Mediocritatea colcăie de oameni talentați, dar prea comozi ca să devină extraordinari!
aforism de Gabriel Petru Băețan din Estetica decadenței
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Talentul care nu este înhămat și la binele altora devine din calul Pegas, bicicleta Pegas!
aforism de Gabriel Petru Băețan din Cotloanele ironiei (decembrie 2016)
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A devenit și omul doar un produs în serie! Adică mai numeros, dar de o calitate îndoielnică!
aforism de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu devii un prost pe cale de dispariție! Nu se vor înghesui savanții să îți salveze specia!
aforism de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu devii de o prostie pe cale de dispariție! Nu se vor înghesui savanții să îți salveze specia!
aforism de Gabriel Petru Băețan din Estetica decadenței
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Head shot
Dintr-o clipă în alta
Dintr-o vorbă în alta
Dintr-o nehotărâre în alta
Vom deveni simple doruri
Umbre ale umbrelor noastre
Statistică...
Ne-om prăvăli într-o depărtare atât de îndepărtată
Că luminii i-ar lua o veșnicie numai să îi atingă suprafața...
Vom foșni sub zăpada vremii
cu aceeași sfială cu care astăzi ne temem de viață?
Dintr-o clipă în alta
Dintr-un singur foc...
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inteligența artificială va deveni realitate! În replică, prostia omenească va atinge cote nemaiîntâlnite!
aforism de Gabriel Petru Băețan din Estetica decadenței
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce încălzire globală? Opulență dusă la extrem! Nu peste mult timp întrega planetă va deveni o imensă piscină!
aforism de Gabriel Petru Băețan din Estetica decadenței
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începe să devină un lux să îți cânte preotul la înmormântare. Săracii vor trebui să se mulțumească cu o bolboroseală.
aforism de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii oameni iubesc toată viața același om. Alții fac toată viața trotuarul de la o inimă la alta până când devin morți pe dinăuntru.
aforism de Gabriel Petru Băețan din Cotloanele ironiei
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ipoteză
Oh, dacă moartea chiar ar fi un avatar
O preschimbare în ceva cu alte trăsături
O simplă reîncărcare energetică...
Dorurile ar deveni simple amânări
Perpendiculare care undeva în amonte
Mai devreme sau mai târziu
Devin tangențiale.
Toate schimonosirile și toate căutările pe Google
Nu ar mai avea rost!
Legea lui Arhimede s-ar anula instantaneu!
Oh, dacă ar fi moartea atât de ușoară
O simplă schimbare a funcției matematice
O previzibilă mutare
Într-o altă matrice...
Necunoscutul nu ne-ar mai părea
Atât de opresiv!
Radioactivii nori care adulmecă
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la devenire, dar cu o relevanță mică.
Am învățat să fiu singur
lăsat mai mereu de izbeliște
am învățat să fiu singur
că nu oricine are privilegiul acesta
și că atunci când cei mai mulți dintre oameni nu te pot înțelege
nu merită sâ încerci să te cobori la nivelul lor
am învățat că tăcerile sunt cel mai bun confident
și că orice cuvânt care nu îți este auzit
e ca o rană care nu se vindecă niciodată...
am descoperit apoi umbrele
cât de multă lumină încape în ele
și că pe întuneric gândurile vin mai ușor
am învățat să nu am nevoie de nimeni altcineva în afară de mine însumi
că zâmbetele pot fi niște simple măști în spatele cărora se pot ascunde monștrii
tocmai de aceea nu e bine să te uiți prea des în oglindă
sau că în timp chiar și mâna care credeai că te-a hrănit
va deveni doar o altă gură de șarpe
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Rugăciunea nefericiților
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
După o mare dragoste
după o mare dragoste
urmează întodeauna o tăcere și mai mare, corozivă
cerul pare-se că se scufundă
amintirile devin morminte
inima își pierde glasul
prezentul alunecă în trecut ca într-o gură carnivoră
totul se preschimbă cianură
totul are gust de moarte
totul se dezintegrează
rămâne un gol nemărginit pe care ai senzația că nici măcar Dumnezeu
nu l-ar mai putea umple
rămân himere care te urmează din inerție
rămâi tu însuți, un tablou al deznădejdiei
un spic sub talpa regretelor
un crater de vulcan
după o mare dragoste
în sufletul omului urmează întotdeauna
întotdeauna
potopul
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitirul cuvintelor
acolo unde pe măsură ce îmbătrânim
nefericirea ne înțeapă tot mai des în piepturi
acolo, între cearcănele sufletului
sub sârmoasa iarbă a regretelor
zac toate cuvintele pe care nu am avut curajul să ni le rostim
ca niște copii morți la naștere
-
amintirea lor ne suprimă înălțarea
amintirea țipătului lor ne asurzește
orice gând, orice vocație, orice destin
acolo, fix în locul acela
singurătatea își înfige adesea cârligul în noi
balansându-ne viețile deasupra unei mări de acidă incertitudine
folosindu-ne visele spulberate
pe post de scripete
acolo totul este o rumoare
despre ceea ce am fi putut
să devenim
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansăm
Dansăm. Numai privindu-ne dansăm
Și-adesea fără să clipim.
Împrejurul nostru nici țipenie nu-i, și nici muzică!
Dansăm ca și cum zborul păsărilor
Se dezbracă de gravitație!
Dansăm ca doi atomi care se aleargă
În măruntaiele aceleiași substanțe.
Dansăm ca niște pixeli!
Dansăm ca niște bezmetici!
Și cu cât ritmul devine mai alert
Cu atât priza dintre noi devine mai solidă!
Nu e nimic forțat în mișcările noastre
Nici o ezitare, nici o smucire.
Dansăm ca și cum vântul
Unduiește lanul de grâu în luna lui Cuptor
Sub noi pământul fierbe
Deși nu îl atingem niciodată pâmântul cu tălpile!
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soră cu mahmureala
Intri uneori într-o stare din aceea soră cu mahmureala
cu toate că ție îți place să bei numai pagini din Goethe
și îți aduci aminte de singurul tău prieten, de Gabriel
cum s-a împacientat el atunci când s-a despărțit de pântec
și i-ai prezentat carnea cu toate cutumele ei
sau cum a renăscut el atunci când a descoperit poezia autentică
pe care cu toții o caută
arhivată în palmele brăzdate de încercări ale bunicilor săi.
Cum striga el în ziua aceea din toate moleculele
de îi simțeai intensitatea vorbelor până pe măduva spinării:
Există unde care continuă mult după ce noi devenim tăcere.
Există ceva dincolo de orice suprafață!
Există, există, există....
Începi să vezi totul cu un binoclu cand te cuprinde starea aceasta
și nu înțelegi de ce alți oameni spun că Gabriel suferă de depresie și de ce îi ocolesc pragul
când el nu face altceva decât să picteze în cuvinte tavanele unor biserici imaginare
și ți se face dor de acela care erai când locuiai în aceeași umbră cu el.
Cum vorbea el cu acela răstignit pe cruce prin toate tăcerile.
Cum vedea el în orice angoasă o auroră boreală.
Cum credea el că tot ceea ce este măsurabil este confecționat din confetii.
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Gabriel Petru Băețan despre devenire, adresa este: