Frederic Chopin

Marş funebru

Ningea bogat, si trist ningea, era tarziu
Cand m-a oprit, in drum, la geam clavirul;
Si-am plans la geam, si m-a cuprins delirul-
Amar, prin noapte vantul fluiera pustiu.

Un larg si gol salon vedeam prin draperii,
Iar la clavir o bruna despletita
Canta purtand o mantie cernita,
Si trist canta, gemand, intre faclii.

Lugubrul mars al lui Chopin
Il repeta cu nebunie...
Si-n geam suna funebra melodie,
Iar vantul fluiera ca tipatul din tren.

Apoi, veni si-o blonda in salon...
Si-aproape goala prinse, adormita,
De pe clavir, o scripca innegrita-
Si urmari, pierduta, marsul monoton.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cele 3

Luând-o razna
frecând menta şi-ascultând valsurile
lui Chopin, culcându-mă cu 3 femei diferite
în 3 state diferite
în două săptămâni, stând prin barurile aeroporturilor
ţinând de mână doamne frumoase
care au citit pe Tolstoi, Turgheniev şi
Bukowski.
e uimitor cât de deplin poate-o doamnă să-şi dăruie iubirea
când vrea.
acum doamnele sunt departe
iar eu stau aici desculţ
nebărbierit, bând bere şi-ascultând valsurile alea
ale lui Chopin şi
gândindu-mă la fiecare dintre ele
şi întrebându-mă dacă şi ele se gândesc la mine
sau nu-s decât o carte de poezii
rătăcită printre alte cărţi de poezii?
rătăcit împreună cu Turgheniev şi Tolstoi.
nu contează. au ce le trebuie.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski din Despre iubire, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune, Toamnă

Toamnă... nu m-ai înţeles.
În culori galben intens,
Îmi trimiţi frunze-n covor,
De la geam în dormitor.
Mă trezesc, le dau afară,
Dar revin iarăşi spre seară.

Spune, Toamnă, ce-ai cu mine?
Ştii că vreau zile senine...
Trandafirii înfloriţi
Şi toţi pomii înverziţi.
Nu vreau note de Chopin
Nici noaptea să cos goblen.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impromptu

Frig obscen, cancerigen,
Poem mai trist decât Chopin
Transpus discret, bacovian,
Pentru vioară şi pian

Stridenţele de la chermeză
Tandem cu marea poloneză,
Visări pe caravela lui Columb
Se-ntunec-apele de plumb

Cum să nu suferi de ftizie
Solfegiind melancolie
În iarna asta grav-pustie
Pierdut cu lăutari prin suburbie...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fapt divers

Azi-noapte...
Femeia care mă iubea -
O mică poemă-n proză din opera mea -
Mi-a-ncuiat odaia unde nopţi de-a rândul
Amândoi dormisem
Şi păcătuisem,
După cum ne bătea gândul,
Nervii
Şi literatura,
Când cu ochii,
Când cu gura,
Când cu trupul nesătul
De orgia bizantină din Stambul
Şi de tot ce ne-ntregea
În odaia-n care ea,
Profitind de faima mea,
Mă iubea fără perdea
Cu acelaşi "va urma",
Îngrădit în ghilimele,
Ca să stăm pe veci închişi în ele...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ceaşcă de cafea

Ce minunat ar fi dacă am putea
Să bem acum o ceaşcă de cafea
Tu un espresso, frişcă şi mult lapte
Eu te-aş sorbi, iubito, printre şoapte

Dacă am bea şi un pahar cu vin
Am savura o clipă de senin
Şi am trăi într-un destin divin
Pe muzica lui Frederic Chopin

Când zorile ne-ar prinde îmbrăţişaţi
Să bem o ceaşcă de cafea cu mult zaţ
Dacă părea prea dulce sau amară
Să ştii că te iubesc ca prima oară

Nu am nevoie în viaţa asta de nimic
Doar de o pungă de cafea şi un ibric
Să torn în el dacă şi tu ai vrea
O linguriţă din iubirea mea şi-a ta

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un bazar sentimental

Stofe vechi, o mandolină,
Un Cézanne şi doi Gauguin,
Patru măşti de bronz:
Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin,
O sofa arabă, două vechi icoane bizantine,
Un potir de-argint, mai multe vase vechi de Saxa, pline
Cu mimoza, tamburine spaniole, lampioane
Japoneze, trei foteluri cu inscripţii musulmane,
"Fleurs du mal" legate-n piele de Cordova,
Şi pe pian:
Charles Baudelaire şi-alături Villiers de l'Isle-Adam...

Toate sunt ca şi-altădată...
O, bazar sentimental!...
Toate sunt ca la plecarea mea - dantelă şi cristal...

Şi cu toate-acestea, câte tocuri nu-şi lăsară forma
Pe covoarele-ţi bogate de Buhara?
Şi-n enorma
Ta colecţie de patimi, câte buze nu-ncercară

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Falanga literară şi artistică, I, nr. 3 (24 ianuarie 1910)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La braţ cu luna

Am fost prin parcul cu alei întunecate
Plimbându-mă printr-o ceaţă neagră,
Vedeam bănci murdare... şi ciudat de rupte
Număram secundele ceasului din urmă.

Am fost şi-n dughene să-mi beau minţile,
Un cocktail de zile proaste şi alcool
La o masă-ntunecată după colţ
Ciocneam cu propria moarte.

Am fost şi pe la tine, aseară, iubito,
Undeva departe, într-un cartier mizer,
Te uitai străină şi pierdută,
Ca o ran-adâncă, ultimul blestem!

Am fost şi-n propiul cimitir, la braţ cu luna,
Alai nefiresc, regrete şi visuri
Doar frunze uscate şi-acorduri... Chopin
Am fost, iubito!

poezie de Iulian Ciornei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu îndrăznesc să spun că Mozart e mai mare decât Chopin, pentru că fiecare om are spectrul lui de vibraţii, în funcţie de aşteptările lui, de speranţele lui, de iubirile lui, de tristeţile lui, de mâhnirile lui. Tu când spui pe scenă "te iubesc", "te iubesc-ul" tău vibrează în fiecare altfel. Nu putem cuantifica sentimentele, nu putem să le afişăm ca pe lista de întreţinere la bloc.

George Ivaşcu în Ziarul Metropolis (octombrie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de cuvinte

E primăvară iar.
Astăzi am fost trist
Am ascultat Chopin
pierdut printre lacrimi.
Totul în jur
devenea oval,
Universul se transforma
în monade mişcătoare.
Din când în când
sărutam cu pleoapa
bucuria copiilor nenăscuţi
care-mi zâmbeau
zâmbeau, zâmbeau.
Ascultam Chopin
printre lacrimi
Şi nu observam
că primavara
îşi căuta cu greu
de lucru printre noi.
Astăzi

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Asavei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa oului de ciocolată

Tu eşti ce n-a fost încă oul din câte
Ouă vor mai fi,
Tu eşti bazarul de surprize pentru
Amante
Şi copii,
Eşti simetria maritimă
A două stridii-mpreunate,
Eşti frenezia unui zero
Prins în contururi crenelate,
Eşti taina primelor mistere,
Himera primului cuvânt,
Eşti spasmul
Lenea şi dezgustul
Netălmăcitului avânt
Când panglicele te-nfăşoară
Într-un simbol de veselie,
Parcă eşti capul lui Othello
Când e bolnav de nevralgie!

În burta ta

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Rampa, XIV, nr. 3357, 31 martie 1929
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de unul singur

Aud un pian prin zăpezi cristaline
Şi nu sunt cu tine, vai nu sunt cu tine
Chopin – un concert de pian oarecare
Şi calea e lungă şi noaptea e mare.

De iarnă mă satur, de plânset te saturi
Iubiri între noi în o mie de paturi
Şi primăvăratec ninsori mai sfâşie
Voalul miresei în noaptea târzie.

Se-aud ciudăţenii şi fiare în noapte
Şi ninge himere şi ninge cu şoapte
Mi-e dor ca de propria-mi copilărie
De tine, aceea ce n-a fost să fie.

Iar dacă ai fi dintr-o dată cu mine
Mi-ar fi totul altfel şi nu mi-ar fi bine
Sunt fumuri pe case, iubiri sunt în case
Şi cerul a fum şi-a păcate miroase.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţaţi de la ei...

În iarna "81 în... Latina se numea
În lagăr de fugiţi "profughi stranieri" stăteam
Cehi, albanezi şi ruşi, maghiari, poloni eram
Blestemuri de popoare... cu comunistă stea

Nu cunoşteam nici limbă, nici cum să cer înduplec
Prin semne, simpatie... ne înţelegeam oricum.
Din toţi aveam prieten pe acel debut de drum
Un fost circar polon, un clown... cu mare suflet.

El m-a învăţat credinţa, mai mult decât aveam
M-a ajutat în limbă să o cunosc mai bine
Mi-a explicat istorii de leşi, de ruşi... de mine
M-a dus la Vaticanul... Papă polon de neam.

Plecaţi apoi aiurea peste oceane... mări
Ne-am regăsit pe plaiuri de-o ţară uriaşă
Primiţi ca regi... gândeam, dar doar valori în faşă
Ni se dădea normalul, la martori de... orori.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baţi apa

în piuă după ce-ai văzut
că două pietre au inventat
focul ce prăjeşte smacul
ce intră mişto din acul
băgat în venă ascultând
chopin şi culcându-te
lângă patul unde doarme
salma hayek în alt pat
în altă cameră
în două zile diferite
ţii în mână sânii plini
femeile iubite de tine
citesc goethe sau nietzsche

baţi apa şi sar picăturile
de turcoaz pe mesele de oţel
iar femeile dansează
goale de sentimente
fumând ţigări ieftine
ţinând de mână amanţii

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valsul primăverii

Clocoteşte primăvara, pâlcuri... pâlcuri de lumină
Ghioceii-şi pleacă ochii iar brânduşele suspină...
Colorate, parfumate, dornice de o iubire
Care să pătrundă-n suflet, prin toţi porii să respire.

Peste o pădure verde stă un soare filantrop
Tuturor imparte raze, care cad ca un potop
Si in toată a ei splendoare, primăvara cântă vals
Cu Chopin si cu Vivaldi sub un cer ca de topaz

Stau cireşii să deschidă floare albă si gingaşă
Cu o graţie sublimă si-o privire pătimaşă....
Pentru o simţire nouă renăscută-n mii de flori
Shostakovich si cu Strauss au adus in dar viori.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barul de noapte

824: dragostea şi viaţa femeilor.
Violoncelul soarbe pripit o dată. Flautul
râgâie gros trei tacte în şir: minunată cină.
Toba citeşte romanul poliţist până la capăt.

Dinţi verzi, Pistrui pe mutră
face semn lui alde Pleoape bobotite.

Păr năclăit
îi turuie Gurii căscate cu polipi
vorbe de credinţă iubire speranţă în jurul gâtului.

Guşe tânără e amabil cu Nas cârn.
Îi plăteşte trei halbe.

Cur de găină cumpără garoafe
s-o îmbuneze pe Bărbie dublă.

Si bemol-minor: sonata opus 35
Doi ochi rag:

[...] Citeşte tot

poezie de Gottfried Benn
Adăugat de Mademoiselle Simone
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dama de roşu - nocturnă vals manea

pentru că deseori se face trist. şi uneori, amintirea devine o hartă, pe oglinda care mă străbate de la un capăt, până la lumea cealaltă. busola arată mereu roşu.
pentru că nu mai stau într-un punct. desenez cercuri pe stradă. geometria feminină şerpuieste orice drum frânt. mă îmbrac în roşu, să mă recunoşti.
pentru că muzica lui chopin bate într-un borcan cu vin roşu. îmi scot cuiul din inimă şi ea cântă. muşc explozia din piept. cât de dureros, de delicios se vede trecutul prin golul ăsta lăţit sângeros, ca prin lup(t)ă. ah, cât de patetic te caut, încă.
pentru că am uitat ceva. poate, of, viaţa mea. uite cât roşu ai lăsat în urma ta, stângaciule.

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuzată de...

am devenit arămie în acest prezent rănit
de forma trupului tău ce se dezbracă în imaginaţie
buzele pictează amfora cu chip de pasăre
arderea noastră sălbatică sună atât de aspru
la mijloc de timp sprijinit pe verde gălbui

toamna se abandonează la fereastra cu gratii zig-zag
cu o ultimă suflare îţi lipeşte sărutul pe sânii de aramă
supărată că nu mai ştiu să mă joc mă prinde
dincolo de sâmburii amari în realizarea
unui foarte discret umor şi a unei fine ironii

rezemată de pervazul ferestrei mestec iluzii
înăsprită de nerostire viaţa se schimbă singură
am uitat să fug rămân întunericul fără cuvinte
acuzată de culorile ploii de toamnă
în concertul din mi minor de Chopin
cântat de un pian şi orchestră

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

A voastră nestemată

Sub clapele lui Chopin torturam zgomote lumeşti
pluteam în armoniile lor nocturne
din cărbune plăsmuiam chipuri eterne
şi le reproşam că nu sunt vii sau dumnezeieşti

apoi le distrugeam dintr-o nebunie de ocară
de parc-ar decide zeii traiul astrelor
am greşit; sunt doar un clopot din Turnul orelor
de care timpul nici nu ţine cont deseară

e vremea să pier, scumpii mei, renasc într-o altă mătase
poveste, emoţie, ori lacrimă – nu m-am decis,
oricum, voi renaşte în gândul vostru prezis
iar voi mă veţi zămisli din nebunii încă tot frumoase

de va simţi divinul durerea nechemată
să n-aveţi temeri ori stări aiuritoare, maladive
purtaţi-vă asemenea filozofilor, sleiţi de motive
şi nu uitaţi să lăsaţi în urmă-a voastră nestemată!...

poezie de Roberto Kuzmanovic din Autor (2017)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!

A voastră nestemată

Sub clapele lui Chopin torturam zgomote lumeşti
pluteam în armoniile lor nocturne
din cărbune plăsmuiam chipuri eterne
şi le reproşam că nu sunt vii sau dumnezeieşti

apoi le distrugeam dintr-o nebunie de ocară
de parc-ar decide zeii traiul astrelor
am greşit; sunt doar un clopot din Turnul orelor
de care timpul nici nu ţine cont deseară

e vremea să pier, scumpii mei, renasc într-o altă mătase
poveste, emoţie, ori lacrimă – nu m-am decis,
oricum, voi renaşte în gândul vostru prezis
iar voi mă veţi zămisli din nebunii încă tot frumoase

de va simţi divinul durerea nechemată
să n-aveţi temeri ori stări aiuritoare, maladive
purtaţi-vă asemenea filozofilor, sleiţi de motive
şi nu uitaţi să lăsaţi în urmă-a voastră nestemată!...

poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!