
Transfuzie secretă
Brazii își vindecă scorburile
Picurând într-una rășină,
Cum se ung și lebedele c-o grăsime
De nu li s-atinge apa de pânze.
Dacă fiecare brad
Ar vărsa puțină rășină
Degeaba,
Așa, pentru durerea lumii
În general...
Bradul acela un bob,
Celălalt - altul,
Câtă jale mondială
Ar ameliora o pădure!
Simt că mă vindec
De-o spaimă,
Doamne, ce lumânare
Arde pentru mine
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!



Pădurea
O liniște solemnă și activă.
Milioane de frunze,
Milioane de ace de brad,
Oscilând pe un cadran imens.
Lemnul ca o aspirație a pământului,
A pietrei. Brazi, paltini, ulmi, stejari
Atâtea esențe de divinitate.
În jurul meu pădurea lucrează la cercuri.
În trunchiuri
Ciocănitoarea bate nituri
E o liniște încărcată
De febra înălțării unor catarge.
Unde plec, Doamne?
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mireasa bătrână
Când s-a cununat Cheagu, tot așa bătrân,
Și fiu-său cu bradul pe vale.
Luaseră și ei lăutarii și le cânta c l a n a r e t a
Și mergeau pe vale, veseli.
Și-au făcut o masă-n curte, s-au dus vecinii,
Și mireasa bătrână - a băut un pahar de apă și s-a îmbătat.
"E, miresică, te dedeși dracu, zicea Cheagu,
Eu acuma cu cine mă mai culc.
Să mă tragă, să mă oblojească,
Răcii pe vale".
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Am vrut să mă schimb
Am vrut să mă schimb pe unul mai bun,
L-am căutat cu lumânarea,
Înalt ca bradul, curat ca floarea,
Și care noaptea să doarmă tun.
Ce, cu mândrie, să-și zică: unul
Ca mine-n lume nu mai există.
Frumos, cu educație ateistă,
Poți să îl cauți să tragi cu tunul.
Ce bine! Ce bine! Ce bine!
Și, pe de altă parte, vai ce păcat!
Nimeni n-a vrut să se dea pe mine
Și de-aceea am rămas neschimbat.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Punct explodat
Te pierzi de tine și îți faci cu mâna.
Natura ta se-ntoarce în natură.
Pe rând ești casă, prag și bătătură,
Ești ziua, luna, anul, săptămâna.
Și ochii, aparate de sudură,
Cu fulgere de gura ta prind luna,
Cucuta-i dulce, dulce-i mătrăguna
Și mângâierea frunții e arsura.
Dezintegrat în picuri și scântei,
Ești boarea văii, valul și busola.
Te-agăți de munți, cu brazii, și ești stei.
C-un curcubeu ții cerului cupola...
Și-n jurul tău tot crește-aureola,
Ca o explozie de Dumnezeu.
sonet de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Drum forestier
Un brad; un fag,
Un mesteacăn, un paltin -
- Muntele o ia la vale,
Pe pârghii jupuite.
Cât urăsc acest drum forestier,
Acest colnic desfundat,
Aceste camioane
Care transportă pădurea
Legată cu lanțuri.
Curg sub altă zare
Bârnele care-au ținut bolta cerului,
Pragul, talpa casei, tocul ușii,
Bâta ciobanului,
Păstorind limba română.
În urmă crește
Un munte de rumeguș,
Șters de prima ploaie,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Sorescu despre brazi, adresa este:
