Colinda închisorii
treisprezece pași
de la gratiile ușii până
la cele de la fereastră
colind
colinda cu "lerul era ler"
zăbovesc la fiecare pat doar cât
să-mi împlinesc rostirea
... unul încearcă un zâmbet
altul caută în traistă un măr
strălucesc ochi
care pe dinăuntru plâng
își amintesc acești oameni colinda
copilăriei lor fără de cusur
sfârșesc unsprezece colindări
aproximative
am strâns patru mere, o portocală
pachetele cu țigări le-am refuzat
chiar dacă fumez o carte
de rugăciuni subțire, subțire
am mulțumit și am avut
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oa...
un glas de prunc
răsună printre blocuri
în liniștea vie a nopții
pare că
îmi vorbește
Dumnezeu
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt personaj într-un roman foileton
dacă la început a fost Cuvântul
înseamnă că Dumnezeu este doar un biet scriitor iar noi
personajele Sale
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
tremurând de curiozitate
am țâșnit în lume
printr-o crăpătură a Cerului și
primul lucru
am plâns -
pierdusem Raiul
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsata secului
de azi, ducă-se răutățile sau
fix la acestea nu ținem post
«... nu băga carne-n gură... nici...»
în mine se-nalță mândri războinici
trufași învățători «a toate»
superlativizabili preoți prea...
laolaltă viețuiesc în oasele mele, cum
să țin cele rânduite?!
Postu-i o încercare, o atitudine, măsoară
așa:
dacă sunt un mare credincios
țin post
dacă sunt un mic credincios
«nici nu veți ști măcar ce fac»!!!
aș vrea să pot umbla gol
prin mine
desculț și... împăcat, aș vrea...!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
ce mai fac eu?
trimit sufletul încoace și-ncolo
prin lume
dansez vals centrifugant înăuntru
în mine fac tumbe amărăciunii
și sper cu speranță plânsă
îngerii cântă și le mulțumesc,
și lui Dumnezeu,
tuturor celor care mă ajută
e greul suportabil
când simți lângă tine
gândul atâtor oameni
luminându-ți «nelocul»
stări sufletești grele
mă încearcă uneori,
dar învăț
îmi fac universul meu interior
echilibrat
ca să pot relaționa
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om de cuvânt
Cuvântul meu
dacă se face țăndări în drum spre Dumnezeu
nu-i nimic, va căpăta mii de traiectorii...
o silabă va ajunge totuși fie «am»
sau «in»
El știe
că am rămas legat țărânii și-n încercarea
de a zbura n-am reușit să mă țin
strâns agățat de cuvânt
repetiția pe oricare din glasuri e inutilă
la unul din capetele călătoriilor mele
voi fi gol
toate cuvintele se vor rătăci
mustind de iubire inima mea nu o va da
unui cocor, nici unei gărgărițe, tot unui OM
și aș fi mulțumit
măcar de ar avea altfel
unghiile
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
răbdarea mea
calm ca un frasin, când
ca o salcie
din vânt iau proiecțiile voastre
îmbrățișându-le
încep cu «duminica
izgonirii lui Adam din rai
»
vezi
nu mi-a trebuit mult, cititorule,
prietene
să te găsesc
să ajung să-ți sărut mâinile
prin cartea aceasta ce-o atingi
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la religie, dar cu o relevanță mică.
Meop-artnoc
ceru-i teasc
tu aguridă-n pârg
(zeii au icoane cu oameni
liturgic frâng zilele lor
și le gustă cu luare aminte
neputința de a suferi o leapădă aici
jos
unde luneci
printre cinice biserici)
cernita culege via
ești, în sfârșit, fudul
fără bagaje
le duce ea
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O piatră pe suflet
își spăla mâinile prea des
ca și cum ar vrea să înlăture
o vinovăție
mătura de trei ori pe zi în fața ușii
iar foșnetul măturii îi părea cântatul
cocoșilor lui petru
ștergea cu spirt tocurile ferestrelor
sticla lor lăsând-o
cu pete bătrâne de praf și grăsime
la înălțimea anume
urma unui nas lipit
mereu în același punct
poarta între lumi neîndeajuns de paralele
în copacul din fața casei
atârnau o mulțime de prăștii
semn că trecuse pe acolo o copilărie
plină de păsări
motivul pentru care
orice speranță știe acum zborul doar static
și toate astea
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruj
sângele tău este pasăre
cu aripile între două lumi
ia forme și culori
potrivit intențiilor
(apropo de pavaje
unui iad prezumtiv
și de foamea
de o îmbrățișare -
gestul în sine
nici nu mai contează)
vine Ultima
își țuguie buzele
în oglinda oaselor tale strălucinde
și se fălește cu un roșu
impecabil
zborul abia acum
începe
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
precauție
scot un picior afară
să încetinesc viteza pământului
amețitoarea
astfel, lărgesc cadranul solar
dând mai mult de lucru acelor
să am vreme destulă rostirii rugăciunii noi
să-mi șterg oglinda
unde preaplânsul, buzele galbene, nările dilatate
sunt proiectate asimetric
trebuie precauție, am căpătat sufixe de ceară
cuvintele străbătându-mă
și viteza asta, Doamne!...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul Grăbit și Ecoul Răbdare
pe planeta asta-i prea
multă gălăgie
prea planetă, prea bombată
prea hoinară
și bizară
Cine ești tu? Mă întreabă Eu
«Important» ecoul Grăbit
Importanța cea mai importantă
Cine ești tu?
ecoul: Cine ești tu
aleea 4 piatra 5 stratul 968
lumina absolută este muzică
auzi? Doar ea este muzică
Cine ești tu
ecoul Răbdare
sunt bastardul lui Dumnezeu
nu am mamă sunt copil din flori
Floarea Florin
Arlechina Arlechin și
vreau liniște
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
măcar
Bună ziua, cititorule, dă-mi mâna ta
printre aceste șiruri de cuvinte care
deseori îți decojesc rănile și prea rar
ți le ling
Să mă ierți
când răsucesc virgule în carnea verbului «a păsa»
până ce dau de numele tău
Tu ești acela care vede
poezie, zbatere gemând sub literă
este doar meritul tău că în muchiile foilor
profilezi poetul care nu voi fi niciodată
în realitate
am și eu ceas la mână
asemenea ție înjur și îmi caut
rugăciunea pe măsură și dau
cu râsul-plânsul de pereți, de podele hei, cititorule,
dacă te-aș întâlni, ți-aș săruta mâinile și sprânceana
probabil vei căuta să mă convingi să renunț
la scris docil te voi împăca și voi poetiza
prin pantomimă, imitând zborul zilei de pe urmă
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
poezia
o altfel de atingere a lucrurilor
un botez în ape noi
aer, lumină
alte agregări de până astăzi
o surprindere din înăuntru spre
oriunde
dar nu întâmplătoare
să-ți treacă întreg trupul în
semnul mirării
să te recunoască astfel
cuvintele
aceasta-i Poezia
* dacă mă căutați, aici sunt, sub scoarța ei
ea fiind mai sus, la înălțimea frunții voastre
sunt întins lipit ca într-o rugăciune totală
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
lentoare
să nu te temi
nu sunt împietrit, doar un pic mai lent
îți pare mima neschimbată
dar gestul curge
sunt doar speriat și nu în contemplare
nu sunt bolnav, nici n-am orbit
de țin o vreme ochii
răsuciți spre înăuntru
rămâi alături, așteaptă în tăcere
dacă nu ai, ia de la mine, ia totul și
lasă-mi numai rugăciunea, o cheie
a zilei fără mâine și fără ieri-ul condensat
în lacrimă și nici așa să nu te temi.
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
temă cu turle catedralei
nașpa, zice
și oftează, ce mișto am visat
se făcea un pui de găină cu cioc de rață, părea
auriu
râdea
un om privea turlele catedralei
printre gratii
dădu să mai spună ceva
a uitat
fiecare
în patul lui ca de spital
ne ferim să nu alegem același punct
din tavan, cică
e de rău
altul surâde prin somn, ori mi s-a părut
o ușă de fier undeva trântită răsună
vaiete, zgomote înăbușite
liniște
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-i înainte
Căutăm cu înfrigurare
într-o viteză uluitoare fericirile
nu știm ce sunt, știm... dă-i înainte
recompense pentru că suntem
mai ales
sau pentru că avem prezumția iubirii
ca o bănuială vărsată în paradă
dispuși la tratative
compromisuri, reciclând fobii
mârâim rugăciuni crâmpeie
nu știm să iertăm, știm doar
că se întâmplă...
să orbecăim prin viață așa de
«mini» că i se văd Morții bucile
când căutăm cu înfrigurare...
n-o mai reciti, dă-i înainte
vezi tu... care!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
mi-ați vrut bine II
ce-ați crezut atunci
în 21 ianuarie 2007, cã tai trepte
cuvintelor sau etapizare drumului meu,
la plăcere, așa?!
Sensul acelui mesaj abia astăzi
l-am atins
ieșind din rana pământului
vierme umil
Nu știam că premoniția,
minunile care au urmat îmi cunosc
numele
și, mai ales, adresa!
Nu știam mai departe
de o durere de măsele, o febră
musculară sau o banală insolație
nici
câtă iubire a zvârlit Dumnezeu
împreună cu amarul peste lume.
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
nașterea culorilor
sunete alungindu-se
vestind precum cerul pământul
se preling ceață
sau rouă, sau frunze, una câte una
laolaltă
căzând dar până la atingere duhul lor
vibrând subțire, subțire
se-nalță odată cu fumul
cu expirația, dorințele și
rugăciunile atâtea câte sunt
nu ajung prea
sus
nori contrari îi împing ostil
spre piscuri străine
uneori, câte un sunet cade
străbate, urcă apoi, din miezul lui
nasc altele, trec dincolo
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeriu Barbu despre religie, adresa este: