Postum
Eram prea plin de NOI și era bine
Și asta o numeam frumos - DESTIN...
Și ne iubeam, da, da și nu puțin,
Iar zările ne-au stat, așa, senine
Și mierea ne ungea pe fiecare
Și soare-aveam mereu la semafor...
Chiar nici un vagabond smintit de nor
N-avea să ne trimită vreo urare.
Dar... gheara necurată a împuns
Căci ea, iubirea-i face rană vie
Și chiar de pare-a fi o nebunie,
Adânc în inimi calde a pătruns.
Tăcerea ne strâmba pe la fereastră,
Apoi, deodată, parcă mii de draci
Strigau în mintea ta că nu mă placi
Și viața ne-ncepea a fi sihastră.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (26 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine, rău...
Dinainte vreme, toate
Au mers bine dar și rău.
Cum azi numai rău se poate,
Ce-aș mai fi... strămoșul meu!
epigramă de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce ai săvârșit astăzi, bun sau rău, este aluatul din care mâine vei coace pâinea pentru zilele următoare.
Ioan Ciprian Moroșanu (30 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce ai săvârșit astăzi, bun sau rău, este aluatul din care mâine vei coace pâinea pentru zilele următoare.
Ioan Ciprian Moroșanu (30 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșteaptă-te... române
Azi ceasul a bătut a "dulce Românie"
Cu gust de mititei, costiță și piftie,
Cu vinul rubiniu și berea cea de casă
Care - sărbătoresc - pe creier se apasă.
Ce nobil sentiment, ce sfântă înălțare
Să fii un patriot cu burta cât mai mare!
Strămoșii odihnesc țărâna în morminte
Pe care noi horim patriotism fierbinte.
În spirit românesc, te culcă până mâine
Când poți și tu să fii "Deșteaptă-te române"!
Tradiția ne e mai pe la toți în casă
Și nu schimbăm nimic. Așa!... Că nu ne pasă!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la prezent, dar cu o relevanță mică.
A fost odat'
A fost o vreme-a fost odat'
Când ne iubeam în românește,
În vers puneam suflet curat
Care și astăzi strălucește.
A fost când ne priveam cuminți,
Cu zâmbet de făpturi divine
Și fața blândă n-avea dinți,
În codri-i mai purtau jivine.
Purtam, e-adevărat, joben
Și ne puneam lavalieră,
Iubirea era fond de ten,
Oameni eram în altă eră.
Ne era sufletul prosper
În traiul bun pe jumătate
Și norii picurau din cer
Doar lacrimă de bunătate.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (13 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum se-arată viitorul
Niciodată viitorul nu se arăta așa,
Dar prezentul cel continuu nu vrea a se îndrepta.
Din trecut trecut-au multe, cu aceleași flori de soc,
Nu conducem bine viața fiindcă... nu avem noroc.
Horoscopul ori ghiocul, chiar și zațul de cafea
Ne umplut-au bine mintea că vom găsi altceva ;
N-am făcut noi umblătură să sădim un pom mai bun,
Avem în loc de dulceață acritură de magiun.
Ne-am uitat în stânga-n dreapta la cei care-s mai cu-minți
Că-și trăiesc prea bine viața ; înciudațj strângeam din dinți ;
Au serviciu ca acasă, iar acasă e ca-n rai.
Dacă vrei și tu asemeni, fugi la ei, de ce mai stai?
Și-au fugit, și-au mers în tihnă, până ne-am mai subțiat...
Doar la număr, că stătuta cea de lene n-a migrat
Și ne-ndeamnă (că, deh, foamea) s-așteptăm "momentul meu"
Și el uneori se-atată, dar fără vreun dumnezeu.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (27 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost naiv
Tu nu exiști, ai fost doar o părere,
Iar dac-ai fost, numai naivul Eu
Putea să-și ia din năluciri putere
Și pe nimic să se proclame zeu!
Mi-am agățat mereu în cheutoare
Paltonul greu de Mister FAMILIST
Pe care-n dulce-alint de sărbătoare
Îl întrebai programul la dentist.
Chiar nu mi-ai fost deloc, nici aritmetic
Decât acel prostesc "deîmpărțit"
Ce, fără "rest", în calcul ipotetic
Îmi tot dădea un "cât" afurisit.
Cum mă priveai ca sfinții din icoane
Când îmi jurai senină, în jerseu
Că-mi porți iubire-adică și nu-s toane,
Și-n casa TA voi fi arhiereu!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (7 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Sinonimul libertății
Eu spun să fiți puțin mai moderați,
De ce vă tot schimbați mereu natura?
Nici fiii dintr-o mamă nu sunt frați
Că-n porii dilatați se-mbibă ura.
De ce-i atât de cronic și acut
Sindromul ce lovește-n omenie?
De ce îți sunt mereu necunoscut
Când inima mi-o dau bine să-ți fie?
Eram cândva mai simpli, mai curați,
Ce clar vedeam în noi asemănare!
Iar azi au unii moft de împărați
Și calcă sictiriți totu-n picioare.
De ce nu renunțați voi la prostii?
Pământul nu-i pupitru cu butoane
Nici dragostea se-mparte în etnii,
Nici doamnele-n banale și cucoane!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castel de ceară
De azi îmi cobor dorul în chitară,
Dau versului un chip de pergament
Că sufletului greu, ca de ciment
Îi vine a muri-n fiece seară.
Pe trupul ce-mi e însuși o povară
Nu șade bucuria sediment,
Pe el nu aș plăti măcar un cent
Să-l am îngenuncheat încă o vară.
Iubirea-i un castel frumos de ceară,
Sărutul e doar sport de agrement
Cu gustul lui dulceag nepermanent
De care și chitara va să moară.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-aș fi crezut
N-aș fi crezut s-ajung să simt ce-i ură,
Pe buza mea să șadă vreun blestem ;
De-acestea tremur astăzi și mă tem
Căci te-am iubit și-s toate făcătură.
Nu îți mai plac. Și ce? Nu-i prima oară
Și tot nu-i prima când mă umilești.
Cu ochiul rău, ironic mă privești
Și-mi caști mormântu-n fiecare seară.
Mereu m-alungi și-ți râzi întotdeauna
De tot ce pun să-ți fie spre folos.
Ca pe un fur, în viața ta, prin dos
Tu m-ai adus să-mi picuri mătrăguna.
Cum toate-acestea fost-au îndurate
Făr-a crâcni, în piele de martir,
Iar mă-nspăimânt de mine și mă mir
C-a te urî, prea dragă, mi se poate.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (8 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mă ridică
Plecarea ta desigur că mă doare,
Fiorul ei mă arde zi de zi
Dar poartă și puteri vindecătoare
Și-acel curaj nebun, orice ar fi.
Răbdarea-i o povară inumană
Dar cum ar curge viața fără ea?
E plasture la inimă pe rană,
Acolo stă înfipt un colț de stea.
Iubirea mă ridică sau coboară,
E poarta larg deschisă către rai,
Dar când ea a purtat aripi de ceară,
În iad m-a aruncat un chip bălai.
Ar fi în viață tot după dreptate,
Pe cer doar nori din puf de păpădii,
Străjeri nu mi-aș mai pune la cetate,
În inimă mi-ar sta doar bucurii.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am înțeles
Azi, iar am înțeles că pentru tine
Sunt doar o umbră caldă pe pământ
Ce face, uneori, să-ți fie bine,
Căci inima-ți nu mi-e așezământ.
Mă luneci, iar, în ere glaciare,
Mă-ndemni să caut sensuri în cuvânt ;
Din viață-mi clipe-atât de trecătoare
Le scuturi în de-a valma în mormânt,
Dar toate se îngroapă-mperecheate
Cu cele ce ți-au fost și încă sânt
Clipite ce îți ard nejudecate
De tot ce ai promis - doar vorbe-n vânt.
Nu fie nici o piatră funerară
Și nici fiori de jale în vreun cânt,
Căci, făr-a viețui i-a fost să moară
Iubirii celei goale în veșmânt!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (13 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aurora
Cătând un loc mai bun, de paradis
Să-l pot zidi cu palma mea cea goală,
Te-am dus cu mine trează și în vis
Că-n rugă îmi păreai a fi vestală.
Un biet sărman cu fundul pripășit
La curtea blândei doamne Primăvară,
Păream că pot zări, nedeslușit
Cum soarele începe să-mi răsară.
Atât mi-a fost, un semn și am plecat
Luându-te în pripă de la masă,
Dar, poate că acest suprem păcat
A fost să nu-mi rămâi în rai, acasă.
Azi port dorința-n cufăr de pământ,
În jur, toți parcă-n rai sunt prinși în horă
Și eu cu glasul stins, ușor le cânt
Că mi-ai rămas pe cer doar auroră.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți scriu
Și iar m-am pierdut pe cărare,
Pământul se-nvârte mereu ;
Îți scriu astăzi, Doamne, scrisoare
Să nu transformi în ateu!
De mine-ai prins lanțuri prea grele
Ce-au fost să mai pot să le trag
Urmându-mi cărarea spre stele
Cu visu-mi atât de dulceag.
Mi-e talpa întregă o rană
Pe care nu pot s-o strivesc
Și ea îmi e, poate, dojană
Că-s mult prea catâr și trăiesc.
De ce nu mai e sărbătoare
De-o bună spinare de ani
Să curgă iubirea-n pahare
Să bem toți acei mai sărmani?
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (14 aprilie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și penița cum asudă
Mi-a fost cu tine viața mai frumoasă,
Mai caldă noaptea stelelor târzii ;
Mi-ai fost mai mult decât puteai să-mi fii,
Mai mult îmi ajungea viața rămasă.
Cu tine m-am născut încă o dată
Și ție m-am lăsat să mă mângâi ;
Te-aveam și mă rugam să îmi rămâi
Iubirea ce o viață-mi fu visată
Și dorul îmi era duios și blând
Când tu îmi erai leac de vindecare,
Iar eu și numai eu eram sub soare
Acel ce te scria mereu în gând.
O, Doamne și penița cum asudă
Când ție îți închin acest poem
Ce-mi este un refugiu de boem
Ce rumegă bucăți din viața-i crudă!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (19 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cocoșat...
Ceru-i peticit de stele,
Luna prinde a căsca,
Ispitit așa de ele
Tare-aș vrea a mă culca.
Patul urlă a pustie,
Parcă e un catafalc.
Îi voi sta ca pe tipsie
De îndată ce îl calc.
Doru-n mine dogorește,
Draga mea s-a măritat ;
Strâns de gât ca de un clește -
Un chiabur de... cocoșat.
Dac-o fi să odrăslească,
Să nu fie cu bănat,
Frumusetea-i îngerească
Purtând prunc tot cocoșat!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Aleargă dorul meu, azi, către tine,
Pe unde mai palpiți eu nu mai știu ;
Iubire, de-ai găsit, să-ți fie bine!
Nu pot, în brațe calde să-ți mai fiu...
Zâmbește soarele a primăvară,
În cânt de păsărele m-am trezit,
În suflet lipsa ta-i tot mai amară
Și ramul nu mi-a mai înmugurit.
O adiere caldă mă-nfioară ;
Nu, nu ești tu, iubito, n-ai venit...
Zâmbesc, privind pe geam, așa-ntr-o doară:
Nemângâierii eu rămân sortit.
Condeiul mi-l înec în călimară,
El știe scrie versuri de iubit
Cu rime pe acorduri de vioară
Strunită de arcușul răgușit.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (1 martie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avatar
Rămâi, rămâi de azi cu mintea ta bolnavă;
De vrei, apoi, să cazi, să iei și umbra ta!
Din boabele de grâu tu mi-ai întins doar pleavă
Iar gura mea flămândă, pesmet iubire-avea.
Ți-am fost un ageamiu ce l-ai luat paiață,
Iar tu mi-ai fost tribut, plătind acest păcat,
De-a pururi mi- ai luat iubire ca o hoață,
Dar cât amar în mine-adânc ai îngropat!
Pe degete ai vrut să-nvârți pământul roată,
Să legi cu noduri lumea peste genunchii goi ;
Zeiță te-ai crezut și-a ta lumina toată,
Ai fost o gheată ruptă și eu ți-am fost noroi.
Te las pe la amiaz', mă grațiez de toate,
De buze-nșelătoare și ochi de chihlimbar,
Iar chipul ce-am iubit, nu mi se mai arate,
N-ai fost decât un nume, sub el un avatar!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză în vânt
Ce verde-ai fost, frunză în vânt...
Rugina te-a cuprins a toamnă.
Azi dai cu fruntea de pământ,
Viața, nimic nu-ți mai înseamnă.
Plutești spre ultimul popas
Al celei izbăviri depline,
Spunând la toate "bun rămas"
În drum spre viața care vine.
Nici nu mai fluieri ca odat'
Când mi te alintai la soare,
În tril de păsări, minunat
Și-a ploii sfântă sărutare.
O brumă crudă te-a răpus
Când te-mbătai de fericire
Privindu-ne pe toți de sus,
Căci ramu-ți dăruia iubire.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (11 ianuarie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Ciprian Moroșanu despre prezent, adresa este:
