Textele de mai jos conțin referiri la apă, dar cu o relevanță mică.
Din rastelul zării
Din rastelul zării s-a furat o pușcă,
Câmpul are lipsă un măr pădureț
Pe sub spuma apei, disperarea mării,
Nu pune pe clipă nici un fel de preț!
Voi care ați luat-o, pușca unde este?
Cerul fără pază cade pe pământ,
Terminați și singuri și să-mi dați de veste,
Când cade o ploaie caldă de cuvânt.
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1963)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din rastelul zării
S-a furat o pușcă din rastelul zării,
câmpul are lipsă un măr pădureț,
pe sub spuma apei, disperarea mării,
Nu pune pe clipă;nici un fel de preț!
Voi care-ați luat-o, pușca unde este?
cerul fără pază, cade pe pământ,
terminați și singuri și să-mi dați de veste,
când cade o ploaie caldă de cuvânt.
poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul vremii (secetă la Bradu - variantă)
Tot mai aud fântânile secând
Și câmpul șuierând a-nfometare,
Pământ uscat, cât se cuprinde-n zare,
Pe care câinii-l blestemă lătrând,
Parcă și-acum pe-atâta depărtare,
Se mai aud ființele zăcând,
Bisericile toate implorând,
Să aibă mămăligă fiecare!
Era atunci o vară, lunecând,
Pe o căldură tămăduitoare,
Când cerul sta alăturea de soare,
De secetă primară lăcrimând,
Dase ocol oglinzile de *care*,
Șuvoaie din Moldova fremătând,
O coajă de mălai adulmecând,
Copii să și-i țină către soare!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secetă la... Bradu!
Din pământ se rupeau fâșii,
Pulberi devastatoare,
Din apă se desprindeau atomi
Bolborosind în aerul hodorogit,
Vântul leneș, uscat,
Descompunea lejer materia,
Casantă, sfărâmicioasă!
Din clădiri emanau flăcări oarbe,
Iar înăuntrul lor ființele,
Se zvârcoleau îmbibate,
În neodihnă și nesomn!...
Totul curgea,
Numai preotul mai credea în Dumnezeu,
Și venea cu moaștele
Sfintei Filoteia la pod,
Urma slujba, dar soarele
Arsese tot cea ce crease!...
poezie de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SECETA la Bradu
Din pământ se rupeau fâșii,
pulberi devastatoare,
Din apă se desprindeau atomi,
bolborosind în aerul hodorogit,
vântul leneș, uscat,
descompunea lejer materia,
casantă, sfărâmicioasă.
Din clădiri emanau flăcări oarbe,
iar înăuntrul lor ființele
se svârcoleau îmbibate
În neodihnă și nesomn.
Totul curgea...
Numai preotul credea în Dumnezeu
și venea cu moaștele
Sfintei Filofteia până la pod...
Urma molifta și căile Domnului,
începea să se deschidă.
Trecuse de arcul întins al secetei,
natura stinsese tot cea ce crease
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram stăpân pe osie
Te-am căutat în liliac, petală
Cu patru amiezi rotunjite, să-mi poarte
Rămășagul pe umerii nopții. Acolo
mă întâlneam cu linia norocului,
peste ceasul întors la ultima dorință.
Te-am căutat în lacrimi sărate
peste geana mătăsoasă, de-o vârstă
cu închipuirea din mine, desfrânată
de garoafele albe ale semnelor
caligrafiate de spuza parcelor
Eram stăpân pe osie, dar noroiul
aparținea oiștei carului mare
și atunci am îngenuncheat cerul
meu din apele candorii de-am rămas
de-o vârstă cu gorunul, înfipt
în plăcerile vechi, dar nesătul...
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focuri de comori
Caii albi
Jucau în mlaștini
Rugini smulse din comori
De pe cer cădea o pânză
Iarbă ruptă dintre nori
Se frângea pământu-n două
De la pasărea ce ouă
De la gărgărița vie...
Se umflau purceii-n vie
Duduiau vinele frunții
Hăuind poteca, munții
Caii suri
Jucau în șea
Sus pe grindă lângă stea
Nimeni nu dormea în pace...
Broasca râde-n carapace
Și pe-această formă vie
Se întinde o câmpie...
Curge cerul, mă-nspăimânt
Se coboară pe pământ
[...] Citește tot
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ion și Radu
Către Oarja câmpu-ntins,
Peste Neajlov se coboară,
Unde bunii au pretins,
Că mai joacă o comoară!
Ani la rând au dat cu sapa,
Noaptea-n negură țăranii
Și n-a izvorât nici apa,
Nici comoara lor, sărmanii!...
Vremilor s-au dus de-a valma,
Târnăcoape au tot sunat,
Se tot bătucise palma,
Truditorilor din sat,
Dar comoara de pe prund,
Pe un Neajlov maiestos,
Se ducea tot mai la fund,
cu cât pătrundeau mai jos!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bocet în stil popular
Foaie verde salbă moale,
freamătă Piteștiu-n vale,
plângând după-o fată mare,
cum e luna când răsare.
Zorii zilei când privește,
lacrimi varsă și-o topește
și-ncet moartea o răpește.
Foaie verde iarbă mare,
lumânare, lumânare...
a-nchis ochii fata mare.
E frumoasă, logodită,
nunta fetii pregătită
și-a închis ochii negătită.
Toată lumea lăcrimează,
plânge mirele și-oftează,
că mireasa nu e trează.
O, pământ, pământ mănos,
te blestem, făceate-ai os,
că răpești un chip frumos.
De-l primești, oprește-ți apa,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Păun din Rime primare (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istorie de neam statornic
Drumețule.. sau cine ești, oricine...
Să afli, dacă vrei, că din adânc venim,
Noi suntem una cu pământul, țara
E ce-a zidit al nostru statornic mare neam,
Istoria... e pilda cea mai vie,
Și munții de-ar vorbi, dar nu doar ei,
Ci orice brad, ori râu, un șes, o ie,
Poartă-n secret strămoși, părinți de-ai mei.
Răscruce de istorii, de drumuri, după glorii
Ne-a procurat dușmanii pe puncte cardinale,
Dar nu... să știe lumea, drapelul glorios,
N-a coborât de acolo, bătălia s-a dat jos...
Supreme jertfe, de frunți de fii și soți,
Au lunecat sub brazde, s-au stins lumini în gene...
Un Horia, drapelul întruchipat de moți,
A încins tărie în ape, în stânci, păduri, poene...
....................
[...] Citește tot
poezie de Constantin Păun (1979)
Adăugat de Constantin Păunc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Se mai duce-o zi de Paște
Și mă mir cum trece clipa,
Lumea nu mă mai cunoaște,
Că mi-am rupt, în zbor aripa!
Curge viața ca o apă
Și m-aruncă în cazan,
Eu îi zic că poa' să-nceapă,
Meseria lui... Satan!
Că-s creștin nu-mi folosește,
Clipa arde și eu știu,
Că Satan mă pârjolește,
Chiar acuma, când sunt viu!
Dar tot merg robit de strună,
Sufocat de câte-un vers...
Cine oare o să-mi spună,
Cât voi mai avea de mers!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Păun despre apă, adresa este: