Textele de mai jos conțin referiri la sărut, dar cu o relevanță mică.
Memorabil
A spune ceva memorabil și nobil?
Pornopsihia sperie snobii,
Dar despre moartea lui Ivan Ilici
Cine mai știe, la examene pici.
Supravegheați-ne, totul se fură,
De la lingouri și până la zgură,
Exhibă, omule, tot ce e-n tine,
Suflet și spirit, gânduri haine.
Că tu ai talentul de a te eschiva,
Precum spadasinul din burgul mic Spa.
Doar tu, iubito, ești cristalină
Să te sărut nu-ndrăznesc. Sunt de vină.
Precum invariabila constantă Pi,
Nici într-un vis n-aș îndrăzni.
Schimbăm idei, simfoniete de dor,
Iar patima mea e aiurea, în nori.
Precum Venera fără de mâini,
Tu mă cuprinzi doar cu ochii, bieți câini,
În van vitejia, în van orice foc,
Ești Sapho de care n-am parte, noroc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Misterioșii hazari
Abia înaintez, un pas, doi, un elefant de puf,
Viața e lentă cu inexistenții,
Luna nici nu există. O rochie ce nu rezistă.
Fotografiile din creier s-au șters.
În dantele răposatei, șoriceii au adormit fericiți.
Cuțitele de argint așteaptă în scrin mâini puternice.
Orice întrebare miroase a mosc și a liliac.
Opera privighetorii nu a fost tipărită.
Copile, tu nu ești veșnic, dar ocolești întrebarea.
Plânsul este muzical și matematic.
Oricare drum se va termina într-o prăpastie plină cu flori.
Destul ne-ai jignit, mătușă moarte, e timpul să pleci.
Când toți plâng, cine mai este sincer?
Hai, îmi spuse fata de la intrare,
Fugim în desiș, va trebui să te sărut.
Așa mi-a porunci Stăpânul.
Despre hazari, nimic.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Film
Nu, spune Eugen Ionescu, Da, spune Tristan Tzara,
Ce știu eu? Intreb. Nimic, spui tu.
Mult mai de preț e iubirea. Plus fort que la mort.
Rostești, te sărut, rostești, te sărut.
Leșinăm, ne despuiem. Valery se uită printre degete.
Oftezi, gemi, ești un geniu. Mă-mbrac, plec,
Mă face piftie un camion. Rostesc te iubesc.
Tu trăiești, faci mulți copii. El spaima Bărăției, Talpă.
Ce nu e urgisit, ce salbă? Plâng pruncii când îl văd,
Minciună, e vorba de mireasa de sub lună.
O fi herculean fârtatul?
Un Hector însoțit de dracul.
Ori un pitic crescut în două zile.
El face pasul câte zece mile.
Contesa se mira, iar Talpă spuse,
Crăiasă tu vei fi la curți sus-puse.
Până atunci o vom iubi cu toți, pe rând,
Amice pune arma sub oblânc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipiți
Risipiți pot fi oamenii, firele de iarbă,
Mărgelele, cuvintele,
Tu le aduni, vrăjitorule, artistule, vagabondule,
Spui, viața mea, dar cine are viața sa?
Ne împletim pașii cu pașii îngerilor,
Tu unde umbli? Nu știi că timpul te va risipi
și pe tine? Mai întâi a fost o copaie,
apoi strigătul disperat/ victorios?
Unii se grăbeau la cimitir, ALȚII SE ÎNTORCEAU,
Iarna și vara se alergau în curte,
Aprinde lumânarea să vină Sfântul,
Un prim sărut ca la Facerea Lumii,
Să faci ceva ce n-a văzut Parisul,
Un muzeu cu meduze vorbitoare,
Dar a venit un pistolar, i-a scos ochiul,
E un se mn de moarte, a spus baba Crina,
Din neștiință se nasc basmele,
Adică din întuneric lumina,
Unde e oaza salvării? Rătăcim.
Sus, pe Muntele Sfânt, se împart Legile.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea și nemoartea
Moartea nu te lovește mereu în cap,
Te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde,
știați că ursul este-o grindă?
Solbancul e un element?
Navele sunt la răscruce,
Îmbracă-te, de poți, în fleșă, în canafas.
Abluțiune, pură dorință de a iubi.
Spune păstorul trăiește cu mine,
Fii mireasa mea, pădurea răspunde,
A mea, a mea, a mea,
Valea răspunde, a mea, a mea, a mea,
Norii filmează în liniște totul,
A mea, a mea, a mea.
Moare păstorul, trec generații
Marlow muri în duel,
trece iubita cu unghii făcute,
a mea, a mea, a mea.
Mireasă, unde ai fost, întreabă poetul,
Iubirea îmi bea sufletul,
Accent rodnic, fertil,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverii de toamnă
Mor toți copacii,
Câinii umblă triști,
Boschetarii părăsesc parcurile,
Gândurile mele se ascund
Prin cotloanele creierului,
precum cârtițele,
ce va scoate la iveală primăvara?
Ne așteaptă o iarnă
Tulburător de albă,
De disperare, un mort
Va întinde o mână,
Eu știu să strâng
Mâna unui mort.
Am o mare înțelegere.
Numai cu dragostea
Nu-l pot salva din adâncuri.
Pe reverul hainei se așază toamna,
Ciudată îmbinare de omidă cu o scamă,
Xilofon tăcut,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecclesiat Toate râurile curg spre mare, dar marea nu se umple
Cazi, te ridici, iar cazi, iar te ridici,
Dacă nu te mai ridici, ești mort.
Un cuvânt ucide, o palma ucide,
Uneori, glonțul te poate ocoli,
Este trist să vezi cum maimuțele din Zoo-park
Se degradează, devin obscene și chiar
Respingătoare, la fel sufletele noastre
Îmbibate de ură, orgolii, sufletul o maimuță
Închisă-ntre gratii, privită cu o mare curiozitate,
Dar fără dragoste, ehei, pisicile de Angora,
Altă chestie, dar parcă n-au suflet, ce contează?
Cinstitul Iago se autoproclamă Maur,
O violează pe Desdemona, nu o ucide,
El violează o lume, face legi, facer spune,
Cinstitul Iago și cinstitul Brutus.
Fumul era ultimul cuvânt al celor uciși.
A fost un ultim sărut.
Un semn, o literă,
Iau litera, o adun cu o altă literă,
O frază, un poem, o cantată,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbim cu juma de voce
1.
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morți ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte.
2.
Alisa în Țara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înțelege corrida,
Dar și teama bietului taur,
Arena vieții noastre comune,
Alisa, eu îți port trena.
3.
Ce-i mai de preț, memoria sau visarea?
Răzbunarea /iertarea. Tihna/ agonia?
Fiece pom cu fructele sale,
Fiece om cu păcatele sale
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea
Au primit-o în pustiu. A luat-o Iosua,
A dat-o bătrânilor, înțelepților, profeților,
Că școlerii nu aveau timp de așa ceva.
Înlătură subordonarea, scria în carte.
A venit istoria și a făcut isterie cum fără subordonare?
Zidarii au spus facem un zid în jurul ei.
Adevărul nu a fost încântat. Ne-a liniștit Șimon.
Păstrați realitatea, meditația, rugăciunea, iubirea.
Ne-am liniștit. Dar nu pentru multă vreme.
Antigonos a spus nu aștepta răsplată.
Dar noi am așteptat, am primit ce am meritat.
Iose a spus și el, nu te-nveli cu înțelepciunea altuia, gândește.
Am gândit, dar nimic n-a ieșit.
Au venit sute de înțelepți, le-am sărutat picioarele.
Am înțeles realitatea și autoritatea nu se potrivesc mai deloc.
Vorbele nu sunt Adevărul. Realitatea e mult mai vicleană.
Învățătura care nu sporește scade. Altfel unde s-ar duce proștii?
M-am uitat în jur, eram singur. O barbă lungă și albă îmi acoperea pieptul.
Doamne, inima unde este? Aici, ciripi o pasăre.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glumă cu lumea
De unde mă cunoști, iubito,
Când eu pe mine nu mă știu?
Mă-ntreb, cum se-ntreba un gringo
Pe-o margine de drum pustiu.
Ai adunat anii și țepii
din barba unui zeu cărunt?
Ai vrea să fiu eu fiul iepii?
Ei bine, voi fi iarăși crunt.
Și nu-mi mai spune că aluneci
Precum un șarpe, mă ucizi,
În vise te sărut, cum spumegi
și te dizolvi doar în acizi.
Sunt mai isteț decât se spune,
Noi despre noi nu știm nimic,
Se nalță soarele, apune,
Tu ești furnică, eu... furnic.
La căpătâi să-mi vii, e timpul,
Poate că mor acuși, mai știi?
Un înger plânge, altul râde,
O jertfă-i fiecare psi.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Pământul ne apasă
Poemul acesta n-o să vă placă,
Începe cam așa, pământul ne apasă,
Aerul s-a pietrificat, liliacul de noapte,
La pândă, își ascute ghearele, focul ne luminează
Din interior, incendiu devastând fragile muchii,
Femeia nisipurilor ne aduce tainul de sărutări tăinuite,
Pereții transpiră și gâfâie, spovedania lui Dmitri se întrerupe,
Diavolii dau năvală, dansul începe, dansul gnomilor, un delir,
Ca în dragoste.
Stele galbene, violete, cianhidrice,,
Luna galbenă, îmi petrec neființa, strecurând-o
Prin ore, prin zile, vinul fierbe ca sângele-n vita cornută,
În locul gândirii calme, clasice, geometrice,
Prefer corrida cuvintelor, învins, învingător.
Durerea strălucește prin lacrima tot mai rotundă,
La fiece colț, santinele morții ne dau onorul,
Devenim păsări, desigur, în lumea cealaltă,
Orbii nu recunosc întunericul,
Clopotele nu bat pentru surzi,
La final corbii sunt responsabili,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minuni paralele
Pe când un om, în miezul vieții lui,
Plecă într-un voiaj la Covurlui,
Trecu printr-o pădure-ntunecată,
Acolo se-mbătă, făcând-o lată.
Pierdu cărarea, a zărit o nimfă
Cu totul goală, îi păru mai simplă,
Dar drăgăstoasă, au făcut copii
Bruneți-verzui, iar unii arămii.
Se minunau și tatăl, mama, luna,
Doar Dumnezeu le explică minunea
Unde trăiești, acolo se iubesc
Pădurea, fiarele cu neamul omenesc.
...............................................
Fetele-și iubesc tații,
Băieții caută opusul mamei,
Harpa de argint vibrează
În pieptul fiecăruia,
Surâdem, murim,
Sărut glezna femeii
Conform obiceiului oriental,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
La priveghi
Uno
La priveghi, privighetoarea cântă cu lacrimi,
Picuri de lună adună, o amăgire, marmura
Sărută fântânile, în grădini, copilele
Se dăruie zburătorului, clopote anunță pedeapsa.
Dar iubirea are un curaj de neînfrânt,
Copacii mereu se sărută, nu se mai satură,
Nemărginiri imposibile, de jur-împrejur,
Ritmuri de ceasornic, crinii urcă nestingheriți,
Ferindu-și aripile de mângâierea păianjenului- soare,
Ferice-aș muri în beția luminii.
Due
Iubește-ți aproapele, îngână bigotul,
Cel cu două capete și doi idoli în ochi,
În locul Domnului el are o mie de idoli,
Pe ei îi sărută conform calendarelor vechi.
Să nu ucizi, repetă el, dar el scuipă
În sufletul semenului otrava inimii verzi,
El postește, apoi se înfruptă din carnea și sângele
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimi sfâșiate
Inimi sfâșiate atârnă de-a lungul drumului,
Amanți părăsiți se plâng de un rău tratament,
Voiau să sărute locul tainic,
Pe țepușe se preling stropii de sânge,
Vlad Țepeș trece călare, e mândru, un Don Quijote pervers,
Auzi aerul cum geme? Cum rostește sacadat
Numele celui iubit? Se pricep bohemienii
La cânt și la dragoste.
Punctul sensibil și erogen, poetul-extremă și ambigen,
Acolo androginul se simte bine.
Un gângurit de copil rupe vraja.
Lașii caută mereu pretexte, soarele se răcește,
Copilărie penurie- penumbră,
Papilele gustative au fost depuse la morgă
Pentru anchetă, o papilă a luat-o pe coridor,
Apoi în curte, caută un gură-cască.
Hrana este cărbunele alb.
Adică, spune canibalul, măduva oaselor e foarte gustoasă,
Asasinii au aceeași părere, au renunțat la fudulii,
Bar grille, asta vrea tineretul, loup a l'acaille,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laudă imperfecțiunii
Nu voi elogia imperfecțiunea,
Dar nici pe verișoara ei, perfecțiune,
Cu temele făcute, pantofi lustruiți,
Suflet curat, deși este la căutare,
Ai două urechi și o gură, ascultă,
Nimeni nu se plânge de lipsă de minte,
Nimeni nu se plânge de lipsă de inimă,
Dar de bani, cine nu se plânge?
De frică nu se moare, nici nu se trăiește,
Dar de râs? Se poate muri, Doamne, ferește.
Admir poeții care scriu perfect, dar nu-i iubesc,
O fi invidia, o fi teama de perfecțiune, care, zice
Cartea la Scaraoski, este diavolească,
Cineva avea o capră, a mers cu ea în Țara Promisă,
i-a plăcut, a trimis capra cu un bilet, să-l cheme pe tatăl său,
capra a fost ucisă, din greșeală chiar de tatăl băiatului,
astfel fiul și tatăl s-au despărțit, de ce, Doamne?
De Don Quijote se râde și astăzi, de ce, Doamne?
Cine mai ascultă Cântecul lui Roland, de ce, Doamne?
Suntem mereu pe drum, căutăm ceva, chiar de nu spunem,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asterisc
Copiii altora sunt copiii noștri. Ce
ușor se intră în rai, ce greu se naște un
copil. În ziua a șaptea, Maria își
târî trupul slab la biserică. De o lună
îi murise mama. Vântul bătea ușor.
Rude sărmane se găsesc peste tot. Dar
de Watteau ce ziceți? Spaima era ca o
nimfă. Sacou gris, pantaloni gris. Dar
Igoriuncik? Aista, da, nume. Un
copil. Luna e și ea un copil. Întors din
război cauți femeia. Călătorii
imaginare pentru copii. O adevărată
nomadosofie. Brăila cu mila, Buzău
cu Dumnezeu. Acordeon, tu ești
unealtă divină. Din tine se nasc copiii.
Un sărut de toamnă, unul de iarnă. Un
sărut un copil. Ți-aduc odrasla unei
nopți cu aripi de sânge, au arome și
aur, cu diamant geros, lampa angelică
se sparse. La ora surâsului privelnic,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Never
Nu mai era sigur pe nimic,
numai creierul îi lucra febril.
Mai febril ca niciodată.
Îi trimitea ghirlande de metafore,
fragmente de marmură, diamant,
iar ea tăcea ca un sfinx.
"Un sfinx trebuie spart,
să vedem ce este înăuntru".
Se gândea el.
Dar distanța ca și timpul
ca și indiferența ucid sentimentele
cum mor păsările în zborul lor spre sud,
prinse de un vânt rece.
A plecat, cu o carte de un învățat chinez,
în munții Tibetului, s-a ras în cap,
cum făcuse în primul an de facultate,
când și-a pierdut prima iubire,
a dispărut.
Ea s-a prefăcut într-un corb negru
și în fiecare noapte rostește clar, răspicat,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Razna
Multe pot s-o ia razna, tot ce merge bine,
Va merge prost, desăvârșitul viază fără scop,
Însingurat și neînțeles, poetul se înfrățește cu Leviathanul,
Scrie mult, băiete, până când mâna îți va cădea uscată,
Computerul va exploda, cititorii te vor ocoli ca pe o umbră suspectă,
Mozart a depășit orice limite, dar nu de asta a murit, a scrie puțin este o artă,
A nu scrie nimic este un Everest al anonimatului,
Că omul se află în om, zice oricare, crinul se regăsește în crin,
Autorul lalelelor a murit de tristețe, fiecare filosofăm în căutarea
Propriei esențe, îți bei propria supă, nu compara A cu B, eu cu el,
Un orb îș zărește mai lesne pe Dumnzeu, dar nu orice surd este Beethoven,
Legea cantității se referă la bani, la zilele rămase, cine îți numără versurile?
O fi un contabil la Fondul Literar. Cantitatea este o măsură a morții,
Nu iubesc pe cei care nu vorbesc, ca niște tramvaie oprite în depou,
Prefer plantele, pietrele, nu ați văzut ce mult vorbește un câine?
Pe tine, iubito, te voi săruta de o mie de ori pe noapte,
Starea de bine de la Dumnezeu vine, dar nu tot ce vine din ispirație
De la Dumnzeu vine, suntem oare otravă unul pentru celălalt?
Lupta cu Dumnzeu este zadarnică, Îngerul va învinge,
Ai plecat la mare disprețuindu-te pe tine și pe ceilalți,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutare
În căutare este ceva din disperarea
Înecatului, oceane de hârtie,
Versuri scrise pe foile neantului,
Eu caut, tu cauți, el caută,
Ne alege Diavolul sau Timpul,
poate Domnul,
mai știi, un cititor atent la virgule,
ieri mi-am pierdut inima pe scări,
astăzi, cheile de la ușă,
mâine va fi pauză de curent,
apoi totul va reveni la NORMAL.
Caut un vers ca pe Sf. Graal,
Ca fecioria în cartierul Crucea de Piatră,
Dau peste mere și pere,
În Piața Matache Măcelarul,
Vagabonzi, oameni și câini autodidacți
Se adăpostesc în Grădina Ceșmegiului,
Motanul Behemoth îmi șuieră la tâmplă,
Dar Moartea mea, dacă pun mâna pe tine,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arivaj
Arivaj, arivaj, strigă omul de la Blaj,
că blăjenii sunt de treabă,
nu te pupă, nu te-ntreabă,
ca amicul din Lyon, unde mi-am luat palton
Un palton și un poltron
jucau table pe balcon,
la palat, da, la palat
o salată au mâncat,
Pan cu favoritele,
Nan cu cameristele,
numai Stan și Bran muncesc
de-unu mai muncitoresc.
Nu mai râde tov. Pascalu,
te pui rău cu genialu,
un pantof și o pansea
jucau leapșa-n Bogota,
că acolo-s mulți bogați
și se simt cu toții frați.
Iar pistolul doar ucide,
asta spune Tucidide,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Marian Mehr despre sărut, adresa este: