
Viziune (Sonet XXIX)
nu sunt aici - e-o fantasmagorie -
și tot ce-am spus la fel se va întrece
cu-avântul lumii grosolan și rece
în ce-a rămas și va urma să fie
al gropii rânjet plânsete petrece
pe spate-mi urcă un mânunchi de glie
când tot ce-i astăzi vânt de penurie
apleacă-n unde vocea s-o înece
e seară-acum și trag de umbra-mi goală
cu-arome dulci amare - nu se știe
pe-un alt zenit se frânge-o altă coală
mai albă decât prima... ce să fie?
și mă întreb pierdut: "de ce banală
răsare din nimic o letargie?"
sonet de Ionuț Popa (9 martie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!



Zbura prin mine-un fluture isteric
N-am internet, nici chef, n-aud nici glasul
cuvintelor - în minte mai răsună,
când fără tine noaptea-i o lacună
ce mă cuprinde când spre somn duc pasul.
Și cerul se arată ca o prună
mai coaptă e târziu, privesc spre ceasul
cu limbile ce-mi par a fi compasul
pe foaia vremii ce în vers m-adună.
Sclipesc în stele clipele ce dor,
pornind spre pleoape raze de-ntuneric,
și fulgi de smoală între gene mor...
Am prins și astăzi zâmbetul eteric;
când chicoteai picior peste picior,
zbura prin mine-un fluture isteric.
sonet de Ionuț Popa (2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rămân ce-am fost și sunt ce am rămas
Rămân ce-am fost și sunt ce am rămas:
mizeria sub unghia de gheață,
un punct caduc, sătul de-aceasta viață
ce-și plânge clipa rătăcită-n ceas.
Nu fac, zâmbind, mai mult ca o paiață
ori trist în sine și tăcut în glas,
nu fac mai mult ca cercul de compas
trasat în juru-mi ca o fortăreață.
Sunt bun și rău sunt astăzi doi într-unul,
și doar în gânduri mai găsesc popas.
Nu-mi spală încruntarea nici săpunul,
iar când privesc oglinda, un atlas
repetă-ntruna, sigur, ca nebunul:
rămân ce-am fost și sunt ce am rămas.
sonet de Ionuț Popa (31 octombrie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vobiscum (Sonet VII)
pustiul minții pare mai gol ca niciodată
în vasta-i goliciune mă-nec văzând prostia
și-n cerul omenirii pătrunde inepția -
o grea istorisire de patimi încruntată
vestigiul unor clipe trăite-n agonie
este icoana voastră lipită de perete
ce strigă-n urma bolii de foamete și sete
schimbând înțelepciunea pe-o crasă dușmănie
nebunii parcă astăzi nebuni vor să rămână
în colțuroase urne se strâng incinerate
figuri și figurine pictate în țărână
și palidele pleoape clipesc a sănătate
dar simt cum mă-nfioară din tălpi ca o stăpână
povestea ta de jale rostită pe-nserate
sonet de Ionuț Popa (26 februarie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sancturaniu
Iubito,
dacă Dumnezeu ar fi existat,
și-ar fi privit în ochii tăi,
ar fi lăsat Raiul în grija Satanei,
să se odihnească puțin
în irisul ce-ți descoperă sufletul
ca o apă de munte,
din care cu mult timp în urmă,
înainte să existăm,
Eros se cinstea
și își spăla sufletul,
când astăzi noi, cei care privim
eternitatea din larg,
împreună cu Sfânta Micime,
ne dăm seama
că lacrimile curg din munți
asemenea pâraielor din amintiri.
De ce aș fi lăsat întinderile
să se surpe între noi,
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (martie 2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ce pot să fac?
Ce pot să fac? Amorul e cel mai bun poet;
nu eu îți scriu, ci suma trăirilor curate,
când tot ce face astăzi mai dulce un sonet,
se-apleacă la cheremul privirii-ți deocheate.
Ce pot să fac când moartea mă trage de-un picior
și-mi tot repetă, gravă, "aruncă-te-n cuvinte"?
Să te aleg pe tine, căci altfel am să mor,
și te-aș alege, scumpo, de-aș ști că nu mă minte.
Ce pot să fac în clipa în care m-ai uitat,
mai bine decât gerul să îl invit în gene?
Dar viața îmi răspunde, atunci, pe înserat:
"ți-a mai rămas o șansă: iubește-o în catrene".
Ce pot să fac? Lumina catrenelor e oarbă,
nu vrea decât din trupu-ți lumină să absoarbă!
sonet de Ionuț Popa (2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la prezent, dar cu o relevanță mică.

Declarația unei fete cuminți
Îmi etalam centura cu mândrie
la un război demult pierdut, demult...
când astăzi, abătută, stau și-ascult
o serenadă închinată mie.
Și mă îndrept spre-un obiect de cult:
oglinda, printre altele, pustie
ma întrupează într-o cine-știe-
-ce arătare prinsă în tumult.
Și-mi pun din nou centura (pe sub poale)
de siguranță, când pornesc spre-un el,
să nu-mi lovesc speranța, că e moale,
și n-am să mai rezist la alt răzbel.
Dar o să merg, încet, spre-un coate-goale,
sărac lipit, și impotent de fel.
sonet de Ionuț Popa (noiembrie 2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Din limbile ce atârnau în cer
Se clătina o casă,
se clătinau două case, o mie de case:
oamenii își sforăiau nopțile
ca niște simfonii pline de ei.
Soarele i-a uitat
prin burțile ce nu mai știau
să iubească.
Astăzi doar luna le clătește
visele cu smoală
și fiecare stea aruncă
o limbă de șarpe
să le culeagă
din orbite lacrimile umflate
cu pompa.
Noi suntem aici, acum,
și nu mai putem
înghiți verbele șoptite
într-o ureche, mirosind a greșeală.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


O poemă deschisă
Nici nu știu pe unde să mai caut
acest tribunal divin despre care vorbesc nebunii
în timpul crizelor de personalitate,
ca să-mi vărs amarul și să lansez scrisori deschise
către toate colțurile Universului.
Să-i dau în judecată pe toți acei oameni de paie,
pe toate acele buruieni uscate,
stropite cu sudoarea ignigenă a neputinței
și lăsate să ardă sub un soare răbdător -
încet, sigur și frumos.
Dragoste, acei oameni de paie care au mințit cu adevărul
și care au furat ani buni din viețile tuturor
cu simulacrele lor, cu licitațiile lor puse în scenă,
cu moartea lor plină de viață.
Dragoste, pe sânul tău de lapte și miere vreau să îmi odihnesc capul
și să strig către infinit printre suspinele
lăsate să plonjeze în marea deschisă între noi
ca plaga unui pământ înconjurat și toropit.
Deși am uitat să-ți scriu poezii,
îmi mai aduc aminte de tine printre picături
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Popa despre prezent, adresa este:
