Athena şi iubire

Ce să-ţi aduc iubito de pe mare?

Ce să-ţi aduc iubito de pe mare,
Ce să-ţi aduc iubita mea de pe ocean?
Ce să-ţi aduc iubita mea din depărtare,
Din timpul şi din mitul necontemporan?

Ce să-ţi aduc iubita mea din Atlantida,
Ce să-ţi aduc iubita mea de pe Olimp?
Ce să-ţi aduc iubito din legenda
Unui ţinut şi a unui ev uitat de timp?

Vrei să-ţi aduc poemele străvechi despre iubire
Şi diamante ferecate-n aur şi argint?
Sau amfore greceşti scăldate-n nemurire,
Din Sparta din Athena sau Corint?

Poate doreşti să îţi aduc numai seninul
Şi liniştea albastră din nemărginiri?
Ori poate vrei ca să-ţi aduc destinul,
Potopul şi blestemul unor mari iubiri?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost la Muzeul de Antichităţi din Atena unde m-au uimit figurinele şi statuile care exprimau foarte mult optimism, dragoste de viaţă, lume dezbrăcată, deci fără dureri, suferinţă. După mai mulţi ani, la bătrâneţe, am ajuns să mă duc la Tesalonic, la Muzeul de Bizantinologie. Aici am văzut un contrast enorm. Oamenii semănau foarte mult cu sfinţii din bisericile noastre, adică nişte figuri severe, îmbrăcate, totul era sobru, cu o atmosferă exact cum este în Biserica noastră Ortodoxă. Atunci am înţeles aceşti doi poli ai tratării suferinţei umane. Una a fost antichitatea greco-latină, cu o tendinţă către hedonism, către plăceri, către epicureici, şi după aceea creştinismul, care ne-a pus obiective superioare omului. Omul e legat de Dumnezeu, omul trebuie să sufere, să-şi ducă crucea, prin urmare complet diferit.

Aurel Romila în ziarul Lumina, interviu (6 februarie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţia omului trebuie să meargă înapoi!?! Dacă părinţii n-ar dori ca feciorii lor să fie mai instruiţi, mai înzestraţi şi mai destoinici ca ei, asta ar însemna că eu le-aş fi acestor feciori un tată mai bun şi dacă aceşti părinţi ar recunoaşte numai ceea ce a fost şi este şi ar persevera în această idee fără să accepte nimic nou, atunci pentru mine ar fi o cinstire dacă s-ar ridica împotriva mea. Şi aceeaşi cinstire, ba chiar mai mare, e pentru mine faptul că sunt iubit de feciorii lor. Şi zău, aş prefera să fiu urât de taţi, decât de fiii lor. Şi privind spre viitorul Atenei, sunt ferm încredinţat că în cetatea noastră vor fi oameni din ce în ce mai buni şi pentru acest scop eu unul vreau să-mi consacru toate puterile.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intre zambete si lacrime

Atena, tu, zeiţă a gândirii,
Gândit-ai peste tot amprenta fericirii?
Pe chipul oricăruia ce-i subjugat de patimi
Gândit-ai fericirea în zambete şi lacrimi?

Tu, Hades, ascuns în întuneric,
Menit-ai suferinţa din gesturi de isteric?
Sub masca de cenuşă de care nu te saturi
Menit-ai suferinţa din zâmbete şi lacrimi?

Poseidon, tu, al mării dirijor
Văzut-ai amintirea naufragiată în decor?
În ochii-aproape stinşi a celui ce îl clatini
Văzut-ai amintirea sub zâmbete şi lacrimi?

Iar tu, stimată Hera, în ura ce-o respiri
Ai înghiţit vreodată fărâme de iubiri?
Din aerul ce-apasă pe Kama cea curată,
Cu zâmbete şi lacrimi îneacă-te odată!

poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile frumoase

Orice femeie este frumoasă, de la mama,
de la logodnica, de la soţia Eva, noi fiind bieţii Adami,
mereu păcăliţi.
Prima femeie admirată de mine
A fost profa de germană.
Ea m-a iubit în felul ei, adică îmi dădea note maxime,
De unde şi dragostea mea pentru poezia germană.
Apoi, toate iubitele mele erau frumoase,
Unele mai mititele, altele mai măricele,
Dar, cele mai frumoase au fost doctoriţele
care m-au salvat de la moarte.
A venit la mine o zână, era rezidentă,
mi-a spus – ai să trăieşti, dar ai răbdare.
Am trăit, mi-a arătat că şi ea avea probleme
Cu ganglionii, trăia, râdea, a ajuns mare.
Apoi a venit o zână la Terapie intensivă,
Acolo se murea de ficat, eu eram Prometeu,
Dar ea mi l-a pus la punct
şi m-a învăţat să merg.
Acum iubesc o princesse lointain,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de dragoste

Aş vrea să fiu Clipa
furată când
unghia bătrânului Cronos
se va agăţa, neîngrijită,
în firele răsfirate
ale timpului.

Aş vrea să fiu
şuviţa de Voluptate
când părul Afroditei
se va vărsa, neatent,
într-un gest cochet,
peste umerii Olimpului.

Aş vrea să fiu
un val de Beţie
când apele furiosului Poseidon
se vor arunca zbuciumate
în cupa visătorului
Dionysos.

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Locuiesc la două zâmbete de tine..., mă ştii?
Sunt în dreapta firului tău albit de suferinţă, aceea pe care singur ţi-o pricinuieşti.
Sunt în stânga suspinului ce-ţi caută disperat gura, cu dinţii frumoşi şi înfometaţi, aceia cu care-ai muşcat din speranţă, cum faci cu mărul gata pârguit...
Sunt la nord de iubirea ce te strigă, are vocea sopranei şi înfăţişarea zeiţei, Afrodita nu-i, că frumuseţea-i dispare la prima umbră de îndoială...
Să zicem că-i Atena, sau ce nume ai vrea tu să poarte...
Sunt la sud de dorinţa cu care născocesc în mine fantezii, au sute de culori şi arome şi mă parfumează insistent...
De care doreşti? Dulci, amărui...?
Sunt în poarta serii, privind întunericul... şi el mă sărută pe gură.
Şi-ţi rostesc numele şi mă doare cuvântul,
Şi-i frig în busolă şi se lasă tăcerea...

poezie de Narci Anca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul Hephaistion: Poate un bărbat iubi femeia ca egalul său, Stăpâne?
Aristotel: O femeie? Bineînţeles că nu. O femeie este înrobită de pasiunile sale, Hephaistion. Deşi, e clar că sunt şi excepţii, pe care suntem datori a le cinsti. Precum Atena, zeiţa înţelepciunii şi a războiului. Dar ţine minte, ea nu s-a născut din şalele lui Zeus, ci din mintea lui.

replici din filmul artistic Alexandru
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un poem liber e desenat un taur

Într-un poem liber e desenat un taur,
de la Atena la Troia se face tinichea,
un înger fraged se lipeşte de noi,
maci negri arată drumul, respiri un zâmbet,
omnia fluunt, şopteşti, ambulanţa aleargă degeaba,
caravanele trec cu morţi galbeni ca şofranul,
sub un gard doarme împărăteasa irina,
unus Petrus est in Roma, una turis in Verona,
unde te voi căuta voi găsi poe altul,
el mă va întreba de tine, eu îl voi ucide cu o privire,
de ce? Ai dreptate - de ce? Nimeni nu a promis nimic.
Nicio lacrimă nu va mişca pietrele.
Prea mult iubeşti albul, el te va acoperi.
Vicleana culoare albă. Cel fără sânge,
căruia vârcolacii şi aurolacii i-au luat totul,
acela va fi Mântuitorul. Iubeşte-L.
Este o nouă Biblie, ascunde-o.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeii (Olimpienii)

Zeii din Antichitate
Împărţeau pace, dreptate,
Bunăstare, bogăţie,
Bunătate, omenie.

Frumuseţe şi iubire,
Sănătate, fericire.
Curaj şi inteligenţă,
Isteţime şi prudenţă.

Libertate, prietenie,
Pricepere, veselie,
Cântece şi bucurie,
Cunoaştere, poezie...

Dar şi ură şi războaie,
Nedreptate şi gunoaie.
Răutate şi prostie,
Invidie, duşmănie...

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!