Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Violetta Petre despre ninsoare

Violetta Petre

Noi, nebunii nemuririi

(tautogramă)


Noi, nebuni nuntind ninsoarea,
Navigăm neostoiți,
Ne nășește neuitarea
Neatinși, neauziți.

Nu negociem nici neaua,
Nici nămeții nevăzuți.
Nori nocturni nutresc nevina
Neaflaților nevruți.

Nedoriți nomazi, năvală,
Noaptea năpădim nătâng,
Navigăm năuci. Natală,
Neaua ninge nechezând.

Neofiți naivi, neștirii,
Nani năieri năimim noroi.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Cât încă iarnă-ți sunt...

Iubesc tăcerea din zăpezi și liniștea de sub troiene
Și albul n-aș vrea să-l ating, când mi se-așterne pe sub gene.
E-atât de efemeră clipa, când ninge pur peste morminte,
Încât m-aș preschimba în iarnă, de tine, să-mi aduc aminte.

Și-aș îngheța visele toate și nopțile le-aș îngheța,
Să te păstrez, să pleci din mine, când zorile vor trâmbița
Că primăvara întârzie, împotmolită-n verde crud
Pe undeva, într-o chilie, de unde ruga, nu-i aud.

În calendare ghioceii se prind în zi de Mărțișor
În hora florilor și-a nopții în care nasc iubiri și dor,
Dar eu mă ancorez în iarnă, ca un copil orfan de sân,
Să mai iubesc ninsori albastre și sub ninsori să mai rămân.

Tu să nu strigi, că nu te-aude vreo primăvară, pe vreun ram,
De sub zăpada gurii mele, acolo unde descifram
Un alfabet numai al nostru, cu flori de gheață în cuvânt!
Tu soarbe-mi seva din cuvinte, atât cât încă iarnă-ți sunt!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Era prea iarnă-n păr și-n gând-
Ningea cum nu îmi place mie,
Așa că m-am trezit, strigând:
Să fie toamnă ruginie!

catren de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

O iarnă pentru fiecare

Mai lenevesc postumele iluzii,
Pe brațe-ngreunate de tăcere;
Sunt goi salcâmii ce-au uitat să zbiere,
Doar, mai oftează-n ei, timid. Auzi-i!

Ascultă-i cum se roagă sub zăpadă,
Împovărați de-a albului cernire,
Ca tu să vii și să le dai de știre,
Că pașii ni-i încrucișăm pe stradă.

Ne-așteaptă iarna, pe-amândoi, se pare,
Să ne găsim, chiar rătăciți prin viață;
Tu ești departe, așteptări îngheață
Și-i o ninsoare pentru fiecare.

La tine ninge ca-n povești cu zâne,
La mine viscolește prin poeme
Și mi-e târziu și ție prea devreme,
Salcâmii, lângă ei, să ne adune.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Sub talpa ta

Sub talpa goală te-aș păstra, să-mi mângâi pașii pe ninsoare,
Când nopțile cu greu le car pe umbra mea rătăcitoare.
Nu mă lăsa să sângerez, călcând pe cioburi de iubire,
Cât eu îți sunt un univers, cât eu îți sunt nemărginire.

În palma ta mă scriu poem, să mă recite trandafirii
Și versul meu de început, ca noaptea când se-nchină mirii,
Pe inelar să-l înfășori, ca legământ de netrădare,
Să cânte albul peste noi, când ninge abuziv și doare.

Ne troienesc pe umeri zori cu întrebări chinuitoare
Dar, nu-s răspunsuri pentru noi, cum nu e valul pentru mare
Decât un efemer oftat, pe-aceeași cale de tăcere,
Ce-și lasă lacrima pe mal și în albastra spumă piere.

Sub talpa ta de m-ai avea, mi-aș face iglu pentru-o viață
Chiar dacă mângâiera ta, cu-atâta iarnă mă îngheață...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Nu pot să ucid toamna

Mă întorc în toamna care mi-a plouat mereu în sânge,
Plânge salcia pe maluri și în mine totul plânge.
De pe ram își iau adio toate frunzele și vântul
Le răsfiră pe trotuare. Lasă-mi, vântule, cuvântul!

Să îmi fie adăpostul unde se-ntâlnesc gorunii,
Să-mi agațe poezia de un colț din trupul lunii,
De furtună s-o ferească, pân' la cer să o ridice,
Cu melancolia toamnei, să nu se mai intoxice.

E de-ajuns că sunt eu toamnă-n orice anotimp ce vine,
Măcar să-mi rămână versul, vară-albastră-ntre suspine,
Să danseze pe la baluri și să strige-n gura mare:
Luați toamna de pe mine, hai, la toamnă de vânzare!

De n-ar fi așa frumoasă, cu aromă de gutuie,
I-aș strivi poamele toate și aș țintui-o-n cuie.
Aș închide-o fără milă, în Siberii neștiute,
Să adoarmă sub ninsoare, gerul să o execute.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Eu m-am ascuns în mine...

Să nu mă cauți, m-am ascuns în mine
Și lacăte de gheață-am pus la porți;
Mă ninge liniștit și mi-este bine,
Când lângă mine mi-am adus consorți

Toți îngerii goniți din raiul verde
În care înfloream cu tine-n gând,
Cu albul lor, nesomnul, să-mi dezmierde
Când nopțile, pe un coșmar, le vând.

Să nu îmi scrii, nu mai citesc, iubite!
S-au risipit cuvintele în vânt.
Minciuna te-a-nfiat și vara minte,
A coborât și iadul pe pământ.

Și gustu-i de cenușă și tăciune
Îl simt pe buze, când, timid, mai strig
Spre dumnezei, mimând o rugăciune,
Dar, mi-e atât de iarnă și mi-e frig!

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Poem în exil

Sunt doar o umbră anonimă,
Ce-și poartă pașii pe zăpadă
Și dacă iarna e sublimă,
Nu știe albul să mă vadă.

Nici cerul nu mă mai atinge,
De teama iernii ce m-apasă
Și nici ninsoarea nu mă ninge
La cât sunt de cenușăreasă.

Și bate vântul dintr-o parte,
Obrazul, iar mi-l ocolește,
Își duce scâncetul departe,
Nici scâncetul nu mă iubește.

O stea se duce la culcare,
Îi scriu un vers să mă atingă,
Dar pentru mine, ochi nu are,
Cu-a ei lumină să mă ningă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să mă trezești, eu încă dorm...

Să mă trezești, iubite, cu zăpadă
Și să mă ningi cum numai tu mai știi,
Cu dorul tău ce l-am pierdut pe stradă,
Când încă mai erau ciorchini în vii!

Să-mi amintești colinda necântată,
Din seara de Ajun. Te-am așteptat!
Ningea cu alb, ningea ca-tr-o sonată,
Dar, tu în altă lume ai cântat.

Și aripi ți-ai crescut, ca în poveste-
Pe ale mele mi le-a retezat
Un vultur ce pândea flămând pe creste
Și eu cu tine nu am mai zburat.

Mi-s rănile și-acuma sângerânde
Și niciun înger nu găsesc să-mi dea
Vreun zbor de prin icoane muribunde,
Sau doar o aripă de catifea.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să-nlocuim tabloul ninsorilor din noi

E iarnă-acum, iubite, în parcu-n care-aștept,
Să nu mai ningă-a tine și-a dor de-mbrățișare.
Dar ninge fantomatic pe umărul meu drept
Și-n stângul geme iarna-ntr-un semn de întrebare.

Se tânguie copacii sub albele poveri
Cu brațele întinse spre ceruri încărcate
De lacrime de îngeri cu zborul în tăceri
Și peste mine aripi de răni îndurerate,

Cad troienindu-mi pașii pe-aleile pustii,
Pe unde amintirea se zbenguie în voie.
E liniște, iubite, și știu că n-ai să vii,
Deși în iarna asta, de tine, am nevoie.

E-o masă a tăcerii, pe undeva pe-aici,
Pe care o statuie își poartă-n ger pedeapsa.
De ai veni, sentința să poți să i-o ridici,
Te-aș lămuri să facem, în doi, tabula rasa.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Adagio

Își iau adio teii de la vară,
Cu miere ninge peste ochii mei,
Mai strâng parfumul florilor spre seară.
În picături de miere, de mă vrei,

Oprește-te pe-o ramură cuminte,
Ce-și mai păstrează rodu-nmiresmat
Și-oi picura cu lacrimă fierbinte,
Din florile ce încă n-au plecat.

Mai am un braț ce încă înflorește,
Mai urcă seva verde-n inelar-
O mărturie care povestește,
Că îți sunt vară în vocabular.

Rostește-mă ca pe o rugăciune,
Dar, nu îngenunchea, că n-ai s-ajungi,
Să prinzi ultimul zvon de pasiune
Al ramului, cu degetele stângi.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la ninsoare, dar cu o relevanță mică.

Violetta Petre

E primăvară!

E primăvară azi în calendare
Și nu mai ninge, vântul nu mai bate,
În inimă a răsărit o floare
Și mi-au plecat poverile din spate.

S-au dus și norii-n alte destinații,
E soare și albastru ceru-mi cântă,
De azi am liber la imaginații
Și mai nimic nu mă mai înspăimântă.

A amuțit zăpada de surpriză,
Așteaptă-nfrigurată să dispară,
Februarie-a intrat în mare criză,
Cu aripi frânte merge și nu zboară.

E martie un început de viață
Și înfloresc poeme de iubire,
Pe buze, azi, iubirea se răsfață
Și râde sufletu-mi de fericire.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Ocean de iarnă între noi...

Mi-e iarnă grea sub piele, și prin oase
Mai viscolește câte-un dor de noi,
Pe cetini ninge. Fluturi de mătase
Se-așază peste frunți din doi în doi.

Pe-aleea răstignirilor celeste
Un vis își poartă crucea ca Iisus-
E visul meu, dar visul tău nu este
Și ninge anormal de jos în sus.

La tine-i vară-n ochi, dar ce pustie
Ți-e inima-n deșertul împietrit!
Mai iarnă decât alte ierni o mie
Te-a înfiat și-n alb te-a sihăstrit.

De-acolo din troiene de uitare
N-ai nicio șansă să m-auzi cum strig;
Sunt între noi distanțe planetare
Și un ocean de iarnă și de frig.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Și totuși, prea devreme

O stea din salba astrelor-himere
Mi-ai așezat pe frunte ca un vis,
În pașii dansului de baiadere
Ne pierdem jurăminte ce-am promis.

Tu, condamnat la dulcea penitență
De-a mă-mbrăca în versuri de azur,
Mă pedepsești mereu cu-a ta absență
Greșind poteca florilor de mur.

Și da,-ți știam adâncurile toate,
Căci m-ai primit în tine și-ai ascuns
Cea mai frumoasă clipă dintr-o noapte
În care nebunia ne-a pătruns.

Și m-ai lăsat pe-un mal fără speranță,
Unde un val sărutu-ți mi-a furat.
Pe-o gleznă marea-mi ninge dezolanță
Și nu-mi mai ești, cum îmi erai odat'.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Replică la poezia "Dor" de Emil Almășan

Și-aici, la mine, ninge... Desuet,
Ca-n iernile, ce ne-au cernit cu dor.
În pași de dans, ca-n vechiul menuet
Se-amestecă zăpezile ușor.

Poveri de alb se-aștern pe caldarâm,
Se scutură salcâmii de-ntrebări,
Sub pași o lacrimă de alb fărâm
Și ning salcâmii, peste noi, mirări.

Și spui că plâng salcâmii în Parâng,
Cu voaluri de mireasă-mpodobiți?
La țărm de mare, vis de mire, strâng
De sub salcâmi, de nuntă păgubiți.

Prin gândul tău mai umblu și acum,
Să-mi amintesc unde-am rămas cândva.
Prin ceață și prin ploaie și prin fum,
Adun flori de salcâm cu palma ta...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Poem nins

A nins azi-noapte, ca-ntr-o iarnă-a noastră,
Când nu era mai nimeni pe pământ,
A nins azi-noapte în pădurea-albastră
Cu mine-n brațe și cu tine-n gând.

Eram un fulg și-n dansul fantomatic
Mă strecuram timid, printre aezi,
Am prins din zbor, un zâmbet enigmatic
Să îl aștern în versurile verzi,

Unde ai mai lăsat un pic de verde
Nemângâiat de albul din penel,
Voi pune un poem și nu voi pierde
Flori de cicoare-n vechiul tău castel.

A nins azi-noapte, azi se odihnește
Un cer albastru cu tăceri de vis;
Când îți privesc zăpada,-n mine crește
Un munte de iubire... ce-ai ucis...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Sunt o poveste fără happy-end

mă ascund în tine să nu-mi afle nimeni
stângăciile
sunt iubire, sunt cântec, sunt dor
dar să fiu atâtea... nu-i ușor!

să mă prinzi în colț de lună,
să mă aperi de stihii,
nimeni să nu mă supună
amintirilor târzii!
sub penelul tău să caut
vara ce-a plecat demult;
cântecul timid de flaut
să mi-l aflu, să-l ascult.
și vioara să-mi mângâie
rana ploii de cuvinte
cu o rugă și tămâie.
în genunchi voi sta cuminte,
c-am îngenunchiat timidă
când m-ai nins pe-un ram uitat
Și cu pofta-ți de omidă,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Replică la poezia "Bătrânețe" de Valentin David

Era un salcâm mai puturos,
De-a-nflorit când nu-i era menirea.
Tu de ce te pierzi acum cu firea?
Trece timpul, dar trece frumos.

Că-s copacii-adânc înfipți în sol
Și li-s crengile la ceruri gură-cască,
Ipostaza-aceasta e firească,
Chiar și floarea de mai cade-n gol,

E normal, că fructe n-ar mai fi.
Ploile sunt chiar mană cerească,
Chiar de-s lacrimi, vin ca să sporească
Rodul din livezi și din câmpii.

Își vede natura de-al său mers,
Când tu stai să numeri la petale.
Astea-s nebunii sentimentale
De poeți flămânzi de dor și vers.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Crăciunul ca o lacrimă de sânge...

Stau răstignite visele-n ruine,
Mai ninge câte-un fulg nevinovat,
În colțul meu în doliu scufundat
Aștept să cadă alte vini pe mine.

Îmi număr anii pe abacul sorții-
Doar bile negre au rămas pe lemn.
Aș asculta din gura-ți un îndemn,
Ca să rămân în partea albă-a porții.

Dar au murit cuvintele în tine,
În mine doar silabe mai găsesc
Și să învăț din nou să mai vorbesc,
Ar trebui să dărâmăm destine.

Aș rupe-n două inima-mi flămânda
De o bătaie într-un ritm de vals,
Dar, n-am de unde să plătesc dobânda
Nici pentru jumătate dintr-un pas.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Eu stau în umbră

Eu stau la umbra munților din Oz și nu mi-e teamă,
Că în orașul de smarald nu mai am loc.
În întuneric de păduri, doar lupii mă mai cheamă
Și-n umbrele pădurii, doar, mai am noroc.

Albastru-i o morgană despuiată de lumină,
(Invoc culoare-aceasta fără niciun rost).
Sunt vinovata condamnată fără nicio vină,
Că-n poezie mi-am găsit un adăpost.

Și de mi-s diminețile mai 'nalte decât cerul
Când scriu câte un vers împiedicat, timid,
Mă simt în poezia-mi oțețită prizonierul
Iluziei că sunt poet. Și mă ucid

Ninsorile ce curg pe lângă mine, ca nebune
Pe vârf de munte,-n nori, în țările lui Oz.
Sunt muzele ce pleacă-n alte măști, să se răzbune
Și îmi îmbracă versu-n praf și în moloz.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Violetta Petre despre ninsoare, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info