Athena

Declaraţie de dragoste

Aş vrea să fiu Clipa
furată când
unghia bătrânului Cronos
se va agăţa, neîngrijită,
în firele răsfirate
ale timpului.

Aş vrea să fiu
şuviţa de Voluptate
când părul Afroditei
se va vărsa, neatent,
într-un gest cochet,
peste umerii Olimpului.

Aş vrea să fiu
un val de Beţie
când apele furiosului Poseidon
se vor arunca zbuciumate
în cupa visătorului
Dionysos.

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Locuiesc la două zâmbete de tine..., mă ştii?
Sunt în dreapta firului tău albit de suferinţă, aceea pe care singur ţi-o pricinuieşti.
Sunt în stânga suspinului ce-ţi caută disperat gura, cu dinţii frumoşi şi înfometaţi, aceia cu care-ai muşcat din speranţă, cum faci cu mărul gata pârguit...
Sunt la nord de iubirea ce te strigă, are vocea sopranei şi înfăţişarea zeiţei, Afrodita nu-i, că frumuseţea-i dispare la prima umbră de îndoială...
Să zicem că-i Atena, sau ce nume ai vrea tu să poarte...
Sunt la sud de dorinţa cu care născocesc în mine fantezii, au sute de culori şi arome şi mă parfumează insistent...
De care doreşti? Dulci, amărui...?
Sunt în poarta serii, privind întunericul... şi el mă sărută pe gură.
Şi-ţi rostesc numele şi mă doare cuvântul,
Şi-i frig în busolă şi se lasă tăcerea...

poezie de Narci Anca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea Athena privind curtoazia rutieră

Dacă permiţi cuiva să te depăşească, fie maşina din faţa ta va fi ultima la o trecere de cale ferată şi tu vei aştepta un tren lent şi interminabil, fie aveţi amândoi aceeaşi destinaţie şi maşina din faţa ta îţi suflă ultimul loc de parcare.

murphologie
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se întâmplă cu voi când Kundalini, puterea din osul sacru, se ridică? Osul sacru e numit aşa după greci, ceea ce înseamnă ca ei ştiau ca este un os sfânt. De asemenea ei aveau o înţelegere corectă a Atenei - Atha înseamnă primordial, deci ei credeau în Mama primordială.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din tâmpla crezului apus

Seara se cuibăreşte ca un corb în conştiinţă –
din tâmpla crezului apus creşte ziua de mâine,
aşa cum corbul se aşază inert peste umărul lui Pallas
şi rătăceşte prin praful de stele ca un deja-vu gutural -

Din abanos renaşte speranţa zilei de mâine
căci lumina-şi adună resturile de sub unghiile lui Morfeu
şi-şi strigă dezrobirea prin cornul abundenţei.

Primele raze şi-au câştigat independenţa
în urma bătăliei de pe frontul firmamentului estic
depăşind tranşeele de nori şi santinelele tunetelor nedeclanşate.

Mi-am îngropat somnul în vârful de stea
iar visele-mi sunt doze mici din cuvintele brute,
ascunse grupat în distanţa dintre foaie şi pix.

Dimineţile îmi sunt camere de refugiu
unde soarele reprezintă diferenţa până la cuvântul descifrat din prologul de raze.

poezie de Valentin Tufan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul Hephaistion: Poate un bărbat iubi femeia ca egalul său, Stăpâne?
Aristotel: O femeie? Bineînţeles că nu. O femeie este înrobită de pasiunile sale, Hephaistion. Deşi, e clar că sunt şi excepţii, pe care suntem datori a le cinsti. Precum Atena, zeiţa înţelepciunii şi a războiului. Dar ţine minte, ea nu s-a născut din şalele lui Zeus, ci din mintea lui.

replici din filmul artistic Alexandru
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic din viaţa mea trecută

Nimic din viaţa mea trecută nu-mi mai aparţine,
Orele-au trecut în zbor precum visele efemere
La care-am renunţat sau ele-au renunţat la mine,
Dar imaginile lor sunt păstrate foarte bine
În ale memoriei cotloane şi unghere.

Orice va fi să vină, deocamdată nu există,
Cum ar putea atunci să-mi aparţină?
Prezentul e tot ce am, cu mine coexistă,
Iar atât timp cât stai lipit de-a lui tulpină
Phyllis, e-n întregime-a ta, vioaie şi-optimistă.

Aşa că nu mai tot pomeni de inconstanţă,
Inimi false, jurăminte încălcate, vise scrum!
Printr-o minune s-a transformat în viaţă,
Viaţa ta, acest minut lung pe care-l trăieşti acum,
E vorba de-un dar, darul cu care cerul te răsfaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de John Wilmot, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să-ţi aduc iubito de pe mare?

Ce să-ţi aduc iubito de pe mare,
Ce să-ţi aduc iubita mea de pe ocean?
Ce să-ţi aduc iubita mea din depărtare,
Din timpul şi din mitul necontemporan?

Ce să-ţi aduc iubita mea din Atlantida,
Ce să-ţi aduc iubita mea de pe Olimp?
Ce să-ţi aduc iubito din legenda
Unui ţinut şi a unui ev uitat de timp?

Vrei să-ţi aduc poemele străvechi despre iubire
Şi diamante ferecate-n aur şi argint?
Sau amfore greceşti scăldate-n nemurire,
Din Sparta din Athena sau Corint?

Poate doreşti să îţi aduc numai seninul
Şi liniştea albastră din nemărginiri?
Ori poate vrei ca să-ţi aduc destinul,
Potopul şi blestemul unor mari iubiri?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru prima oară, la Atena, pe când Eschil punea în repetiţie o tragedie, Agatharchus zugrăvi decorul acestei piese şi lăsă despre această lucrare o scriere anume. Îndemnaţi de aceeaşi idee, Democrit şi Anaxagora au scris şi ei asupra aceluiaşi subiect: cum, fixându-se centrul într-un anume loc, liniile trebuie să răspundă după o lege naturală la direcţia privirii şi la împrăştierea razelor, pentru ca anume imagini determinate ale unui lucru determinat să redea în picturile scenelor înfăţişarea exactă a clădirilor şi pentru ca elementele acestora, figurate pe faţade drepte şi plane, unele să pară că merg către anume puncte de fugă, altele că vin în faţa ochilor noştri.

citat din Vitruviu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un poem liber e desenat un taur

Într-un poem liber e desenat un taur,
de la Atena la Troia se face tinichea,
un înger fraged se lipeşte de noi,
maci negri arată drumul, respiri un zâmbet,
omnia fluunt, şopteşti, ambulanţa aleargă degeaba,
caravanele trec cu morţi galbeni ca şofranul,
sub un gard doarme împărăteasa irina,
unus Petrus est in Roma, una turis in Verona,
unde te voi căuta voi găsi poe altul,
el mă va întreba de tine, eu îl voi ucide cu o privire,
de ce? Ai dreptate - de ce? Nimeni nu a promis nimic.
Nicio lacrimă nu va mişca pietrele.
Prea mult iubeşti albul, el te va acoperi.
Vicleana culoare albă. Cel fără sânge,
căruia vârcolacii şi aurolacii i-au luat totul,
acela va fi Mântuitorul. Iubeşte-L.
Este o nouă Biblie, ascunde-o.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţi ai Atenei

Nu ştiu, bărbaţi ai Atenei,
Cum veţi fi fost înrâuriţi...
De altfel, nici nu s-a cădea
Să vin în faţa voastră...
Drept, te-ai mistuit ca o lumânare
În sfeşnic, fără a crede în minunile lumii,
Ai dat şi fiarei un nume,
În jur – gropi comune, morminte,
Ce a trecut din tată în fiu,
Uri ancestrale, şi poate şi invers,
În rivers.
Mi-e frig, un frig al neiubirii,
Memoria a fost pulverizată
De un sinucigaş ce crede în zei-canibali,
Sunetul trist, îngrijorat, cad fructele
Din ramuri grele, cântec sugrumat,
Ucise galbene gazele, eu mângâi orga
Purtătoare de spaţii, nu fierbeţi clovnii,
Ei spun adevărul, au răni ce nu se pot ascunde,
Numai cel cu carapace merge-n linişte şi pace,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile frumoase

Orice femeie este frumoasă, de la mama,
de la logodnica, de la soţia Eva, noi fiind bieţii Adami,
mereu păcăliţi.
Prima femeie admirată de mine
A fost profa de germană.
Ea m-a iubit în felul ei, adică îmi dădea note maxime,
De unde şi dragostea mea pentru poezia germană.
Apoi, toate iubitele mele erau frumoase,
Unele mai mititele, altele mai măricele,
Dar, cele mai frumoase au fost doctoriţele
care m-au salvat de la moarte.
A venit la mine o zână, era rezidentă,
mi-a spus – ai să trăieşti, dar ai răbdare.
Am trăit, mi-a arătat că şi ea avea probleme
Cu ganglionii, trăia, râdea, a ajuns mare.
Apoi a venit o zână la Terapie intensivă,
Acolo se murea de ficat, eu eram Prometeu,
Dar ea mi l-a pus la punct
şi m-a învăţat să merg.
Acum iubesc o princesse lointain,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oreste

Oreste-a evadat din puşcărie
şi deghizat se-ascunde printre noi,
Eriniile, pline de furie,
îl caut-n ţinută de război.

Au răscolit palate şi spitale,
chiar şi-n bordeluri noaptea au intrat,
prin şcoli au dat decrete factuale
privind destinul celui căutat.

Oraşul e cuprins de isterie
şi porţile cetăţii s-au închis,
iar Ares, cu privire-i pământie,
stă supărat şi încă indecis,

căci sora sa, războinica Athena,
a delegat deja un tribunal
să ia pe ordinea de zi problema
pretinsului Oreste criminal.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2016
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoarea lucrurilor: Un înţelept l-a întrebat odată pe un tânăr, care a moştenit pe neaşteptate din partea unui unchi o avere fabuloasă, care sunt lucrurile pe care le are. Acesta a început să enumere: aur, bani, bijuterii şi pietre preţioase, 3 castele în Franţa ‒ pe Valea Loarei, 3 în Spania, 2 în Anglia, 1 în Scoţia şi 1 în Italia, numeroase vile la munte şi la mare (inclusiv pe Coasta de Azur) şi în marile capitale ale lumii (Atena, Beijing, Berlin, Cairo, Israel, Lisabona, Londra, Madrid, Moscova, Paris, Praga, Roma, Washington D. C. ş. a.), mari suprafeţe de pământ şi de păduri, multe lacuri, maşini de lux, avioane, iahturi, o bibliotecă uriaşă cu cărţi rare, o imensă colecţie de artă ‒ cu picturi şi sculpturi celebre... La fiecare lucru spus, înţeleptul scria câte un zero, unul după altul. În sfârşit, intrigat, tânărul a spus că are o sănătate de fier; atunci înţeleptul a scris un 1 înaintea tuturor zerourilor, care astfel au căpătat valoare.

George Budoi în Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (10 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oaks Tutt

Mama era militantă pentru drepturile femeii,
Iar tata un morar bogat din London Mills
Când tata a murit, am plecat să văd alţi oameni şi alte ţări
Am călătorit prin multe ţinuturi. Am văzut ruinele Romei
Şi ruinele Atenei, şi ruinele Thebei.
Am stat sub lumina lunii printre necropolele de la Memphis.
Şi o voce din slavă mi-a spus:
"Distruge Injustiţia şi Neadevărul,
Purcede de-acum înainte să predici despre Justiţie! Despre Adevăr!"
Şi m-am grăbit să mă întorc la Spoon River
Să-mi iau rămas bun de la mama înainte de a-mi începe lucrarea.
Toţi au văzut o lumină ciudată în ochii mei
Şi câteodată, când vorbeam, descopereau
Ceva din ceea ce creştea în mintea mea.
Apoi, Jonathan Swift Somers m-a provocat la o dezbatere
Pe subiectul ( eu fiind avocatul eroului negativ ):
"Pontius Pilat, cel mai mare filosof al lumii ".
Dar el a câştigat disputa spunând la urmă,
" Înainte de a reforma lumea, d-le Tutt,
Te rog răspunde la întrebarea lui Pontius Pilat:

[...] Citeşte tot

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falşii credincioşi, ca miliardarul de carton Gigi Becali, se pretind smeriţi, dar put de trufie şi trăiesc în palate, într-un lux orbitor, dar de prost gust. De exemplu, un post TV a arătat că Becali are în palatul lui mai multe icoane decât o catedrală, dar pereţii sunt plinI de kitsch-uri, multe dintre ele fiind adevărate blasfemii, ilustrând trufia nemăsurată a ipocritului: icoana clasică a Sfântului Gheorghe omorând balaurul, cu capul lui Gigi Becali în locul capului sfântului; copie după "Şcoala din Atena" (celebra frescă de la Vatican, pictată de Rafael) cu agramatul Becali în locul marelui filosof Aristotel; copie după celebra pictură a lui Rembrandt "Moise ţinând Tablele Legii", cu fostul puşcăriaş Gigi Becali în locul legislatorului biblic Moise, prin care Dumnezeu le-a dat evreilor şi lumii "Cele zece porunci". Mă aştept ca Becali să pună pe pereţi şi o icoană cu Iisus Hristos la "Cina cea de taină", dar cu chipul bădăranului în locul celui al Mântuitorului. Lui Becali i se potriveşte perfect proverbul românesc: Dacă nu e şi fudul, prostul nu e prost destul.

George Budoi în Reflecţii (6 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţie

Trăiască gloriosul Kratos!
Aleluia, Demos,
Relicvă stearpă-a Bătrânei Atena,
Himeră a faimoasei metropole de altădată.

Un toast pentru Democraţie
Un monument al triumfului guvenării discreţionare
A câtorva, aleşi de popor,
Nici măcar de o zecime a populaţiei,
Democraţie care nu-i pentru femei, robi şi copii.

Ruşine, Atena, pentru farsa făcută,
Ruşine pentru maternitatea ta mincinoasă
Care a adus pe lume-o impostoare,
Un avort numit democraţie
Căzut pe capul
Unei lumi încrezătoare şi naive.
Eşti mândră, Atena,
Că impostoarea trăieşte încă?
Te bucuri în adâncul inimii tale

[...] Citeşte tot

poezie de Surafel Wondim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corbul [The raven]

Într-o noapte tristă tare, cugetam fără-ncetare
La învăţături uitate ce mă năpădeau de zor –
Moţăind culcat pe-o parte, o bătaie sună-n noapte,
Cineva părea că bate, bate-n uşa mea uşor.
Zic, "Vreun călător, pesemne, bate-n uşa mea uşor –
Doar atât, un călător".

Amintirea mea e bună, era iarnă, prima lună;
Jarul muribund fantoma şi-o plimba jos pe covor.
Ah, doream o dimineaţă; – în zadar ceream povaţă
De la cărţi triste la faţă, c-am pierdut-o pe Lenore –
O mândreţe de fecioară, îngerii îi spun Lenore –
Nume-aicea pieritor.

Şi foşnea ca o hârtie draperia purpurie,
Îmi dădea fiori fantastici, mă speria îngrozitor;
Să nu stea inima-n mine, îmi tot repetam, vezi bine,
"E vreun călător ce vine şi acum e în pridvor,
Şi-a venit în noaptea asta şi acum e în pridvor –
Poate doar întâmplător".

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XII

Mergeam acum cu umbra cea-ncărcată
ca boii-alături, când în jug îi pui,
cât timp mă-ngădui prea-bunul tată.

Dar, când mi-a zis: — "Desparte-te şi sui.
că-i bine-aici cu vâsle şi vântrele
să-mping-un om cât poate barca lui,"

dând dreptu-i stat înfăţişării mele,
cum faci când vrei să pleci, deşi-mi erau
gândirile smerite-acum şi grele,

eram în mers şi paşii mei urmau
cu drag pe-ai lui Virgil, făcând dovadă
şi-ai lui şi-ai mei ce sprinten umblet au.

Când iar mi-a zis: — "Las-ochii tăi să cadă
spre-a fi cu spor cărarea ta nainte,
să faci şi locul de sub tălpi să-l vadă."

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul VI

Când sparg un joc de zar, cel ce-a pierdut
rămâne trist şi-aruncă singur ţinte
şi trist repetă cum ar fi făcut;

cu celălalt merg toţi, care-nainte
şi care-n urma lui, şi, dându-i coate,
din lături altul îi aduce-aminte.

El nu stă-n loc, ci-ascult-ale lor toate,
iar cui îi dă se mântuie de el
şi scapă de-mbulziş astfel cât poate.

Aşa-ntorceam eu faţa-n desu-acel
popor sosit, spre toţi de lângă mine,
şi-aşa, prin promisiuni, scăpam la fel.

Şi pe-aretinul cel de mâni haine
ucis, de Ghino Tacc', aci-l văzui
şi-acel ce-n goană se-necă-n rovine.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!