Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ionuț Popa despre flori

Ionuț Popa

Orbire

Spre curcubeu-ți
c-o lanternă mă-ndrept,
iubita mea,
dar,
totuși,
ce i-ai făcut luminii tale
de azi miroase-a
flori de lotuși?

poezie de (septembrie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.
Ionuț Popa

Ecce Homo

Natura-și plânge fiul înfășurat în ceață
și copleșit de apa ce-n abundență cade.

Satan picta momentul cu demoni de cenușă,
urnind spre răsărituri albastrele arcade
sub care omul vânăt ardea-n pământ de ceară
și-n neputință - floarea ce zace în pustiu.

Când orice dimineață se-ndreaptă către noapte,
arunc spre cer obida: eu când n-o să mai fiu...?

poezie de (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Nu regăsesc odihna-n lipsa ei

Nu regăsesc odihna-n lipsa ei,
și toate-mi par ca spinii de sub floare;
pe-oriunde-mi las mișcarea următoare,
îmi intră-n suflet țepii cei mai grei.

Minutele se-arată-obositoare,
și orele – șerpi lungi cu clopoței –
prin patul meu, veninul celui ce-i
mai amărât, îl scot la-naintare.

Și somnu-acela-n mine simt cum scade,
descoperind ce-i rău și ce-i caduc,
și-atinge depărtarea ce mă roade

din depărtări ce vin și ce se duc,
când zorile se-ntind să mă înnoade
în visul ei pe care îl seduc.

sonet de (2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ionuț Popa

Să-ți cern curatul chip...

ești mai senină ca un gând senin
și ochii tăi ascut orice gândire...
din alb către verzui ești o sclipire
ce fulgeră și taie flori de crin

când glasul tău se zbate-ntre a fi
mirabil scut și vânt de penitență
m-aș dezlega ușor de abstinență
și m-aș sălta în cețuri ori în gri

spirale triste zămislite-n nori
să-ți cern curatul chip în stropi de ploaie
și să cobor rapid să-mi intre-n pori
să-mi spele trupul... - apa să-mi jupoaie

orice relicvă că mai sunt azi om
și că te vreau atom după atom

sonet de (31 august 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ionuț Popa

O ultimă suflare

nu mai nutresc la chipuri de marmură
și nici nu mai cerșesc zâmbete
ca alte dăți
prin șanțurile săpate profund

nu mai deschid cavouri de amintiri
și nici nu mai ud flori
cu lacrimi hrănitoare
din seva ce colcăie-n mine

nu mai visez la nopțile senine
când chipul tău se reflecta pe lună
cu praf de stele pe obraji
iar pătura cerească ne ținea de cald

nu mai zâmbesc în tonuri puerile
nici nu mai rup fire din părul tău
ci pe terasa înaltelor primejdii
stau sobru învelit în humă

poezie de din Valuri
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Cioburi de lumină

Cristal ți-e trupul în vârtej de fuste
și ochii-ți sunt ferestrele spre mine;
mi-e gândul stors ca floarea de albine,
când literele te-nvelesc, robuste,

cu rouă-albastră. Dezmierdări puține
sunt și vor fi - ce încercari înguste
să-ți miște fruntea din aride cruste
ori chipul pal să-l urce-n opaline

contururi. Tu, întemnițat odor
în universul lumilor barbare,
mai șterge-mi rana pân' o fi să mor

în lupte-adânci. Îți cer, în gând, iertare
că n-am solide aripi de condor,
să-nalț iubirea dincolo de soare.

sonet de (16 februarie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Doar dorul tău... (Sonet XCVI)

Doar dorul tău mă prinde ca un clește,
Și nu mai pot dormi un somn profund;
Pe cer te văd... tu, stea care-mi sclipește,
Prin ochi pătrunzi și-n mine te scufund.

E trist, să știi... (mirarea mă-nconjoară)
Că niciun stol de păsări nu cuprind,
Din cerul tău aprins de-atâta vară,
Decât un fulg și-acela plin de jind.

Ușor să crezi îți pare că minciuna
Îmi ține-acum scabrosul adăpost,
Când geana ta mi-e dulce cum niciuna
Nu îmi va fi, nu este, nu a fost.

Subțire crești în mine ca o floare,
Și te înalți prin suflet cu pudoare...

sonet de (17 mai 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Textele de mai jos conțin referiri la flori, dar cu o relevanță mică.

Ionuț Popa

Visez la trena iernii...

visez la trena iernii pe-un vânt de primăvară
și-mi trec prin emulații artere rădăcini
acaparând trăirea-mi zenitul mă-nconjoară
cu steaguri de lumină din cercul de lumini
de ce tu moarte alba te stingi de-acestă pară
și brațele de sticlă ți le așezi pe-al meu
grumaz de-i iei culoarea și îl înalți să piară
în veșnicele dansuri de flori și curcubeu?
ascund în ochiul serii o pașnică răcoare
și calc în drum pe raze ca pe-ascuțite lame
chiar noaptea luna scoate săgețile din soare
să-mpungă odihnirea și-apoi să o destrame
îmbrac trudit amarul când de atâta dor mă
aruncă anotimpul pe-a-nghețurilor formă

sonet de (14 aprilie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ionuț Popa

Sonet autumnal (Sonet LXII)

Și m-ai sedus spre noapte, încărcată
Cu reci fantasme rătăcite-n lume,
Când ochiul tău a stat să mă sugrume,
Prin scorburi m-am retras ca altădată.
În pleoapa-ți udă ai scăldat cu ploaie
Pietrișul și căldura, laolaltă,
Și florilor îngenuncheate-n baltă
Un recviem se cantă din odaie.
Arbuștilor ai retezat tulpina
Cu-acel mister de ciumă seculară,
Și iarba-i rară, iarăși ca rugina,
Când doar fiorul cald de primăvară
Ar îmblânzi, în cântec, mandolina -
Anostă-n vremea frunzelor de ceară...

sonet de (16 februarie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Spre-al tău contur...

Spre-al tău contur mi se întoarce trupul
Ca floarea după astrul de gălbează...
Ce strașnic gol te va găsi iar trează?
La câte luni va mai urla și lupul

Din ochiul meu? În vast deșert o oază
Prin roș' asfalt se va deschide-n stupul
Cu-albine-n piept ce-mi înțepau calupul
De umbre moarte, stări și metastază.

Din câte nopți vei frământa aleanul
În cordul meu de tine-ncătușat?
Când îți alegi, misterioasă, planul

Să smulgi din zâmbet un fior curat,
Eu dau, atunci, îngândurat cu banul...
Sunt viu sau mort în suflet dezbrăcat?

sonet de (20 martie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Când se întâmplă...

când se întâmplă iar să mi te-alături
în ziua ce îmbracă alte zile
pe fondul nostru se-odihnesc idile
și vânturile se preschimbă-n mături
să curețe potecile de-ostile
grămezi anoste, specimene, pături
când solitari vom trece dinspre hături
descoperind lumina din pupile
pe scurtele hotare din mărimea
întregului întins de-ndrăgostire
comensuram cu noi împrejurimea
iar trupurile ce-aduceau a fire
de flori aprinse gratulând junimea
întrețineau misterul din unire

sonet de (2 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ionuț Popa

Prințesa și grăjdarul (banc versificat)

Dintr-un fort de șase stele, una dintre-acele fete
(sânge-albastru, trup de floare, gene lungi și lungi picioare)
silueta de albină și-o coboară printre cete
(servitorii-mpărăției) să îi vadă toți ce are.

Într-o parte și grăjdarul saliva după femeie
și, lovit de o săgeată, se îndrăgosti prostește,
când în mintea-i de găină se produce o scânteie
(prostu-i și mai prost atuncea când e trist și când iubește).

Planuri mari răzbat în capul tânărului slujitor:
fizică, anatomie, toate câte sunt pe lume;
dintre-aceste numai unul îl va face-nvingător.
Să vedeți ce-a copt o minte ca un val pierdut în spume.

"Ce-ar fi dacă, eu, poimâine aș vopsi un cal în verde
să-i atrag prințesei grija, poate va vorbi cu mine,
poate-ar vrea să ne cunoaștem... Asta e! Nu am ce pierde,
chiar de planu-i un dezastru și isprava nu va ține."

[...] Citește tot

poezie de (6 septembrie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ionuț Popa

Poem scris la umbra unei nopți endemice

Am rămas singurii oameni de pe lună
care mai latră la lume.
"Ei, și?"
(Se auzea dintr-un colț îndepărtat al lumii.)
Fiți blestemați cu figurinele voastre ștampilate!
Ne-am săturat să tot alunecăm pe curcubeul acesta iluzoriu
cu parașutele primite cadou din partea industriei voastre aeriene
și care nu se deschid decât în vis,
cu semnături, autografe și dedicații subliminale
încrustate pe retina nopților albe!
Prin arterele lumii curge lumina (electrică)
și în sînul acesteia noi ne înfruptăm cu firimiturile roșii, portocalii,
galbene, verzi, albastre, indigo, violet
pe care le-ați aruncat peste chelia zeului nostru hermafrodit.
Cine sunteți voi să ne spuneți cum să murim
pe brațele voastre telescopice,
ca apoi să ne astupați gurile, ochii, urechile
cu hîrtiile multicolore și săltărețe,
care glăsuiesc de dincolo de timp?

[...] Citește tot

poezie de (2012)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Popa despre flori, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Blog: Aforisme

Mai multe în Blog »

Forum: Citate

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook