Tăcerea
s-a mai stins o iluzie, iar
s-au mai rupt niște coarde nebune
din tristețea mea pusă pe jar
și coboară cu ele jenune
nu mai știu unde-i fundul la hău
nici pereți nu mai simt în cădere
să străpung întunericul meu
dintr-o liberă, amplă tăcere...
poezie de Iurie Osoianu (18 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi!!!!!
ochii tăi, ochii tăi mereu plânși
îi văd duși, îi văd ninși, îi văd stinși
și-i mai simt uneori emanând
ba tăcere, ba frază, ba jind
și-i aud cum mai strigă în sec
ba să vin, ba să nu, ba să plec...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea scribului începător
Mă întreb în sinea mea de ce poeții tac
De ce a fost
Să vin
Să scriu
Chiar nevoind în sinea mea s-o fac
Dar undeva acolo sus s-a hotărât
Să fiu poet
Și nu doar surd, și nu doar bâlbâit
Și restul zilelor lăsate pentru-acest pământ
Să fie chin
Să fie vers
Să fie cânt
Să fie numai adevărul pur
Șoptit în albăstrimea cerului de guri
Mă întreb în sinea mea de ce poeții tac
Când țara este scoasă la mezat
De ce citesc în ochii lor -
În loc de adevăr
Ceva ce strigă numai pentru cer
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (22 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oi vs lup
Motto: Noua guvernare a RM
și societatea civilă cer demisia
lui M. Lupu din postul de șef al
Curții de Conturi.
M. Lupu refuză.
fac ravagii ploile
țara mai s-o-nece
cer la stână oile
lupului să plece
lupu unde face
- nimenea nu pleacă
stâna iaca tace
- ploaia stă să treacă...
poezie de Iurie Osoianu (9 august 2019)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă...
.. mă iartă că am fost cum sînt
tăcut și rușinat
și te-am iubit cu simțământ
și tainic și curat
și eu te iert că m-ai iubit
și n-am știut că sînt
ales de tine și subit
și fără simțământ...
poezie de Iurie Osoianu (18 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicnicie
... ești libertatea mea tăcută
ești liniștita mea tristețe
mai ești și ploaia dimineții
pe lung adio așternută
ai fost mereu un dulce soare
o suplă zână din poveste
s-a stins povestea. Nu mai este
nimic. Nimicnicia doare...
poezie de Iurie Osoianu (20 septembrie 2017)
Adăugat de moldoveanul ipocritic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai prin negru albul e imaculat,
Iubirea prin trădare e acută...
De-ați ști voi ce înseamnă un bărbat
Ce-și plânge-n sine lacrima tăcută!
catren de Iurie Osoianu (4 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Topul
Motto: Republica Moldova se află în top 10 țări cu cele mai proaste drumuri din lume.
... în topul țărilor sărace
în topul celor jupuite
în topul unde vata tace
ori suge laba pe șoptite
în topul unde miliarde
se fură ca la drumul mare
și unde parlamentul arde
și toți îs duși peste hotare
și vine top de remitențe
să aibă cei rămăși de pâine
și numai topul existenței
în viața asta ne mai ține..
poezie de Iurie Osoianu (4 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actul...
păcatul meu s-a scurs între neant
și linii de cearșaf echilibrate
rușinea mea - prin membru supleant
din două sfere-n haos spânzurate
și obosit de act și de final
întins în lat pe liniștea tăcerii
mângâi cu-o mână sfârcul unui val
cu alta adierea primăverii...
poezie de Iurie Osoianu (1 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
... Dacă nu-ți cer prea mult
Dacă-ți dau prea puțin
Tu să sorbi netemut
Cupa mea cu venin
Tu să rabzi în tăcere
Și-n bătaie de joc
Mereu alte himere
Lângă stinsul meu foc
Cum te soarbe venin...
Tu mă lasă s-ascult
Dacă-ți dau prea puțin
Dacă nu-ți cer prea mult...
poezie de Iurie Osoianu (16 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Și...
și scârție focul în vatră
și arde și arde în piept
și-n inima asta de piatră
un dulce și tainic aștept
și ploaia se trece-n ninsoare
și aeru-n ace de pin
și-n sufletul ăsta mai moare
o tristă petală de crin
și noaptea se lasă -n tăcere
și iar întunericul frânge
și iar îmi mângâie himere
fluizii solidului sânge...
poezie de Iurie Osoianu (28 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu...
Tu, maică ce-ai plecat demult
Tu, taică de curând trecut
Mi-e dor de voi cu dor durut
Nebun ca galbenul din lut...
Tu, soro ce nu te-am avut
Tu, frate mort ce te-ai născut
Mi-e dor de glasul vostru mut
De strigătul din ochi, tăcut...
Tu, viac - oftat de Demiurg
Tu, lume - lacrime ce curg
Mi-e dor mereu cu dor nespus
De toți cei drepți, de toți cei duși....
poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi să fiu...
Motto: Dumnezeu a creat aceasta lume. In rest nu se implica.
Avicena
aici nu sunt, acolo-s imposibil
aice-s sfânt, acolo-s impasibil
atît mai știu -la ușa ta bătu-i
deși-nca viu, deja al nimănui
și n-ai deschis - pleca-i tăcut
-precum e scris- din lut spre lut...
- aice sunt, acolo-s admisibil
aici pământ, acolo reversibil...
poezie de Iurie Osoianu (3 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristețea
la margini de spațiu de timp și de duh
de viață de moarte de toate
tristețea e totul ce pot să mai duc
aidoma crucii pe spate
tristețea e unicul meu sentiment
tristețea e unica mea alinare
e golul din suflet ce tace strident
și doare și doare și doare...
la margini de spațiu de timp și de duh
de viață de moarte de toate
tristețea e totul ce pot să-l mai duc
și totul ce nu se mai poate
poezie de Iurie Osoianu (27 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghimpu rupe tăcerea: Când omul lui P se schimbă pe omul lui F, asta nu e reformă!
Stăm cu sufletul la gură
De la ce să-ncepem oare
Primul pas, de anvergură,
În reforma Țărișoarei
Ne dorim să fie dură
Cum a spus-o Gimpu-Iute,
Scoatem deci omul lui P..
Și numim omul lui F...
Parcă nimeni nu se plânge
De valori și de principii,
Vom numi omul lui L...
Căci oricum e omul P...
poligramă de Iurie Osoianu (26 iulie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipostază...
lumină plumburie la ferești
înfășurată-n văl adânc de ceață
esenței tale triste și lumești
șoptește buna, bună dimineață
chiar dacă soarele e hăt sub orizont
chiar dacă va porni să viscolească
chiar dacă nu- o să se țină cont
că mai exiști și ipostaza ta-i lumească
iar dacă nu- va viscoli mereu
cu liniște și zări învolburate
tăcut, concomitent, instantaneu
abrupte, inocente, disperate...
poezie de Iurie Osoianu (17 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
sunt răvășit de tine
până la buricul degetelor mele
deși nu știu dacă exiști cu-adevărat
sau ochii mei ca două santinele
un nou dușman în preajmă - au depistat
și dimineți îneacă orașul în rutină
și mă trezesc
și nu-l pot desluși
pe-acest al treilea inutil de lângă sine
pe care-l crezi
și îl aștepți
că va veni...
și mă despart de tine
la un colț de stradă
mult mai tăcut și mai ursuz ca astă noapte
când sărutându-ți sânii te aveam de dragă
și-ți savuram extazul printre șoapte
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (7 iulie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare-apune...
... cripte stinse de veacuri, măcinate de carii
strâns lipite de fleacuri cu copitele varii
dăinuiesc cimitire ruinate pe dealuri
și de ape-n neștire și de tristele maluri
labirinturi înguste sunt parcurse în fugă
de un soi de languste în antene cu rugă
și se stinge-n retină umbra stelelor triste
ce-și croiește din tină forme noi, futuriste
din aceiași tristețe hoții drumului mare
dobândesc căruntețe și mi-o pun la picioare
savurez în tăcere orizont de lagune
legănat de himere și de soare -apune...
poezie de Iurie Osoianu (19 septembrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mila...
în anii de școală
iubeam o copilă
cu mine de-o seamă
dar ea pentru mine
nutrea numai milă
senină de mamă
șopteam doar în vise
poema iubirii
doar ei dedicată
poemă născută
din zbuciumul firii
și zâmbet de fată
dar n-a fost să fie
a fost despărțirea
tăcută ciudată
și doar amintirea
mai stăruie vie
și mila curată...
poezie de Iurie Osoianu (30 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taifas...
tăcut sorb cupa simplității tale
și ultimile picături pe fund le las
să se mai bucure de legi fundamentale
prelinse pe crâmpee de taifas
a fost un tot întreg și clipa care trece
și ornamentul cupei de argint
dar altor spații vinul ăsta rece
va insufla o boare de alint
și sufletul învolburat în nor pezis
și sângele pornit să fiarbă-n vine
sunt universul sentimentului concis
în inocența scurgerii divine
și umplu cupa iar cu vin ales
și-i sorb la nebunie cavitatea
din alte picături, uitate, țes
crâmpee, la taifac cu simplitatea...
poezie de Iurie Osoianu (18 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre tăcere, adresa este:
