Cristian Lisandru despre tăcere

Tăcerile închid în ele plăsmuiri.

Cristian Lisandru (2 februarie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne întoarcem în cuvinte chiar şi atunci când amuţim iremediabil, când simulăm vorbirea tăcută şi plângem nescris.

Cristian Lisandru în Cuvinte (10 decembrie 2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

poate nu aţi observat până acum
dar mamele au tot timpul cuvintele la ele
noi le pierdem de prea multe ori
rămânând prizonierii muţi ai unor tăceri
abisale

de acolo ne salvează tot mamele
fireşte
fiindcă au învăţat descântece născute în alte lumi
iar atunci când ni le şoptesc la ureche
până şi timpul priveşte peste umăr
minunându-se de o asemenea magie

povestea merge întotdeauna mai departe
chiar dacă şi mamele
obosite de atâtea descântece şi de atâtea salvări
se retrag
la un moment dat

[...] Citeşte tot

Cristian Lisandru în Volumul "Numele tău ca o întrebare..." (24 aprilie 2020)
Adăugat de crislis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pumnal

durerea se înfige ca un pumnal
are lama ascuţită
este trasă pe piatra dezamăgirilor
poate să despice speranţa în patru
faptul că nu curge sânge
nu trebuie să păcălească pe nimeni
înseamnă că nu aţi văzut
cum curg iluziile spintecate
şuvoiul lor te lasă fără suflare
perfuziile sunt zadarnice

cineva solicita transfuzii
cu dorinţă de bine
medicii de la salvare
au râs în hohote
extraordinar
ai şi pretenţii

nefericitul s-a încuiat în tăcere
pe targa lui

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Lisandru din Amprente literare, volumul 1 (2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii tăi se-ascunde astăzi luna

Dar lasă-te cuprinsă de plăcere,
Reneagă indolenţe sau mizerii,
Suntem doar noi acum, sub pleoapa serii,
Când lumea e redusă la tăcere.

Oferă-mi dreptul de-a trăi extatic,
Dezmiardă contradicţia din mine
Şi spune-mi că-i perfect şi-i foarte bine
În tot acest scenariu dilematic.

A mai căzut o stea. Şi o dorinţă
S-a prins în păru-ţi răvăşit de doruri,
Un clovn şomer aleargă prin decoruri
Lovind malign în propria-i fiinţă.

Rămas-au încă replici nerostite,
Mai mulţi actori au emigrat spre moarte,
Noi ne ascundem iarăşi într-o carte
Şi toate-s vechi şi toate prevestite.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Lisandru din Pelerini pe linia destinului (9 mai 2013)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inexplicabila părăsire a eşafodului

singur se trăsese pe viaţă
ca pe o roată
supliciul fusese întâmpinat cu zâmbetul pe buze
mulţimile amuţiseră
gâtuite de mirare
căluşul tăcerii le înfundase gurile
nu e bine
nu aşa
(strigase călăul care nu înţelegea
cum o victimă îşi poate lua moartea
în propriile mâini)
nu te poţi tortura singur domnule
numai eu stabilesc etapele premărgătoare morţii
unele extrem de dureroase
desigur
cei prezenţi în faţa eşafodului aşteptau
doar doi porumbei gângureau
indiferenţi
(pene de alb
geamăt de roşu

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniştea... (4 iunie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!