Uitarea tămăduiește pe toți, afară de acei ce au conștiința conștiinței lor, fenomen de luciditate care te așaza paralel spiritului, într-o ultimă dedublare.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice fel de luciditate este conștiința unei pierderi.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câștigăm în planul conștiinței ceea ce pierdem în planul existenței.
Emil Cioran în Caiete
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!
O filozofie a conștiinței nu poate sfârși decât într-una a uitării.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Conștiința neantului împreunată cu dragostea de viață? Un Buddha de bulevard...
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cunoașterea este o plagă pentru viață, iar conștiința o rană deschisă în sâmburele vieții.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei ce au conștiința prea împăcată nu trebuie lăsați cu nici un preț să trăiască și să moară netulburați.
Emil Cioran în Ispita de a exista
Adăugat de Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carne ce se emancipează, se răzvrătește și nu mai vrea să slujească, boala este apostazia organelor; fiecare înțelege să acționeze singur, fiecare, dintr-o dată sau treptat, încetând să mai joace jocul, să mai colaboreze cu celelalte, se aruncă în aventură și capriciu. Conștiința nu poate atinge o anumită intensitate decât dacă organismul suferă și chiar se dezagregă: conștiința, la începuturile ei, este conștiință a organelor. Cât timp suntem sănătoși, le ignorăm; boala ni le revelează, ne face să înțelegem cât sunt de importante și de fragile și cât de mult depindem de ele.
Emil Cioran în Căderea în timp, Despre boală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu rare excepții, trăiesc sub capacitățile mele, cu conștiința apăsată de un sentiment de vină și de rușine violentă.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conștiința a făcut din animal om și din om demon, dar ea n-a făcut încă din nimeni un Dumnezeu, în ciuda lumii care se mândrește de a fi omorât unul pe cruce.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Omul politic renunță la conștiință; singuraticul, la acțiune. Unul trăiește uitarea (și asta e politica); celălalt o caută (și asta-i singurătatea).
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să nu mai știu nimic, nici măcar să știu că nu știu nimic. De ce atâtea probleme, discuții și supărări? De ce atâta conștiință a morții? Până când atâta filosofie și gândire?
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierderea naivității naște o conștiință ironică, pe care n-o poți înăbuși nici în preajma lui Dumnezeu. Te tăvălești într-o isterie duioasă și spui tuturor că viețuiești... Și ei te cred.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O conștiință ondulată, dansantă, grațioasă: o lașitate pentru tristețe; o trădare pentru dezgust, iar pentru fericire o floare.
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priviți un arbore într-o zi imobilă cu soare și când frunzele par broderii ale unei inimi în primăvară și veți înțelege că toate problemele devin fade în fața creșterii indiferente a naturii, a inconștienței ei, în afară de care totul e durere, blestem și spirit. Sau când ai norocul și nenorocul să privești zilnic un brad ce se înalță în fața casei ca o tăgăduire și o demonstrație a vieții împotriva ei însăși, inutilitatea efortului îți apare zdrobitoare, și ai vrea să te subjuge viața fără de nume a naturii. Cine n-a invidiat niciodată plantele, nu știe ce înseamnă teroarea conștiinței. Slăbiciunea pentru natură pleacă din oroarea de conștiință. Spiritul nu-ți mai spune nimic și iubești atunci lipsa de întrebări și de răspunsuri ale plantei.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În adâncul sufletului său, omul năzuiește să regăsească starea pe care o avea anterior conștiinței. Istoria nu e decât ocolul pe care-l folosește ca să ajungă acolo.
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerile nu se uită, chiar fiindcă sunt legate, într-un mod nemăsurat de mare, de conștiință. De aceea, singurii oameni care au mult de uitat sunt aceia care au suferit mult. Numai oamenii normali n-au ce uita.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zadar am încerca să-i lichidăm total pe sfinți. Ei ne lasă pe Dumnezeu, ca albina acul. Sau depun prin mlaștinile conștiinței toxinele din care se naște împărăția cerurilor...
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În orice ființă care nu știe că există, în orice formă de viață lipsită de conștiință există ceva sacru. Cel ce n-a invidiat niciodată regnul vegetal a trecut pe lângă drama omului, ignorând-o.
Emil Cioran în Căderea în timp, Să cazi din timp...
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caracterul de concentrare al tristeții rezultă din faptul că ea se naște aproape întotdeauna dintr-un motiv determinat, pe când în melancolie nimeni nu are precizat în conștiință un determinant exterior.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Emil Cioran despre conștiință, adresa este: