Plânge codrul
Plânge codrul și suspină
Fiindcă moare fără vină
Că nicicând nu ne-a trădat,
Ne-a fost frate-adevărat
Ne-a dat lemn să facem case,
Fluiere, viori frumoase,
Și pătuțuri la copii,
Și-alte lucruri mii și mii.
Ne-a ascuns când ne-a fost greu
Și ne-a ocrotit mereu,
Iar când am ajuns bătrâni
El ne-a pus bastoane-n mâini
Ne-a dat lemn pentru sicrie
Să dormim pe veșnicie
Și tot el ne-a înfipt întâi
Cruci de lemn la căpătâi.
Dar noi nu-i mai suntem frați
C-așa-s oamenii, ingrați
Sunt prieteni doar la bine,
Iar la rău uită de tine.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (12 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examenul de mort
Când o să dau examenul de mort
Și o să-l iau, trecând în neființă
Să nu vii să mă plângi, că nu suport,
Iar să mă ții în loc nu-i cu putință.
Nu te mâhni, nu te schimba la față,
Că timpul înapoi nu poți să-l dai,
Mergi înainte prin această viață
Și bucură-te mult de tot ce ai.
Să nu verși lacrimi calde și amare
Că ele nu te-ajută la nimic
Omul se naște și pe urmă moare,
Indiferent că-i mare sau e mic.
Și dacă doru-n piept ți se va zbate
Să nu îmi cauți sufletul pe sus,
Nici prin articole și doctorate,
Ci-n poeziile pe care le-am compus.
poezie de Octavian Cocoș (18 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atmosferă bacoviană
Afară plouă trist și monoton
Și e un frig pe care nu-l suport,
Iar eu privesc tăcut de la balcon
Și simt că m-am răcit precum un mort.
Trotuarele în plumb parcă-s turnate
Oamenii trec încet pe lângă porți,
Abia-și târăsc picioarele înghețate
Și par a fi pe jumătate morți.
Mașinile-s ca niște fiare vechi,
Un biet tramvai se duce la depou
E o atmosferă sumbră, de priveghi
Și-n casă-i beznă ca într-un cavou.
poezie de Octavian Cocoș (7 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 11
Sunt unii care încearcă cu tărie
Să descifreze marile mistere
Crezând c-aceasta e o datorie
Și se silesc cu întreaga lor putere.
Au spart atomul în bucăți mărunte
Bolta cerească atent au iscodit-o,
Și-n Univers au prins să se avânte,
Dar cauza dintâi nu au găsit-o.
Au coborât în mări și în oceane
S-au avântat pe creste înzăpezite
Au scotocit unghere și cotloane,
Cu inimile-n piept nefericite.
Și moartea vine și le ia trăirea
Și pierd misterul, care e iubirea.
poezie de Octavian Cocoș (8 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război pe pământ
Cântă păsările-n crâng
Zboară fluturi pe ogoare,
Însă câte mame plâng
După fiul lor ce moare!
Tunuri bubuie în cor,
Cad obuze ca nebune,
Către Dumnezeul lor
Toți înalță rugăciune.
Vâlvătăi de foc ca-n iad,
Pârjolesc grădini și case,
Rând pe rând tinerii cad,
Gloanțele sunt nemiloase.
Fumu-i greu, înecăcios,
Moartea râde mulțumită
Și de undeva din dos
Îi adună acum grăbită.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (4 martie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea (Sonet Tarot)
Trecutul este mort, lasă-l în urmă,
Fiindcă o floare când se ofilește,
Moartea pe dată suferința-i curmă
Și-n locul ei o alta înflorește.
Chiar dacă simți că inima se frânge,
Iar noaptea-i neagră și ești plin de jale,
Să nu fii trist, că soarele o înfrânge
Și lucruri noi îți vor ieși în cale.
Dar dacă de trecut te-agăți cu dinții
Lăsând rutina să te stăpânească
Te va cuprinde o tulburare a minții
Și suferința ta o să sporească.
Dar pe ruine de clădiri uitate
Se construiesc palate minunate.
sonet de Octavian Cocoș (23 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 15
Dacă privești în jur și vezi doar răul
Și sincer crezi că-l vei afla oriunde
Și-n loc de munte tu vezi numai hăul,
E limpede că-n ochii tăi se-ascunde.
Dacă-n pahar te uiți cu îngrijorare,
Căci ce observi e cât din el lipsește,
Iar partea plină neînsemnată-ți pare
Să știi că-n minte golul se mărește.
Dacă-i privești pe toți cu detașare
Convins că suferința-i iminentă
Dacă nu crezi că mâine va fi soare
La tine-n suflet moartea e prezentă.
Această lume este tare tristă
Când omul are firea pesimistă.
poezie de Octavian Cocoș (12 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ar fi mai bine?
Oare mai avem un suflet
Oare mai avem trăire
Vrem tovărășii banale
Sau relații de iubire?
Mai vrem oare fericire
Chiar și cât o scânteiere
Sau ne mulțumim vremelnic
Doar cu-a trupului plăcere?
Ne dorim "să fim" ca oameni,
Să vibrăm ca o vioară
Sau vrem "să avem" în viață
Lăsând sufletul să moară?
La final, "ce-avem" vom pierde
Oameni, bunuri prețioase,
Și atunci n-ar fi mai bine
"Să fim" suflete frumose?
poezie de Octavian Cocoș (8 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agitația minții
Cine vorbește-n capul meu,
O fi Satan sau Dumnezeu,
Ori amândoi, dar rând pe rând,
Îmi intră-n minte și în gând?
Și toată ziua trăncănesc
De-mi vine să înnebunesc,
Nici noaptea nu găsesc răgaz,
Că șoapta lor mă ține treaz.
Vreau să-i opresc, dar în zadar,
E liniște atât de rar,
Mă perpelesc, nu mai suport,
Poate-o să tacă când sunt mort.
poezie de Octavian Cocoș (7 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.
Trei virtuți
Viața poate fi frumoasă
Și când omul e ateu
Și de Dumnezeu nu-i pasă,
Căci se crede și el zeu.
Însă ca să birui moartea
Trei virtuți sunt de folos
Bunătatea, puritatea
Și credința în Hristos.
Căci ce rost mai are viața
Oricât de frumoasă ar fi
Dacă moartea-ți taie ața
Și în neant te vei topi?
poezie de Octavian Cocoș (3 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi bine...
Ar fi bine să ne stingem
Cât lumina e în noi
Nu să fim sleiți de vlagă
Și de suflet să fim goi.
Ar fi bine să ne stingem
Cât cu ochii mai vorbim
Nu s-avem privirea rece
Și în trup să suferim.
Ar fi bine să ne stingem
Cât avem ce-i omenesc
Nu să ne vedem copiii
Cum cu trudă ne îngrijesc.
Ar fi bine viitorul
Singuri să ni-l făurim
Și s-alegem fiecare
Când e bine să murim.
poezie de Octavian Cocoș (1 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinxul știe
Bucurie, supărare,
Mărire sau decădere
Toate-s lucruri trecătoare,
Biete umbre efemere.
Bani și-averi pe săturate
Și-alte lucruri iluzorii
Pe acestea se vor bate
Mai târziu moștenitorii.
Veșnică e doar schimbarea
Ce învârte roata vieții,
Moartea este nemișcarea
După cum ne-au spus profeții.
Sfinxul ne privește-n tihnă
Cum ne zbatem fără rost,
Știe că, fără odihnă,
Timpul șterge tot ce-a fost.
poezie de Octavian Cocoș (20 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr metafizic
Acest Pământ va trece, știm prea bine,
Oameni și flori și ape vor pieri,
Doruri, speranțe, griji, dureri, suspine,
Ca ceața nopții se vor risipi.
Soarele-n cer odată se va stinge,
Jelindu-și raza trist și ostenit,
Nicio privire nu-l va mai atinge,
Nu va mai fi nicicând un răsărit.
Tot Universul va intra-n repaos
Și încet-încet se va dezintegra,
Dar peste umbra morții, peste haos,
Iubirea pură veșnic va dura.
poezie de Octavian Cocoș (21 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 10
Pumnalul vorbei aspre-n piept pătrunde
Lovește crunt cu lama-i ticăloasă
Inima doare, rănile-s profunde
Și doar nefericire-n urmă lasă.
Moartea nu vine să își ia obolul,
Căci seva vieții încă e fierbinte
Și cel rănit își joacă astfel rolul
Părând a fi la fel ca înainte.
Trupul e teafăr, brațul e puternic
Chipul e mândru, zâmbetul nu piere,
Însă pumnalul a lovit netrebnic
Și sub glazură este numai fiere.
Rana trupească vrea tămăduire
Cea sufletească cere doar iubire.
poezie de Octavian Cocoș (7 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza
Tremură frunza de frică
Și e galbenă la față
Fiindcă dis-de-dimineață
De pe ram simte că pică.
Toată vara, ca o doamnă,
A fost mândră și îngâmfată
Nici nu s-a gândit vreodată
Că se va usca la toamnă.
Dar răcoarea o cuprinde
De la vârf până la bază,
Timpu-încet o devorează,
Și-umbra morții se întinde.
Alte frunze ofilite,
Care stau pe jos grămadă,
O privesc cum stă să cadă
Oarecum neliniștite.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (3 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estetica urâtului
Arghezi într-o zi s-a apucat,
Nu pentru el, ci mai mult pentru noi,
Să facă versuri greu de egalat
Din bube, mucegaiuri și noroi.
Bacovia, pe care toți îl știu,
Cu plumb și morți adesea ne-a speriat
Chiar dacă el avea un suflet viu
Și nu era atât de deprimat.
Iar geniul Eminescu câteodată
A scris și poezii fără perdea,
Nu pentru c-avea mintea întinată,
Ci doar din bucuria de-a crea.
De-aceea dacă patima mă poartă
Și vreun poem va fi mai grosier,
Pentru c-așa se mai întâmplă-n artă,
Fiți buni și nu mă judecați sever.
poezie de Octavian Cocoș (21 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tarot
Fac cruce și tai cu mâna,
Iar apoi cu grijă scot
Trei cărți, una câte una,
Din pachetul de Tarot.
La întind ușor pe masă
Cu un aer visător
De prezent, puțin îmi pasă
Vreau să văd în viitor.
Și-o întorc pe fiecare
Cu toată solemnitatea
Simt un pic de încordare
Nu cumva să cadă Moartea.
Însă văd acum o carte,
Cum să nu mă preocupe?
Că-mi place de nu se poate
E Regina mea de Cupe.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (23 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Așteptare
A rămas o bătrânică,
Necăjită, fără carte,
În sătucul de pe coastă,
Căci copiii sunt departe.
Au ajuns oameni de vază,
La oraș trăiesc regește,
Biata mamă este mândră,
Zi de zi îi pomenește.
Și se roagă pentru dânșii
La biserica din vale,
Domnul să îi lumineze,
Să îi țină drepți pe cale.
Dar n-au mai venit pe-acasă,
Cam de multișor, bag seama
Și plâng ochii ei întruna
Și ce singură e mama!
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (15 iunie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de toamnă
Pășesc pe un covor de frunze ruginii
Și mă strecor alene printre copacii goi
În minte-mi năvălesc cuvinte mii și mii
Pe care cu iubire ni le-am rostit noi doi.
E liniște deplină, doar frunzele foșnesc
Sub pașii mei pierduți, ce nicăieri mă poartă
Căci nu am niciun scop, doar vreau să-mi amintesc
Ce fericiți am fost și ocrotiți de soartă.
Căci nu ne-a dat averi, ori viață-n mare stil,
Onoruri fel de fel sau falsă măreție,
Însă ne-a dăruit un minunat copil
Cu mult mai prețios decât o bogăție.
Iar când vom fi bătrâni, nu are importanță
De va pleca în lume și singuri o să fim,
Căci ca orice părinți, vom mai avea speranță
Să-l mai vedem o dată 'nainte să murim.
poezie de Octavian Cocoș (24 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, mamă
O, mamă, fără tine pământul e sărac
Și chipul meu e-n lacrimi, nu pot să mă prefac,
Iar casa ta e tristă, căci tu erai stăpâna
Și nu-mi răspunde nimeni când spun blând, "sărut mana".
Iar telefonul tace, deși mă uit la el,
Cât mi-aș dori acum să văd al tău apel
Și să aud din nou cuvintele divine:
"Ce mai faci dragul mamei, la tine-i totul bine?".
Și mă gândesc că poate e doar un vis urât
În care-un negru demon în iad m-a coborât
Și-aștept cu nerăbdare să mă trezesc din nou
Și plin de fericire să văd iar chipul tău.
Dar timpul trece, trece și tu nu mai apari
Ah, unde s-au dus oare ochii tăi buni și clari?
Știu că sunt morți și de-aia să vadă nu mai pot
Și am murit și eu, chiar dacă nu de tot.
poezie de Octavian Cocoș (6 mai 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Octavian Cocoș despre moarte, adresa este:
