Citate despre autoportrete, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la autoportrete, dar cu o relevanță mică.
Autoportret
Cam micuță, cam negruță
Cu ochii lipiti de frunza
Doua pete maronii
Cu sclipiri de stele vii
O paleta de culori
Puse-n versuri dulci in zori
Amalgam din ganduri zeci
Prin umbritele poteci
Vin din rasarit de soare
Si merg spre apus in zare
Iubesc tot ce-mi este dat
Pastrez sufletul curat
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu fumez tot Mărășești
nu buzunăriți monumentele nu vă bazați pe
inflația papagalilor pe conformiști pe frâna
măgarului nu refuzați prietenia șoriceilor aciuați
în sediul consiliului de miniștri din Antarcdida
nu
plângeți pentru un pumn de cuie
necesar la coșciugul ambasadorului Curhuie nu
așteptați bunul simț atomic mărinimia și alte
cucuie
chiar dacă suntem contemporani cu sfârșitul
lumii chiar
dacă lumea este și nu e
Nu vă rezemați de Tinerețea mea nu buzunăriți și
ultima statuie
prieteni
sărutați frumos
crucea Libertății acolo jos
gâdilați rădăcina că vine generosul uriașul,
[...] Citește tot
poezie de Dan David (15 iulie 1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
maini reci
minti parasite de ganduri,
glasuri fara cantec,
zambete fortate,
inima primita si sufletul vandut...
mori de cald si de sete
si nici o fantana nu te racoreste!
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Riscul inocenței
De viața asta chiar mi-e silă
nevinovatu-i cel mai vinovat
ajunge Doamne nu ți-e milă
de ce nu-i dragostea bărbat
Nevinovatu-i cel mai vinovat
și păcătosu-i pururi fericit
că veșnicia s-a născut la sat
dar tot acolo-a și murit
Și păcătosu-i pururi fericit
ajunge Doamne nu ți-e milă
autoportret pe lamă de cuțit
de viața asta chiar mi-e silă
Nevinovatu-i cel mai vinovat
și merită cu dragoste scuipat
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (3 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păpușa pe care nu am avut-o
Am atât de multe vise...
și o singură viață doar...
Luna alergă după mine,
pe strada pustie dar plină...
Acum, nici măcar nu plouă,
pentru că în jurul meu
înfloresc ghioceii...
Autoportretul și-a pierdut
creionul care mă cunoaște,
undeva într-o toamnă
de demult...
Încâlcesc adevaruri
pierdute pe un val de tristețe...
E o zi bună
pentru a inventa lumi!
Păpușa pe care nu am avut-o
Ți-am dăruit-o ție la prima ocazie.
Dar tu ai uitat că trebuie
[...] Citește tot
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (5 iulie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret din anul 1906
Din neamul nobil, vechi, statornicie
prinsă-n a ochilor arcadă. Neschimbat
albastrul, spaima din copilărie.
Smerenie, ici și colo, nu de-argat,
totuși de slujitor și de femeie.
Gura, cum se cuvine, ferm trasată,
nu convingând dar exprimând dreptate,
și fruntea fără nici o răutate,
privire-ades în umbră aplecată.
Asta, ca-ntreg, abia doar presimțit;
nicicând în chin sau în izbânzi, unite,
spre a străbate căi neistovite
și totuși, parcă-n lucruri risipite,
ceva real și grav s-a plănuit.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret cu singurătatea lui Dumnezeu
Doamne,
Sunt contemporan
Cu propria umbră
O strivesc,
O calc în picioare,
Dar sunt contemporan cu ea...
Doamne,
Sunt contemporan
Cu propria moarte
Mă strivește,
Mă calcă în picioare,
Dar sunt contemporan cu ea...
Și, Doamne,
Sunt fericit de pe-acum
De renghiul pe care i-l voi juca:
După ce mă va chema la ea,
Nu-și va mai afla rostul...
Doamne,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Sunt Cain și nu mă căiesc de rele,
Sunt Iuda și nu plâng de ce-am vândut,
Urăsc pe Iov, răbdare n-am, nici jele,
Sunt om contemporan, sunt prefăcut!
Sunt Lucifer, mândria mi-i pecete,
Caiafa sunt și-adeseori Pilat,
Baraba mă numesc, pe verighete
Port chipul lui Mamona incrustat!
Ochii mi-s de Irod în desfrânare,
Râvna de-averi e-a Cezarului rău,
Nimic din ce-i durere nu mă doare,
Sunt Dioclețian, mi-i gura--hău!
Traian sunt, ce din iad spre Cer privește,
La care sfântul Ioan Damaschin
Rugându-se-ndelung, primit-a veste
Că Tatăl i-a scos sufletul din chin.
poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Mi-am îngropat himerele de-a latul
În hoitul lung, ca resemnarea să-mi inunde
Tot smârcul cu fetidele flămânde,
Prin râpe fără fund, de-a berbeleacul.
Vecii și vise am ghemuit în neant,
În negrul carnivor cu raiurile rupte,
Venin și mierea-am smuls de la virtute
Și grave orizonturi din somnul penetrant.
Ard încă fără voie, între timide bulburi,
Durerea-mi omnivoră cu anforele pline,
În spiritul din sunet viorile ard galburi
Migrând cu geana morții în sângerări rubine.
Și mă împart pe-aripa ce fâlfâie în scorburi,
Car undele din ani și sparg oglinzi în mine!
poezie de Aurel Petre (10 aprilie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agonie de toamnă
Cerul și-a prelungit agonia...
Poemele izvorâte din frunze
Sunt în ediție limitată.
Arcușul e înnodat în trei,
Sau în patru, nu știu nici eu...
Ramuri distorsionate și reumatice
Stau hotar
Între cenușa durerii și cer.
Din pleoapele grele
Cad lacrimi de jar.
Haosul ne cuprinde trupurile,
Fuzionează cu ele...
M-ați izgonit către stele...
Mi-ați împletit gândurile!
Sufletul este vioara întâi...
Mi-e chipul aramiu, amărui...
Privesc autoportretul
Și acuz singurătatea ce i-a pictat
Trăsături reci, prăfuite,
Găsite la anticariat.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Rebel și fără sentimente,
Bat cafenelele-nspre seară
Când nostalgii concomitente
Desfidă... fumul de țigară.
Pozez... a fi... seducătorul
Virginelor și-așa puține,
Care își dezgolesc piciorul
Cât pot privirile... reține.
Charmant, abil și enigmatic
Dau aparențelor culoarea
Și adevărul... matematic
Al vinului sfidând mirarea.
Nici norocos și nici rapace
Ciocnesc amabil cu oricine
Paharul viselor de pace
Turnat de june... cabotine.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe simeză
Contemplând simeza cu suflet preaplin,
Pictura-n efluviu e un dar divin:
Bătălii faimoase, cu cai nărăvași,
Imortalizate, lupte cu ostași.
Armate cu arcuri, cu săgeți și scut,
În natura moartă, ulcele din lut.
Flori îmbrățișate în imens buchet.
Pictor în oglindă, autoportret...
Un colț de natură, stele, lună, sori,
Zarea necuprinsă, munții cu ninsori.
Nimfe-n goliciune, ce se scaldă-n larg,
Vele-nvolburate în vârf de catarg.
Nuduri voluptoase cu fețe de crin,
Coapsele cărnoase și călcâiul fin.
Suverani, regine, în veșmânt luxos,
Curtezane blonde cu păr mătăsos.
Plete zulufate, chip de copilași;
Cu-arcurile-ntinse, tandri amorași.
Ampla simfonie de nuanțe și ton,
Este seva vieții, nesecat filon.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret (XXIX)
Sunt acuzat de mii de fapte,
Cum că nu fac lumii pe plac
Capra cu varza n-o împac
Și nu-s mereu miere și lapte...
Ba-s misogin, răuvoitor,
Caustic gratuit cu unii
Ba că-mpletesc prea multe funii
Ba-s prea subtil, cicălitor...
Ba nu-s credul cum cere trendul
Și nu mă las manipulat
Nu stau pe lung ci stau pe lat
Și nu văd unde-i happy-end-ul...
Ba sunt nesuferit, prea dur,
Că nu sunt androgin ca ei
( "Zânele" deghizate-n zmei )
Și nu-mi place să pup în cur...
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu (15 octombrie 2018), traducere de Conceatu Petrică
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-ndoielnic, adânc și discret
Te iubesc ca pe-o noapte de-arest într-un gând
Al iubirii, furată din somn,
Diplomat și tăcut, ca o apă curgând,
Ca săracul în haină de domn.
Te iubesc îndeobște cu toți anii mei,
De copil, de matur, de bătrân...
Uneori din senin, alteori cu temei,
Sunt un sclav dependent de stăpân.
Să-ți fiu mamă-aș fi vrut câteodată, nu prunc,
Și în cârcă pe străzi să te port,
Să te nasc în dureri, să nu pot să te-arunc,
Să-mi devii al mândriei resort.
Te iubesc zi de zi, chiar de nu prea o spun,
Ne-ndoielnic, adânc și discret,
Fără tine n-aș fi nici mai rău, nici mai bun,
Chipul tău mi-e autoportret.
[...] Citește tot
poezie de Simona Diana Țîru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micul Bacchus bolnav (autoportret Caravaggio)
se născuse în patria fruntariilor,
tâlharilor și asasinilor
un suflet pururea chinuit,
pândit de pericole neștiute
venea de departe,
venea dintr-o lume pierdută,
din timpul diez al simțurilor sale rănite,
deschise, acutizate,
venise încă din copilăria sa,
gata să se ascundă și să fugă
oriunde din lumea asta strâmbă
frecventa cârciumi,
medii rău famate
și aducea în pictura sa religioasă
personaje îndoielnice
ori își lua libertăți obscure...
demonii săi nu erau niciodată adormiți
torturat de obsesia pentru pictură,
în combinație cu mutilarea emoțională
și boala mintală.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Mai zilele trecute mă uitam la mine
Printr-o lunetă cosmică cu lupă de mărire
Pe față mi-au crescut niște munți
Ochii mi se scufundă în văi adânci
Singur, nasul a rămas un far de veghe
Între urechile clăpăuge aripi de avion
Vântul tinereții a șlefuit ridurile blânde
Ninsorile târzii au adâncit sclipirea ochilor
Ce au văzut ochii celor duși
Rămași doar în amintirea unui catarg fluturat
Gata să-și ia zborul cu primul viscol
Mă simt un fel de Sfinx nostalgic și îndrăgostit
Gata să cheltui ultima speranță din buzunar
Să văd spectacolul lumii în cascade de curcubee
Vând tot ce știu să capăt tot ce vine
Cu sufletul mare și cald aburind pe masă
Fără să aștept rest sau iluzii fleșcăite
Mă grăbesc căci astăzi știu să pipăi pendula
Vreau să mă bucur deplin pierdut de tot
.....
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scenariul
ea stătea cu pușca în brațe
după ce și-a împușcat
soțul pe care-l iubea
nu a zis nimic când au arestat-o
o familie de artiști - ea pictoriță
destul de cunoscută - el
fotograf cu stil distinct -
fotografia femei pe jumătate moarte de foame
pe jumătate despuiate din unghiuri ciudate
dezavantajoase pentru ele
fotografiile au ajuns după moartea lui
la prețuri enorme
ea a ajuns la un spital de psihoterapie
aveam dosarul ei în mâinile mele
l-am cântărit după ce l-am citit
din scoarță în scoarță de două ori
privesc tabloul cu atenție
e un autoportret care o arată
în zilele de după crimă
stă în picioare în fața șevaletului
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greu e, Doamne, să rostești
autoportret)
nasc speranțe-n slove
spulber orice nor
cresc mlădițe'n pleoape
dorm în ploi de dor
rătăcesc tristețea
într-o toamnă-amară
caut frumusețea
ce'n absențe-omoară
despletesc amurguri
frunzei de castani
prind în iriși muguri
înfloriți prin ani
simt zvâcniri sculptate'n
palme sărutate
când mi-e trupul val
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Ca un savant din vremuri vechi
Imi plimb prin cafenele mutra
Am par in nas si in urechi
Si-aduc putin cu Brahmaputra
Mi-e capul bleg si lataret
Picioare: doua prajine
Si-un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine.
Desi sint tont si fonf si slut
Si am o masca incolora
De cimpanzeu sau de mamut
Toate femeile m-adora
De sint urit si nataflet
Si n-am nici muschi, nici intestine
Un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine!
Sint stirb si timp si am pistrui
Si o alura imbecila
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pribeagu (mai 1973)
Adăugat de Marius Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Autoportret cu Marc Chagall
trebuia să nu fie niciodată fericit
fiindcă se născuse într-un ghetou
și viața sa a fost hăituită
de două mari războaie?
noaptea picta în atelierul ticsit,
pe pânze improvizate din fețe de masă greoaie,
pe cearșafuri sau cămăși de noapte,
picturile sale erau ferestre onirice
prin care scăpa în cealaltă lume
uneori, lumea i se părea un circ miraculos
alteori un circ grotesc...
da, totdeauna un circ
cu clowni, călăreți și acrobați
în lumea reală...
trebuia numai să deschidă fereastra
și aer albastru, iubire si flori
să intre prin ea.
se făcea că plutește peste pânzele sale
ghidându-i arta, un duh sau poate Bella,
ea era umbra sa,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre autoportrete, adresa este: