
Incendiul din bibliotecă
Nu mai e nevoie de cuvinte astăzi
Când biblioteca a căzut pe foc,
Ia-ți calabalîcul că va fi incendiu,
Caută-ți o casă, caută-ți un loc.
Eu mă sting aicea, tu salvează-ți viața,
Poți să spui aceasta mâine tuturor
Că eu ard de voie în biblioteca
Unde învățasem că-s nemuritor.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Jocul umbrelor
Pe umbra ta prelung-armonioasă,
Am așezat cu grijă umbra mea,
Și ne-am iubit, cât umbra mea dorea,
Și-am construit pe umbra ta o casă.
Veneam cu brațele deschise-n ea,
Mă așteptai în ușă, drăgăstoasă,
Cu umbra pâinii, aromind pe masă,
Și umbra ta stătea lângă perdea.
Și-acum, aud că umbra ta aleasă
A conspirat nemeritat ceva
Și a vândut, pe-un fel de cacealma,
Umbrarul unde ne simțeam acasă.
Lumina, astăzi, nu ne mai apasă
Și s-a închis în tine umbra ta.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Mariana Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Scrisoare pentru răni
Scrisoarea mea e de ulei, femeie,
ulei din candele, ulei din căni,
ți-o scriu ca să-ți mai treacă întristarea
ți-o pun pe amintire și pe răni.
Sunt preotul care oficiază
întemeierea unui nou balsam,
scrsoarea mea să-ți risipească noaptea
și să-ți arate astăzi cum eram.
Vei asfinți și tu că prea te mistui,
ți-o spun ușor, dar mă topesc întreg,
ulei scrisoarea mea pe răni să-ți fie
și să citești în ea că înțeleg.
Cu tine printre candele să iei
scrisoarea mea de rană și ulei.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervația de zimbri (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Jurământ la Monumentul Ciumii
Tu mi-ai jurat la Monumentul Ciumii,
Să mori cu mine când va fi să mor,
Și eu am spus aceasta tuturor
Și te-am și înălțat în ochii lumii.
Și ți-am răspuns că vorbele deșarte
Nu pot unii pe cei ce se iubesc
Și că-i destinul nostru omenesc
Să aibă fiecare câte-o moarte.
Dar astăzi, când s-a-ntors să mă consume
Reproșul tău absurd că ne iubim,
Dar nu legal, formal și legitim,
Eu merg la Monumentul Tristei Ciume.
Și îl intreb, cu vocea mea postumă,
De nu cumva și dragostea e ciumă.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ninge din Shakespeare
Ninge uitat. Toți fulgii astăzi dați-i
Celor săraci, copii să și-i mintă,
Ninge fără de corp, ca din oglindă,
Cade lumina pe toți condamnații.
Pe toată omenirea suferindă,
Pe toți dușmanii, ca și pe toți frații,
Ninge uitat de-atîtea generații,
Ninge cu fulgi din lanțul de pe grindă.
Ninge din Shakespeare, cu zădărnicie,
Cu amăgiri, cu desprimăvărare,
Numai groparul limita cunoaște
Cînd cu dispreț el tace-n gura mare.
Ninge cu fulgi pentru lipit sicrie
Și lumea moare, naște, moare, naște...
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Agresiva amintire
Străbat aceleași drumuri, dar astazi fără tine,
Într-un amestec straniu de bine și rușine,
Aș vrea să plec departe, ca dorul să se aline,
Dar amintirea este mai tare decât mine.
Și nu-nțeleg cum poate această libertate,
Să-mi fie confiscată, să-mi fie luate toate,
De stau cu ochii-n lacrimi și genele lăsate
Și numai amintirea pe crucea ei mă bate.
Prezentul nu există, venirea lui mă doare,
Nu știu nici viitorul, dorit de fiecare,
Eu în halucinante oglinzi retrovizoare
Puterea amintirii o simt, dominatoare.
E viforul în toate, ferestrele-mi îngheață,
De-atâta amintire, nu mai există viață.
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul "Liber să sufăr" - 2003
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lemn de foc
Și va veni o vreme, când toate se vor spune
Și ce-i banalitate, va deveni minune,
Și va urca iubirea la rangul ei cel mare
Și am să vin la tine, să cad de pe picioare.
Și ca să-mi fie bine, eu cred ca e mai lesne
Să fiu copac în lume, să port pământ pe glezne
Și încă de cu toamnă, de toamna ce-o să vină
Să pot intra sub iarbă, să capăt rădăcină...
Și când se lasă noaptea pe noi ca o arsură
Cu florile nebune, să te sărut pe gură...
Pe urmă celelalte ce vor urma firește
Vor pedepsi pe-acela ce astăzi te iubește.
Și tu nedumerită de taine nepătrunse
Să te trezești deodată că te-nfășori în frunze
Tu însăți mă vei pune pe foc cum se cuvine
Dar când voi arde-n sobă voi fi din nou cu tine.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!


Târziu
Când v-am rugat să-i ocrotim,
Când v-am rugat a nu-i uita,
N-ați auzit și mi-ați răspuns
Că-i o problemă foarte grea.
Și-am fost ridicol stăruind
Și-am încercat să vă mai spun
Și noi m-ați învinovățit
Și m-ați considerat nebun.
Și eu v-am zis că nu e timp,
Că suntem niște pasageri,
Și voi ați construit minciuni,
Mai multe astăzi decât ieri.
Și-acum de ce vă bucurați
De arta celor ce-au murit,
Când voi i-ați condamnat pe ei
La trai pe muchie de cuțit?
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Capul de la Turda
Capul lui Mihai Viteazu' la Turda se ridică,
Și întreabă de ce Țara a rămas așa de mică
Și Câmpia Turdei tristă îi răspunde lui cu jale:
"Fiindcă astăzi ducem lipsa capului Măriei Tale!"
Nu mai acuzați străinii că ne taie domnitorii,
Că intimidează Țara cu guverne provizorii
Eu atât aș vrea să aflu, arătându-ne obrazul:
Totuși unde au fost românii, când a fost tăiat Viteazul?
Nu voi consuma otravă pentru nici un fel de Basta,
Totuși unde-au fost ai noștri, și atunci, și-n vremea asta?
Cum se-ajunge pân' la gâtul Voievodului de Țară,
Dacă nu-s trădări acasă, lângă ura de afară?
Capul lui Mihai Viteazu ne-a lăsat numai cu trupul,
Nu contează că străinii nu aveau nici pic de scrupul,
Eu, de-o singură-ntrebare, mă scârbesc și mă mai mânii
Totuși unde-au fost, românii? Totuși, unde sunt românii?
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!


Om cu clopot
Malul acesta foarte abrupt
din care cerul luna și-a rupt
este hamacul în care m-așez
ca să-mi mai iasă floarea din miez,
astfel aicea stau și aștept
clopotul lumii să-mi treacă în piept
să nu-l mai simt cum îmi fierbe în nervi,...
Clopotul mare-mi fierbe în os,
tidva e tot ce-am putut și am scos
din acest clopot rău și diform
pe-a cărui limbă astăzi adorm.
Clopot de negru, clopot de gri,
bate ce bate și nu te opri.
sfărmă oasele mele cu sârg,
du-te apoi și mă vinde la târg,
m-am săturat să te duc și suport,
parcă mi-aș duce propriul meu, mort,
tu înăuntru mă bați și m-apeși
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Capul de la Torda
Capul lui Mihai Viteazul de la Torda se ridică,
Și întreabă de ce țara a rămas așa de mică
Și Câmpia Tordei triste îi răspunde lui cu jale:
"Fiindcă astăzi ducem lipsa capului Măriei-Tale!"
Nu mai acuzați străinii că ne taie domnitorii,
Că intimidează țara cu guverne provizorii,
Eu atât aș vrea să aflu, arătându-ne obrazul:
Totuși, unde au fost românii, când a fost tăiat Viteazul?
Nu voi consuma otravă pentru nici un fel de Basta,
Totuși, unde-au fost ai noștri, și atunci, și-n vremea asta?
Cum se-ajunge pân' la gâtul voievodului de țară,
Dacă nu-s trădări acasă, lângă ura de afară?
Capul lui Mihai Viteazul ne-a lăsat numai cu trupul,
Nu contează că străinii nu aveau nici pic de scrupul,
Eu, de-o singură-ntrebare, mă scârbesc și mă mai mânii:
Totuși, unde-au fost românii? Totuși, unde sunt românii?
poezie clasică de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la prezent, dar cu o relevanță mică.

Imnul Europei de răsărit
1.
Voi cei gata de poruncă, ati venit să căutati
Mâna ieftină de muncă de la cei subdezvoltați.
Asta nu e libertate, ci-i un bestial record,
Să le strangeți voi pe toate,
Est și vest și sud și nord.
Să le strangeți voi pe toate,
Est și vest și sud și nord.
Refren:
Totuși iubirea, vindecă firea,
Haideti copiiii.. iii.. iii...
Din condiția umană, nu putem nici noi lipsi,
Europa e o rană ce se poate izbăvi.
2.
Pentru fiii nostri nu e niciodată loc in școli,
Viața veșnic amăruie, numai lipsuri, numai boli.
Hei, potop, întoarceți stropii si binecuvântă, hai,
[...] Citește tot
cântec interpretat de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Noapte bună, Moțu, și adio
Buletin de știri sub semn de doliu,
Umbrele pe scenă se adună,
Ai plecat din rolurile vieții,
Pentru rolul morții. Noapte bună!
Într-o viață excepțională,
Le făceai în felul tău pe toate
Și-a venit târâș la tine moartea,
Contrapunctul de banalitate.
Înaintemergător în viață,
Înaintemergător în arte,
Pentru ce motiv să fii, de astăzi,
Înaintemergător în moarte?
De la care band de îngeri tragici
Ar putea un plânset să pornească,
Dacă înșiși Beatleșii și Stoneșii
Gustă încă pâinea pământească?
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Visătorie
Oriunde până astăzi, ursitele v-au dus,
Orice identitate v-au dat, ca să vă mintă,
În Răsărit de sunteți sau sunteți în Apus
Străini de bună voie sau nație murindă,
Chiar de trăiți sub haină de alfabet străin
Ori desțărați vă pierdeți sub stăpâniri barbare,
Vă rog, în așteptarea aceluiași destin,
Români de pretutindeni, să mai aveți răbdare.
Ca un infarct politic ce n-a iertat nimic,
Ca o rejudecare care fatal ne cheamă,
Cel mare va rămâne atât cât e cel mic
Și vor veni provincii din nou la țara mamă.
Ca râsul după lacrimi, ca noaptea după zi,
În urma planetarei și dreptei revoluții,
La țara voastră mamă plângând veți reveni,
Voi, deocamdată, încă atât de triști pierduții.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sacra banalitate
Ea și El
Sunt la fel,
Fiecare cuplu este sfânt,
Dar ca noi,
Ca noi doi,
Nu e, totuși, nimeni pe pământ.
Pe toate scenele din lume
Mereu, mereu același nume
Mereu, mereu, mereu aceiași doi,
Un El și-o Ea, aceeași dramă
Până ce ea devine mamă
Și-aceia doi suntem, suntem și noi.
În Biblie și Odiseea,
Mereu bărbatul și femeia
Într-o-ncleștare fără de sfârșit,
Cu sinucideri și speranțe,
Cu ministere de finanțe,
Impozit care trebuie plătit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cântec pentru Oltenia
De bucurie rar avurăm parte,
În unele duminici, pe la nunți,
Suntem olteni pe viață și pe moarte,
Suntem olteni, adică suntem munți.
Un rost ne-a dat măicuța noastră, dulcea,
Să fim, dintre români, cei mai fierbinți,
Din Dolj și până-n Olt, și până-n Vâlcea,
Și până-n Gorj și până-n Mehedinți!
Oltenia, Eterna Terra-Nova,
Un cântec are astăzi și-n priviri:
Hai Universitatea! Hai Craiova!
Tu, Campioana unei mari iubiri!
La Tricolorul românesc se-nchină
Și-i face jurământ prin luptă, azi,
Oltenia, provincia latină,
A lui Mihai, al nostru, cel viteaz.
[...] Citește tot
cântec interpretat de Valeriu Penișoară, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Analfabeților
V-am spus că sunt un om periculos
Și nu mi-ați luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveți pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare și de teamă.
V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puțin pe libertate.
V-am spus ca sunt oșteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.
V-am spus să vă astâmpărați și voi,
Cenzori capricioși ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.
V-am spus să puneți mâna să munciți.
Să nu mai tot pândiți zeloși din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure și sumbră.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textul meu din urmă
Aicea m-aș întoarce
Odată îndărăt
Ca să m-aplec sub piatră
În râul care scurmă
Să iau izvoru-n brațe
Și-apoi să vi-l arăt
Spunându-vă: acesta
E textul meu din urmă.
După atâta viață
Trăită-n manuscris
Ca un agent al obștei
Sau ca un alt sihastru
Mi-nchipui că, probabil
Nu-mi este interzis
Să mor purtând în brațe
Acest izvor albastru.
Este izvorul Izei,
O lacrimă din Nord
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul ,,Sînt un om liber''
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nebun de alb
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când mă simt tot mai bogat, de tine,
Și-mi stau pe tâmple soarele și luna,
Acum mi-e cel mai rău și cel mai bine.
M-aș jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-aș spune cum te cheamă,
Pătrate negre și pătrate albe
Îmi covârșesc grădina și mi-e teamă.
Și, uite, n-are cine să ne-ajute,
Abia-și mai ține lumea ale sale
Și-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri caută o cale.
Prin gări descreierate - accidente,
Mărfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca să te-apropii și ca să te sperii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Trăiască România
Dacă ne-nfruntă munții, cu munții ne vom bate
Pentru lumina țării și pentru libertate
Aici ne e cuvântul când îl avem de spus
Decât slujirea țării nimic nu-i mai presus
Jurăm credință luptei, oricât ar fi de grea
Jurăm că pentru țară și viața ne-o vom da
Jurăm să nu ne mintă nici clipa, nici vecia
Trăiască libertatea, trăiască România
Trăiască-n fericire și-n liniște poporul
Trăiască România, trăiască tricolorul.
Dar țara nu se face cu lași, cu apatrizi
Iubirea nu te scuză când ochii îi închizi
Să curățăm tot răul din viața României
Că noi suntem partidul și țara omeniei
Nu creadă hoții muncii că ei sunt mari și tari
Noi suntem patrioții revoluționari
Avem contract pe viață cu visul și cu glia
Trăiască libertatea, trăiască România
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Cenaclul Flacăra
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Adrian Păunescu despre prezent, adresa este:
