Mai bine animal decât om, insectă decât animal, plantă decât insecta... și așa mai departe. Salvarea? Tot ce micșorează influența conștiinței și-i compromite supremația.
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Lorena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dacă mă zbat în continuare, e fiindcă, în taină, sunt încredințat că faptul de a avea conștiința propriei decăderi mă împiedică să fiu un decăzut. Decăzutul care se judecă pe sine încetează să fie decăzut. Într-atât, conștiința pe care o avem despre starea noastră ne face stăpâni asupra ei.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu se poate gândi decât orizontal. Este aproape imposibil să concepi eternitatea în poziția verticală. Animalul se va fi ridicat la rangul de om în momentul trecerii de la orizontal la vertical, dar conștiința nu s-a născut decât în clipele de libertate și de lene, orizontale prin excelență.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
- spovedanie
- Spovedania: viol al conștiințelor făptuit în numele cerului. Ca și celălalt viol - analiza psihologică! Laicizată, prostituată, spovedania se va practica la colț de stradă, cât de curând: cu excepția câtorva criminali, toată lumea tânjește să aibă un suflet public, un suflet-afiș.
definiție celebră de Emil Cioran în Ispita de a exista, Scrisoare despre câteva impasuri (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ideea de neajuns se naște din excesul de dorințe. Însăși conștiința răului n-ar fi posibilă fără agitația vrerilor neînfăptuibile. În bine, trăiesc acei ce vor puțin, a căror dorință e compatibilă cu dimensiunile vieții. Dar când ești ros de un jind năpraznic, universul e neîncăpător, e cădere, e rău. Nimic nu te mulțumește aici jos. Nefericirea nu-i decât neputință în supranatural; neputința ultimei curpinderi.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș II (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie, într-adevăr, să te fi luptat mult cu forțele demonice și negative ale vieții pentru a ajunge la conștiința ireparabilului, care nu face din ireversibilitatea vieții decât o cale spre moarte, o evoluție care nu e, în fond, decât o disoluție. Să poți spune după fiecare experiență de viață: niciodată! - după fiecare întâmplare și după fiecare încercare același
cuvânt, simbol al definitivatului și al ireparabilului, este, desigur, a fi pierdut totul, a fi atât de departe de viață pe cât ești aproape de nimicul în care te aruncă moartea.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mare iubire sfârșește în extazul morții, fiindcă de prea mult extaz, a sfârșit viața. Extazul e corosiv și distrugător, fiindcă afectează centrul a tot ce este; el e suprema indiscreție din iubire. După el nu mai poate fi nimic, fiindcă el sfârșește totul. Extazul sfârșește și nesfârșitul morții. Iubirea mistică este cel mai zdrobitor exemplu. De ce elanurile mistice le succedă un sentiment penibil de neant, o ariditate a conștiinței? Indiscrețiile ultime ale extazului, imposibilitatea ca extazului să-i mai succeadă ceva în afară de nebunie.
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Câtă vreme suntem sănătoși, nu existăm. Mai exact nu știm că existăm. Bolnavul suspină după neantul sănătății, după ignioranța de a fi; clipă de clipă, el este exasperat de conștiința că are tot universul în față, fără nicio posibilitate de a face parte din el, ori de a se risipi în el. "Nu mai pot întreprinde nimic pornind de la mine însumi. Mai degrabă să pleznesc ori să dispar decât să continui astfel," își spune el.
Emil Cioran în Eseuri
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la conștiință, dar cu o relevanță mică.
Dacă sunt oameni fericiți pe acest pământ, pentru ce nu urlă, pentru ce nu apar în stradă ca să-și strige bucuria în țipete nebune și neîncetate? De unde atâta discreție și atâta rezervă? Dacă aș avea conștiința unei bucurii continue, a unei exaltate dispoziții interne înspre plăcere, și dacă aș simți o irezistibilă înclinare înspre seninătate, n-aș putea trăi numai în mine acele momente, ci le-aș împărtăși într-un elan fără margini tuturora, m-aș risipi de bucurie în văzul celorlalți, mi-aș consuma toată energia pentru a face comunicabilă starea mea de fericire, preaplinul meu încântător și debordant. N-aș regreta dacă după o astfel de risipire vocea ar răguși, ochii ar orbi și mersul s-ar împletici, n-aș regreta dacă funcțiile și posibilitățile organelor s-ar epuiza și focul din mine și-ar încetini pâlpâirile. Dacă există fericire în lume, ea trebuie comunicată. Sau oamenii cu adevărat fericiți n-au conștiința fericirii lor?
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Emil Cioran despre conștiință, adresa este: