Textele de mai jos conțin referiri la tăcere, dar cu o relevanță mică.
Scara vieții
Prietenia e scumpă.
Când o găsești, n-o pierde!
Scara vieții nu e lungă.
Sfârșitul se întrevede.
Dacă se rupe o treaptă
Pune în loc alta nouă.
De cumva cobori o treaptă,
Tu să urci, nu una, două.
Când cineva de jos privește
La pașii pe care-i faci,
Să nu crezi că te urăște.
Mulțumește-i. Să nu taci!
Până să urci toată scara,
de el vei avea nevoie.
Nu-l zăpăci cu ocara,
Lasă-l să privească-n voie!
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te caut, nu te găsesc
În zadar ochii-mi zâmbesc
dacă sufletul îmi plânge.
Te caut, nu te găsesc,
dorul inima îmi frânge.
Inima îmi saltă, fața îmi zâmbește,
Sufletul mă-înalță, dorul mă topește.
Gândul mă îndeamnă, la tine să vin,
Vara intră-n toamnă, cad frunze de măslin.
Ascult în tăcere, neantul îl privesc,
Descopăr mistere, dar nu te găsesc.
poezie de Dumitru Delcă (27 februarie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri în tăcerea nopții
În întunericul de nepătruns,
vara, în tăcerea nopții,
Stau rezemat, cu gândul dus,
sprijinit de stâlpul porții.
Am trimis gândul la tine
ca să-ți spună dorul meu.
Să-ți spună că nu-mi e bine.
Fără tine-mi este greu.
Tăcerea nopții mă-înfioară.
Tremură inima-n mine.
Ne lipsești de-un an și-o vară.
Rătăcești prin țări străine.
Nu mai știu de ești în viață.
La copii, ce să le spun?
Cănd dă soare-n dimineață,
își plimbă ochii pe drum.
Oare-ai să mai vii acasă?
Dorul de ei nu te-îndeamnă
să te-ntorci? Să stai la masă.
Copiii să-ți spună, MAMĂ!
poezie de Dumitru Delcă (7 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu toate le-așează
Când verdele planetei dispare,
Dispare și viața pe pământ.
Soarele nu mai răsare,
Nu mai e ploaie, nici vânt.
Când apocalipsa vine,
Pământul se face scrum.
Din el nimic nu mai rămâne.
Totul e negru și fum.
Universul nu ne reciclează.
Clonă, nu ne poate face.
Dumnezeu toate le-așează,
În fața lui, lumea tace.
Nimic nu ne luminează,
Moartea viață, nu se face.
Chiar dacă pământul moare,
Galaxia nu dispare.
Altă stea pe cer apare,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupul la stână
Când un câine urlă,
nu este turbat.
Urlă că în târlă
lupul a intrat.
Măgărușul rage
ceva din abecedar.
Iar ciobanul trage
vesel din pahar.
Lupului deloc nu-i pasă.
Prinde oaia cea nai grasă,
Și prin lujerii de mure
o târăște în pădure.
Prea mult pe gânduri, n-a stat.
După ce s-a înfruptat,
sătul și bine dispus,
se ia la ceartă c-un urs.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Început de iarnă
O ploaie măruntă, deasă
A-nceput de ieri să cadă,
Peste ogor și peste casă,
Peste întreaga livadă.
Acum este ger cumplit.
Copacii sunt de sticlă.
Vântul turbat s-a pornit,
Din când în când, streașina pică.
De pe pomi se rupe gheața,
Crengile cad la pământ,
Bradul își sfârșește viața,
Rămâne cu trunchiul frânt.
Nu-i chip ca să ieși afară.
Pământul e ca oglinda.
Tot ce vezi te înfioară,
În casă scârțâie grinda.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (18 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepciunea îți dă măsura
Când înțeleptul deschide gura,
Înțelept e tu să taci.
Înțelepciunea îți dă măsura
Lucrului ce vrei să-l faci.
Dacă înțelepciunea lui primești,
Înțelept vei fi și tu.
Înțelepciunea ta de-o dăruiești,
Înțelepțești pe altu'.
Punând înțelepciunea ta și-a lui
În slujba omenirii,
Deschideți porțile succesului,
Spre calea împlinirii.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru o pâine amară
Pentru o pâine amară,
Femeia pleacă din țară.
Copiii și-i părăsește
Și prin lume rătăcește.
La poartă, pe o băncuță, șade gânditoare mama
Și cum stă pierdută-n gânduri își pune pe cap marama.
Ochii către cer ridică și pe Dumnezeu întreabă,
De ce viața ce-o trăiește este atât de beteagă.
-Sfătuiește-mă, Tu Doamne! Arată-mi calea de urmat!
Deodată-i fulgeră un gând și repede s-a ridicat.
Aleargă, intră în casă, unde zace fata mică,
Lângă ea veghează-un frate care tremură de frică.
Băiatul și cu fetița sunt copiii care-i are
Pentru ei,, tânăra mamă, nu găsește alinare.
Ar vrea să strige-n gura mare, dar nimeni nu o aude.
Durerea-i pătrunde-n suflet, mai amarnic o răpune
Mintea-i este rătăcită, gândul o trimite-n lume,
Prin străini ca să muncească, la copii s-aducă pâine.
Îi e greu să hotărască, de copii să se despartă,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre tăcere, adresa este: