Și florile se sinucid
Te-ai pierdut copilărie
poetul parcă întreabă
nu mai ești fir-ar să fie
printre stelele din iarbă
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (11 octombrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile au frumusețea lor naturală, omul o dobândește în fiecare zi: iată una din minunile educației!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (4 octombrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Colind spre absolut
Lerui-ler ninsoare mută
Dumnezeu așa sărută
lerui-ler cu flori de măr
iarna vine azi din cer
Lerui-ler pe câte-un fulg
din nemărginire-l smulg
lerui-ler ce dulce vină
să vă dea la toți lumină
Lerui-ler dragostea mea
a desprins din cer o stea
lerui-ler colindă frigul
de la singur la mai singur
Lerui-ler cu flori de măr
dragostea vine din cer
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 decembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezie de Florii
Iubito hai să-ți fac ziua ca o floare Primăvara
să-ți iasă prin toți porii Soarele inutil să dispa
ră în epiderma-ți translucidă Norii să ți se-ncur
ce în părul răvășit de taine Ochii să aspire toți
îngerii zilei Poezia lumii să rămână cu gura
căscată până răsar toate stelele Și eu să mă-m
piedic beat-lună de pragul dragostei tale
FRUMOASO
mai am un poem
Și urmează
Cea mai frumoasă tăcere din lume
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (11 aprilie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celestul anonim
Tatăl, nor necunoscut.
Satul lui natal e-n nori?
Cred că-n stele s-a născut
Al zăpezii fiu din flori.
epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (20 ianuarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Implozia cerului a umplut pământul de flori: când culegem flori, suntem... în cer!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autorul este un individ dubios: se naște în fiecare dimineață din ultimul vis somnambul, mănâncă friptane lingvistice, bea ambrozie de cazan, vede în orice floare o femeie goală, se culcă, exact la miezul nopții, pe ultimul raft al bibliotecii (cel mai aproape de nori) și plânge, până a doua zi, amintindu-și cum și-a ratat copilăria pentru o păpușă!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fișă de dosar
Nu
mi-am
cenzurat
niciodată
rănile
Iată
Teii
înfloresc
Și
eu
sângerez
cu
miresme
cu
tot
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Instictul poeziei
Mă dor genunchii de Brâncuși
și mâinile mă dor de Eminescu
într-un marfar am plâns la Huși
cu merele din rai se-ocupă restul
De mâinile mă dor de Eminescu
când mângâi coapsele-ți cu elegii
numai ca poet eu m-am ales cu
frumoasa toamnă a florilor dintâi
Când mângâi coapsele-ți cu elegii
și-într-un marfar mai râd la Huși
în rapidul amintirii dragoste rămâi
mă dor genunchii de Brâncuși
Și mâinile mă dor de Eminescu
Shakespeare și el să dea tot testul
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Metamorfozele nopții
În loc de pernă dorm pe-un munte
și mă-nvelesc c-o plapumă de nori
când infinitul nu mă mai ascunde
visez năprasnic și-atunci cobor
Mă învelesc c-o plapumă de nori
mi-e somnul cât istoria de lungă
cu geografia dragostei măsor
eternitatea poate-o să-mi ajungă
Mi-e somnul cât istoria de lungă
când infinitul nu mă mai ascunde
nopții îi bag iar stelele în strungă
în loc de pernă dorm pe-un munte
Și mă-nvelesc c-o plapumă de nori
să-nvăț tabla înmulțirii doar cu flori
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghiocelul disperării noastre
Mă enervează iarăși lumea
deși o iubesc ca-n prima zi
când ura va atinge culmea
atunci de ce-aș mai înflori
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (25 martie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp în Do major
Primăvară primăvară
vaca mea imaginară
Cum răsare soarele
sar pe tine florile
Să-ți (s)mulgă cântările
din tuspatru zările
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ctitorind soarele omeniei
Motto: "Vreme trece, vreme vine."
Chiar dacă timpul trece
Prin timp noi vom rămâne,
Chiar de ni-i clipa rece
Noi tâmpla ne-o vom ține;
Și frunte lângă inimi
Și inimi lângă frunte
Noi sus vom ține gândul
Mai sus decât un munte.
Și muntele e-o treaptă
Și noi suntem un munte,
Când florile ne ard sub pleoape
Și ochii-n rouă știu să cânte.
Iar când durerea e adâncă
De nu mai vrea din gând să iasă
Noi știm să facem visul stâncă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din revista Liceul, nr.16 (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Consult gratuit
Că era ticăloșilor e-n floare,
Astăzi, domnilor, pe cine doare?
Ăla eu, ăla eu, ăla eu!
- Știe Bunul Dumnezeu.
epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (23 aprilie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împreună suntem Întâi Decembrie
Câmpia Libertății iarăși înflorește
cad amintirile ca niște fulgi
natura simte Doamne românește
din cer când stele parcă smulgi
Cad amintirile ca niște fulgi
Unirea Națiunea a făcut-o
și toți copacii înalță iată rugi
să nu-i zică limbii tale muto
Unirea Națiunea a făcut-o
natura simte Doamne românește
lumii întregi i-ai spune poate muto
însă Câmpia Libertății înflorește
Cad amintirile ca niște fulgi
din carne cântece când smulgi
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 noiembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Onoarea de-a vă cunoaște
Bujorul înflorit chiar pe obraz
e cea mai gravă circumstanță
însă îngăduiți și-acest extaz
să vă admir de la distanță
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (20 august 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutătorul de nori
Deturnați-i roaba
e plină cu fluturi
și-are doar o floare
nu-i păcat să-l scuturi
Schimbați-i macazul
are capu-n nori
fulgeră și tună
el culege flori
Urcați-l pe cruce
nu-i deloc atent
va cădea e sigur
n-are document
Ducă-se la naiba
nu știe să plângă
în ochi n-are lacrimi
ci în partea stângă
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre cine înflorește teiul
Despre tine
înflorește
teiul
iubito
Și-n
primul
rând
și-n
fiecare
seară
Stelele
înmuguresc
pe
alte
ramuri
după
aceeași
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Copilăria: această floare evanescentă!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarație de dor nebun
Nu te mai iubesc pe tine
cu sufletul eu am ce am
și dacă tac răsar rubine
primavara florilor pe ram
Cu sufletul eu am ce am
că trupul e fata morgana
în mâna ta eu înfloream
de setea ta se umple cana
Că trupul e fata morgana
și dacă taci răsar rubine
leacul meu și tot tu rana
nu te mai iubesc pe tine
Cu sufletul eu am ce am
leacule din neam în neam
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 februarie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Costel Zăgan despre flori, adresa este: