înec
în propria mea baltă de sânge
știi ce-mi doresc
să îmbătrânesc frumos
în balta plină cu nuferi
singurul sens al vieții mele
în care cred și mă închin
la umbra unei troițe
născută din mâl
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nouă religie
nu ai venit aici să vorbești
ai venit să asculți și să taci
nu ai venit aici să privești
ai venit să orbești și să calci
cât mai adânc pe alături: nu
ai venit decât să-ți aplauzi a
partenența la noua religie în
care dumnezeu e stângaci
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la stângaci, dar cu o relevanță mică.
În toate epocile, unii oameni au căutat în practicile magice un mijloc pentru a acționa asupra celorlalți. Este vorba de aceeași vrăjitorie, de la statuetele de lut străpunse cu ace și până la metodele moderne de propagandă. În zilele noastre, ochiul electronic al televizorului înlocuiește câteodată ochiul vrăjitorului, iar cele mai subtile metode de hipnoză colectivă sunt acceptate în numele progresului social. În cazul regimurilor totalitare, vrăjitoria prezintă și alte aspecte, cum ar fi de exemplu spălarea creierului. Pretinzând că este doar o "informație" în numele științei, al propagandei politice sau al publicității, omul își ascunde destul de stângaci nevoia sa de dominare dintotdeauna.
citat din Serge Hutin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatroșii
s-au întors albatroșii la țărm
zborul să-și odihnească
au aripi căzute în evantai
mersul stângaci și greoi
parcă acum îl învață
pe plaja pustie își caută loc
o vreme aici să petreacă
să uite de dorul de mare
și marinari ce se roagă
când barca-n furtună
prea mult se apleacă
s-au întors albatroșii la țărm
cu aripi căzute
în evantai...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora de vizită
Mirosul spitalului
îmi piaptănă nările,
în vreme ce siluete plutesc de-a lungul
coridoarelor galbene și verzi.
Ceea ce pare un cadavru
este împins într-un elevator și dispare
în direcția raiului.
Nu voi avea sentimente, nu trebuie
să simt, dacă nu va fi
o nevoie urgentă.
Infirmierele calcă grațios și eficient,
aici, jos, sus și acolo,
taliile lor subțiri susținând
miraculos poverile
de dureri și-atât de
multe morți, ochii lor
sunt încă limpezi după
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai puternică este Blanche și cred cu tărie că Blanche suntem fiecare dintre noi. Eu, tu, orișicine, toți cei care vrem să fim fericiți, să iubim și să fim iubiți, fără limite. Stângaci sau victorioși, căutăm acel umăr pe care să punem capul și să adormim liniștiți. Căutăm acele brațe care să ne contopească doi într-unul.
citat din Dinu Cernescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă visele ar fi culori te-aș lăsa să-mi pictezi sufletul pe o fărâmă de primăvară. Și două gânduri proaspete, indecente și atât de stângace prin cumințenie, ar face să ne fie răsărit pretutindeni. Aripi de zâne mustind a praf de stele și viață, fluturi și surâs candid de soare ar strânge în pumni de trecut veșted toate răutătile.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de oameni. Fără descrieri elaborate, simplu și clar. E un fel de nevoie rudimentară de trecere din suflet în suflet până la esență. Cu fericiri, blândețe și soare ascuns în buzunarele cu visuri. Le-am croit cu fir de viață doar ca să se desprindă câte puțin în veșnicie.
Cred în miracole și-n clipe de-a valma cu răsărit. Îmi fac palmele căuș și gazdă pentru fluturi și zâne. Lumea e în definitiv o alegere, o fărâmă de hazard pictat în toate nuanțele. Dumnezeu schițează alei de gând, priviri cu Har, lumina din străinii închipuiți. Eu aleg dacă vreau să fiu toamnă târzie, vară desculță la țărm, liniște albă sau câmp înflorit. Caut rădăcini în fragilitate, plec din mine, lipesc cu zâmbet stângaci, încrederea pierdută. O să fie bine!
Andreea Palasescu (7 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem aroganți
Suntem răi și aroganți,
I-ncurcăm pe guvernanți,
Vrem mâncare și copii
Și ne place să fim vii,
Mama noastră de zbanghii!
Degeaba vă mirați mereu
Că nu e-n ceruri nici un sfânt,
Nu poate fi lumină sus,
Când nu-i dreptate pe pământ.
Ce fel de lume ni s-a dat,
S-o tot falsificăm, stângaci,
Cu milioane de bogați
Și miliarde de săraci!?
Măcar pentru acești copii
Un alt noroc să fi adus,
Dar, vai, sub cinice poveri,
Ei trec prin școli cu preț redus.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervatia de zimbri (10 iunie 1994)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tânărul stângaci
încearcă să se sustragă din lumea
măsluită de cei mari și pricepuți
alege un colț de rai pentru refugiu
se culcă pe-o ureche scăpând
hățurile din mână fără griji
cât va sta nu știe în adăpostul
anti-lume și își varsă ultima lacrimă
pentru tot ce trece pe lângă viața lui
atârnă pe pleoape lenea tânărului
care și-a realizat culcușul călduț
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre stângaci, adresa este: