Citate despre zambile, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la zambile, dar cu o relevanță mică.
Nevasta mincinoasă
"Y que yo me la lleve al rio
Creyendo que era mozuela
Pero tenia marido"
Federico García Lorca - La casada infiel
("Și eu care-am dus-o la râu
Crezând că era fată mare,
Când colo avea bărbat.")
Federico García Lorca - Nevasta necredincioasă
Credeam că e fată mare
Când am dus-o pe cărare;
da și eu - ce minte proastă! -
n-am bunghit că e nevastă.
O fi fost ea ca zambila,
dar mersei mai mult cu sila.
[...] Citește tot
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Cântice țigănești (1941)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua mamei
Din zăpadă, o zambilă
S-a-nălțat înspre lumină,
Timid, din zăpada rece
Așteptând iarna să plece.
Trei narcise-au înflorit
Și-o lalea a răsărit,
Lângă ea și-un ghiocel
Alb, sfios și mititel.
Lângă gardul de nuiele,
Azi, răsar florile mele
Ce, din vară, le-am sădit
Pentru cineva iubit.
Ca în orice primavară,
Este ziua mamei, iară -
E o mare sărbătoare
Doar cu zâmbete și soare.
[...] Citește tot
poezie de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veniți
Veniți creștini ca toți păgânii,
Ca să vedeți cum vede chiorul,
Ce bine mai trăiesc românii
Și cât de tragic e umorul!
...
Veniți în dimineața serii,
Ca să urlați cu dulce glas,
Când Țepeș mângâie boierii
Și Venus se scobește-n nas!
...
Veniți ca să priviți în noapte,
Cum Don Quijote-și bate mânza,
Cum rage Apis calm, în șoapte
Și ce frumos miroase brânza!
...
Priviți zambila din pelagră
Și-o să vedeți iubind infernul,
Cam cât de sus e Marea Neagră
Și unde a căzut Guvernul!
poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghazel
Tu, cu cruzime m-ai respins, când am voit, copilă,
Să devastez frumusețea ta cea dulce, făr' de milă -
Și totuși corpul tău e plin de-o coaptă tinereță,
Tu, al amorului duios demonică prăsilă!
Eu am plecat purtând în piept durerea toată scrisă,
Precum al primăverei vânt duce-n văzduh o filă;
Dar noaptea când am adormit, atunci durerea-mi toată
Se ghemuiește-n inima-mi, o arde și-o împilă;
Părea din somn că m-am trezit și te-am văzut pe patu-mi,
Boțind cerșaful meu cel alb cu mâna ta gentilă;
Abia al hainei tale gaz de umăru-ți se ține
Și sânii tăi s-au liberat de-a hainei crudă silă
Și proaspeți, albi, rotunzi și tari ei se ridică, se lasă
Și ochii tăi în lacrimi ard, în lacrimi dulci de milă.
La răsuflarea cald-a ta se coace-uscata gură,
Se văd frumoși mărgăritari ce-ntredeschiși defilă.
Cu brațul meu eu șelele ți le-ncleștai sălbatec
Și-am vrut să-ți mușc gurița ta de tremurai febrilă
Și tu te aperi surâzând, c-o mână acoperi sânii,
Privirea ta înoată ud, când blândă, când ostilă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A câta oară?
A câta oară viața lui Cristos
așterne iarăși flori în ramuri vechi
și cântă rândunelele perechi?
Iar tu rămâi tot mort, tot neguros.
A câta oară slava lui Isus
aduce iar zambile și cicori,
un rai ce-mparte veșnic iar fiori?
Iar tu rămâi tot crunt, tot nesupus.
A câta oară spunem: A-nviat!
Și Cel ce-i viu, în zbor de ciocârlii,
te-așteaptă iar între ai Lui să vii?
Iar tu, tot sub povara de păcat.
A câta oară, în lumini de gând,
El vine iar, ca vântul printre brazi?
Și tu nu strigi: Rabuni! și nu cazi
ca să-I cuprinzi picioarele plângând.
A câta oară, seara spre amurg,
tu vezi către Emaus un străin,
un om ciudat, cu chip de lacrimi plin.
Și tu știi pentru cine I se scurg.
[...] Citește tot
poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ce e bărbatul?
De-ntrebi ce e bărbatul și cum l-aș defini,
Te-aș duce în grădină și florile-ar veni
Revendicându-l toate, certându-se de zor
Cum că bărbatul are doar caracterul lor...
Întâiu-i ghiocelul cel blând și efemer,
Să-ți spună de speranțe ce până-n ziuă pier;
Apoi, pe rând, acele mult prea frumoase flori:
Narcise, lăcrămioare, zambile sau bujori...
Ce năvălesc în suflet, în inimă și-n gând
Cu valuri de arome pierdute prea curând...
În floarea tinereții te va-mbăta un crin,
Că-i alb sau că e roșu, parfumul e divin;
Dar iată că în forță, se așeză pe tron
Chiar trandafirul mândru: ca rege și ca domn!
Se-mbracă-n mii de feluri, pe veci te va robi
Îngăduind ca roabă stăpână să-i poți fi.
[...] Citește tot
poezie de Elena Leach
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie printanieră
Se îmbracă răzoare pe rând; ghiocei,
Viorele, zambile, cărnoase lalele.
Imașuri se zburdă în saltul de miei
Și bleu liliac parfumează stradele.
Se scutură pomii de ninsul de flori
Și mâții pufoși vânt de cald îl mângâie,
Lăsând loc la nuci, ciucuri verzi în culori
S-atârne-n ghirlande de iod... gust să înfrâie.
Pe câmp e salteaua de-un verde de grâu,
Ce adie ca valul când luciu, răspăr
Și, apele-n ploi din pâraie fac râu...
Pisicile au noi mogâldețe de păr.
E cerul brăzdat, când și când, ca de suliți
Penate, lăsându-și în urmă din triluri
Și fete, de-un proaspăt sclipind, umplu uliți...
E-un aer, ce iar primenește iz, stiluri.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța nebunului
Din pachetul meu de cărți de joc,
Azi am tras o carte, la-ntâmplare -
Doamne, tocmai cartea cu noroc,
Ea mi-a fost și vis și alinare!...
Am privit, apoi, într-un album
Cu-amintirile din tinerețe,
Cine crezi că mi-a ieșit în drum,
Cu privirea ei să mă răsfețe?...
Erai un boboc de trandafir,
Un boboc mirific de zambilă,
Astăzi, chiar și eu, în gând, mă mir,
Cum de m-ai putut iubi, copilă?...
Singhuratic lup, orfan și rău,
Eu eram un semn de întrebare;
Ce-o fi fost, copilă,-n capul tău,
De mi-ai fost și-alint și alinare?...
[...] Citește tot
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De fiecare dată când venea pe domeniul fetei, Daniko era surprins de singurătatea în care trăia aceasta. Ca și acum, străbătea aleile pustii ale parcului plin de plante, o explozie de culori, forme și parfumuri. Andrada avea plante înflorite de primăvara devreme până toamna târziu, erau specii de Narcissus (narcisa), Hyacintus (zambila), Tulipa (laleaua), de mai multe culori și florile mov-violacee de Crocus (Brândușa), din cele care înfloresc mai târziu vara avea garofițe din genul Dianthus, ochioasele margarete erau prezente, nalbele cu flori albe și roz cu tijele lor foarte lungi, rezistentele și frumoasele gălbenele care înfloresc tot timpul anului, tufănelele și crizantemele toamna.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj
Seară de septembrie; trist răsună neagra chemarea ciobanilor
Prin amurgitul sat; în fierărie foc scânteiază.
Un cal negru se înalță cu putere;
Zambilele ademenesc servitoarele
Se reped după pasiunea nărilor violete.
Încet îngheață la marginea pădurii mugetul ciutei
Și galbenele flori ale toamnei
Se-nclină tăcute peste fața albastră a iazului.
În roșie flacără arsese un copac; fâlfâiau cu
fețe-ntunecate liliecii.
Comentarii
O poezie simplă, un titlu simplu, așa pare. Titlul aparține, de fapt, unei alte zone de artă. Picturile de acest tip, destul de nepretențioase, din jurul anului 1900, purtau titlul de "Peisaj". Limbajul lui Trakl este foarte aproape de pictură.
De asemenea, izbitoare este poziția remarcabilă a cuvintelor față de culorile din textele sale. În textul prezent se întâlnesc culorile: negru, cea a zambilelor, violet, galben, albastru și roșu.
Încălcarea limitelor genului artistic a fost program al expresionismului, în care acesta a moștenit romantismul. Legat de aceasta este disiparea limitelor dintre simțuri, cultivate mai presus de toate de simbolismul francez.
Sinestezia este adesea găsită în lucrările lui Trakl, aici în text este clar numai una, "trist răsună neagra chemarea ciobanilor". Dar într-un sens mai larg, citit sinestezic, expresii precum "Zambilele ademenesc", "Încet îngheață... mugetul", "galbenele flori... Se-nclină tăcute" sau "fâlfâiau cu / fețe-ntunecate liliecii".
Tonul laconic al titlului este continuat în primul vers cu indicarea anului și a orelor din zi: "seară din septembrie". Apoi, trebuie să acceptăm și următorul mesaj: "răsună neagra chemarea ciobanilor / Prin amurgitul sat".
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condamnare la primăvară
Mă judecă, natură, când muguri odrăslesc
Și adu martori drepți, clemență îți cerșesc!
Mă judecă natură la ceasul primăverii;
Si dă sentință dreaptă, e timpul reînvierii!
M-ai condamnat la moarte în toamna colorată
M-ai aruncat în beci, în iarna înghețată
Te rog mai fă-mi chemare, mai cer înc-un recurs;
Simt picul ăst de viață, prin mâini cum mi s-a scurs.
Citește-mi condamnarea să-mi fie martor vântul
Pădurea, lăstărișul, câmpia, dealul, crângul
Împușcă-mă cu muguri, cu alb de ghiocei
Și gâtul să mi-l tai, cu toporașii tăi.
Aprinde o narcisă, așază-mi-o în mână
Să-mi fie bocitoare o floare de zambilă
Tămâie-mă cu aer de flori de primăvară
Și dăruie-mi speranța să mai trăiesc o vară.
poezie de Daniela Vîlceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ingenue sentimente
Sunt o prăbușire,
Copleșit de draguri
Zămislind iubire
Cum florile-n faguri.
Mă aplec umil
Să-ți port talpa vrută
Cum, cu sârg, pistil
Din polen se-nfruptă.
Am de-acum ușor
Sufletul, c-un geamăn...
Și-s un bulb, bujor...
Să mă-ncânt, am seamăn.
Mă deschid de azi
Să te prind în palme
Fulg, de-ar fi să cazi
Pat de vise-s, valme...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 noiembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc cum plânge cerul
Stau la fereastră și privesc
Cum plânge cerul
Și copaci cu brațele întinse
Cer, în genunchi, cu fața spre altar,
Iubirea celor dragi
Și plâng amar...
Se tânguie de dor... o simfonie
În DO major... În fulgi de păpădie,
Când nimeni nu mai știe
Că dincolo de moarte,
Un clopot, vag, răsună,
La geam, la ceas de noapte.
Nimeni nu știe că în somnul lor
Și primăvara își avea sălaș,
Că a venit deloc întâmplător,
Întâia oară, în al lor oraș...
A cumpărat de la tarabă
O rochie turcoaz, cercei de jad,
Pantofi de chihlimbar
Și un mărgean de flori de viorele
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am scris azi-noapte-o poezie
Am sclis azi-noapte-o poezie
Fiind atâta de miscat
De-un cățelus cu păl buclat
Fălă pălinți ca să-l mângâie,
Plângea sălacu-ntle boscheți
Si nemâncat si jegălit,
Da nimenea nu s-a oplit
Din gloata male de dlumeți,
Doal eu, atâta, singulel,
În ochisoli când l-am plivit
Bătând în mine am simțit
O inimioală de cățel,
Si întl-o mică lăclămioală
Ce s-a oplit din culs si ea,
Spelanțe, una-i licălea
Simțind iubile plima oală ;
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Zvon de primăvară
Zvon de primăvară
Zvon de primăvară,
Simțim pe afară,
Acum neaua se topește,
Că soarele o-ncălzește.
Covor de brândușe,
Mândre, jucăușe,
Și albi ghiocei
Răsar pe alei.
Frumoși toporași,
Mici și drăgălași,
Tremură-n grădină
Mângâiați de albină.
Roșii, galbene lalele
Ȋnfloresc și ele
Ȋn adierea vântului
[...] Citește tot
poezie de Jumolea Alina (24 februarie 2022)
Adăugat de Jumolea Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Post-scriptum
timpul se întindea nesfârșit înaintea noastră
mai că aveam temeri că nu-l vom putea umple
drama noastră se desfășura pe cu totul alte planuri
orgolii vanități... stupide preocupări adolescentine
nu era de ajuns că veverițele inundaseră Cișmigiul
nici statuile uriașilor care înviaseră... nici barca
sărutul cădea sacadat în pământul returnat
pe motive de nefuncționalitate
odată cu iubirea
mâinile noastre se încurcau în detalii
poate pentru că
pe mine mă strângeau foarte rău pantofii
iar tu inhalaseși prea mult fum de țigară
cel mai probabil
delimitarea inexactă a esențialului
galbenul crăițelor ne acostase gleznele
porțiunea aceea susceptibilă de a fi remodelată
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ochii
i s-au făcut foarte mici
între pleoape apropiate pupilei
cât vârful de ac, nu
atunci când oamenii cu salopetele gri, de
colorate, mâncând gân
daci odată cu pământul călcat în iureș de șobo
lani în pivotare spre continentul
făgăduinței, au
venit cu blândă și acvarelică stăpânire
cu zambile de șpan în privire: nu
doar inima a intrat
la spălat în apele colorate-n sangvină (?!) - ca într-o rană
sau o pictură de tzâ-
bai-shi: bătrânul ne
bun care la peste 80 de ani, cu zemuri negre de china
în unghii și degete încă
învăța să contemple exact
ca în vremea mogulilor exaltați
europa prin că
tușele sale,-n expirare de geană
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închisoarea sufletului
În adâncuri hibernale
Șade sufletu-mi legat
Să nu-mi iasă pe afară
Și să zboare în neant.
L-am legat în primăvară,
Când iubeam o domnișoară,
Și de-atunci am jurat
Să rămână-n veci legat.
Cu cătușe de argint
Și zăbrele făurite
Din iubirile trecute,
Așa, Doamne, l-am legat.
L-am legat de frica morții
Ce-mi jurase să-mi aducă,
Când văzuse că-n iubire
E doar suferință pură.
[...] Citește tot
poezie de Șerban Vasile din Drumul spre cer, Volumul 2 (2023)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoză
Ți-aduci aminte draga mea
De prima noastră întâlnire?
Cum ne-am legat dintr-o privire
Și ne-am aprins precum o stea?
Eram cuprinși de pasiune,
Deconectați de cei din jur
Și-avizi de sentimentul pur
Luam clipa ca pe o minune.
Trecut-au anii peste noi
Cu tăvălugul lor de patimi
Și preschimbară, după datini,
Iubirea ce-o-mpărțeam în doi.
Îți iau acum din farmacie
Punguțe pline cu pastile,
În locul rozelor zambile
Ce-ți cumpăram din florărie.
[...] Citește tot
poezie satirică de Mihai Manolescu (30 martie 2014)
Adăugat de Mihai Manolescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lâng-un fluture de ceară..
Prins de geamul casei mele șade-un fluture de ceară
I s-a scurs întreaga viață într-o zi de primăvară
Și l-au petrecut în taină două adieri de vânt
O zambilă despletită și un guguștiuc flămând..
A rămas doar umbra-i tristă să-i continue povestea
Două aripi fără viață veșniciei i-au fost zestrea..
Mi s-a-ngreunat privirea sub această poezie
Lângă el, croiau poeme fluturi vii încă vreo mie..
Ca și ei, alte insecte plănuiau să scrie-o carte
Nu-și analizau destinul, nici nu se fereau de moarte
Își ungeau chipul cu raze așteptându-și prădătorii
Numai eu uram aiurea pitpalacii și cocorii..
Dacă asta este viața.. cu ce drept îmi plîng eu soarta?
O poveste se încheie.. dar se scrie-n urmă alta
Îmi pun lacrima de-o parte lâng-un fluture de ceară
Mai am timp de o poveste.. și de-o altă primăvară!
[...] Citește tot
poezie de Oana Adriana Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre zambile, adresa este: