Numai gol, numai plin, numai tu...
între soare și mine -doar tu
între lună și tine- doar eu
între da și desigur că nu
numai gol, când ușor, când mai greu
suflă vânturi din arid pustiu
pe furtuni de nisip treerat
între mort și desigur că viu
numai plin, când mai lung, când mai lat
și pe spuma din coame de val
care apele în cuie-și bătu
eu plutesc înspre tine și mal
numai tu când spre mine, când nu...
poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețe feminină,
Tot trecând din mână-n mână,
Din izvor cu apă lină
Ai ajuns cât o fântână...
catren de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tu...
tu când te vei trezi ai să găsești o floare
pe perna ta lângă obrazul tău
- să știi iubito - ți-am trimis un soare
cu raze frânte din destinul meu
tu s-o așezi în vază ca pe-o vrajă
să torni în ea și ape de izvor
și soarele mereu să-ți stea de strajă
cu raze frânte din destin și dor
tu să-i zâmbești când sufletul te doare
în hohote să râzi și să le frângi
și ai să vezi petalele de soare
cum vor zâmbi că-n sine nu mai plângi...
poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Referințe
... am început iubito un catren
îl scriu pe-un colț imaculat de stratosferă
acel ce l-am pornit înca-n eden
s-a rătăcit in larga planisferă
l-am început iubito post-mortem
îl scriu pe-un vârf adânc de emisferă
și dezlegat de orișice blestem
și descântat cu apă efemeră
am început iubito alt poem
și coala de hârtie ca o sferă
din referințe oarbe de sistem
se trece în vizibile de eră...
poezie de Iurie Osoianu (28 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu știu..
... eu știu că v-a veni o zi de toamnă, poate
sau zi de primăvară timpurie
și-n mine totul v-a cădea în toate
și vor porni încet spre veșnicie
și-ncă mai știu că-n ziua sorocită
tot biologicul din mine, instabil
v-a curge cum curg apele prin sită
și prin dârmoane cânepa, tiptil
mai știu c-am să revin iar la esență
și-ncă mai știu că iar voi fi trimis
prin alte lumi să scot din decadentă
subtilul rătăcit și compromis...
poezie de Iurie Osoianu (20 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din haos iar în haos...
... s-a stins o lumânare în clipa prinsă-n zbor
de mâța pe spinare și arma la picior
și trece printre dealuri ecoul trist și gol
de ape și de maluri și vite în ocol
din larma dimineții se naște-o nouă zi
cu umbre de tristețe pe nori de ploaie gri
și curge lin la vale în unde amărui
mereu pe-aceiași cale, mereu a nimănui...
poezie de Iurie Osoianu (25 august 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsuflarea...
vreau să rămân unicul bărbat
chiar și dacă doar în visele tale
vreau să știi că te-am condamnat
să curg ca o apă la vale
vreau să mă vezi în orice oglindă
chiar dacă-s vagi și neclare
vreau să mă cauți în orice colindă
și-n păsări stârnite să zboare
și-nca mai vreau să te întâlnesc
lîngă ultima mea suflare
și-ntr-un zâmbet crispat să șoptesc
că te las și că nu mă mai doare...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniști...
și n-am pentru nimeni nici nume nici sunet nici văz
nici ape nici aer nici foc
dar numai cu tine -și vis și speranță și crez
și stea cu noroc
și n-am pentru nimeni nici gânduri nici lume nici loc
nici spațiu nici vreme nici hău
dar numai cu tine - și ape și aer și foc
și liniști mereu...
poezie de Iurie Osoianu (3 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Setea
stă cineva și-nghite sec
din setea mea
mai sorb din ape de Borsec
mai scriu ceva
mai scriu de dor nepământesc
de Anunnaki
mai scriu că nu te mai iubesc
deși se poate
și c-ași veni și azi la tine
deși-i târziu
printre decenii și destine
doar pot să-ți scriu
chiar dacă cineva iar stă
și toate trec
tu știi o sete-n ce constă
și-n ce un sec..
poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verset de adio...
Domnilor, mă bucur, c-ați cetit
Versuri, scrise pentru idioți
Și vă spun adio implicit,
Și vă las in plata Domnului pe toți...
Șterge-mi, Velea, orișice cuvânt,
Lasă-ți numai anonimii-patrioți
(Doar sunteți o apă ș-un pământ)
Vers să facă. Pentru idioți...
poezie de Iurie Osoianu (3 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bruma
nici singur nu mai știu
de nu mă mai doare
nici sufletul pustiu
nici eu-l care moare
din pietre vine rece,
o apă de izvoare
și peste mine trece
și tot nu mă mai doare
lin turlele bisericii
se oglindesc în soare
nimic din gânduri sferice
nimic nu mă mai doare
un sloi de brumă tristă
căzută-n fapt de seară
insistă și insistă
că toate-or să mă doară...
poezie de Iurie Osoianu (24 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verset abstract
iau sentimente înmuiate în destin
le trec prin răzătoare
adaug un pahar solid de vin
și morcov de culoare
tristețe presărată cu piper
un boț de sare
din întuneric toate le transfer
la colb de soare
în bibeloul meu de porțelan
amestec toate
adaug sumedenia de ani
purtați în spate
un zâmbet mai arunc în fine, fîn
în durul talmeș
aceleași sentimente din destin
le trec prin balmeș
adaug încă un pahar de vin
un muc de ceapă
și-n sâmbăta-mbibată cu venin
le-arunc în apă...
poezie de Iurie Osoianu (19 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catrene triviale
cade pământul
lumea și cerul
în legământul
tare ca gerul
apa la vale
curge în cale
coarde vocale
rup verticale
moare iubirea
inima moare
slabă ca firea
albă de sare
melancolia
tristă oftează
în colivia
largă la bază
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima clipă...
... parcă toate s-au spus între noi
și s-au stins și s-au scurs ca o apă
pașii tăi obosiți și greoi
mă petrec, îi aud, înspre groapă
refren:
să te-ntorci, să te duci înapoi
să pui lumea la masă, oricum
parcă toate s-au spus între noi
parcă-n ultima clipă, pe drum.
tu nu prea te erupe bocind
încă simt sub închisa pleoapă
și alți pași ce petrec ca un jind
tot ce-a fost și n-a fost pân-la groapă
refren
simt sărutul tău lin pe obraz
[...] Citește tot
cântec, versuri de Iurie Osoianu (23 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Visele
ca două țevi de pușcă din mine ochii tăi
bucăți de suflet mușcă - erup în largi văpăi
și rezemând tristețea de vag apus de soare
își scutură finețea în palidul de floare
ca două crengi căzute de ploaie la pământ
ții brațele cernute în crudul meu alint
cercând a mă reține în zona furibundă
a dragostei din tine ca apa de rotundă
pustie e cărarea pe care plec alene
spre mările din zarea cu lacrime pe gene
și țevile de pușcă și crengile căzute
din vise care mușcă se trec în vise mute...
poezie de Iurie Osoianu (13 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blasfemia
de la Marea Unire
vreme tristă și rece
ca o ață subțire
prin esența mea trece
ca pe-un boț de măligă
mi-o croiește în felii
prin esența mea-și strigă
unisonul croielii
-două țări, numai două
două țări fratricide
una plânge că plouă
alta plouă că râde
între ele o apă
mai adâncă ca dorul
care sapă și sapă
să nu-i sece izvorul
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (22 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ajunul...
își scutură ploaia norii de ape
precum o pajură aripa de colb
întuneric se lasă mult mai aproape
decât negrul din pană de corb
pe cer mare stelară pitită
după cornul de lună gălbui
își trimite mereu în ispită
arzătorii săi stropi de gutui
într-o liniște sună cristalul
iar în altă o trâmbiță fierbe
și urcăm într-o fugă tot dealul
cacofoniei noastre superbe
coborând mai târziu în genune
când pe scară cu trepte de foc
când ținute la braț de minune
în cădere de liber noroc
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (7 august 2019)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pod de vis
... Un pod de vis, perfect oval
Un cerc al naibii de portal
Oglindă lînă pe canal
Cu arbori triști în loc de val...
... e podul peste infernal
e punctul peste cardinal
e setea mea de ideal
ca apa linului canal...
Un pod de vis, perfect oval
și unidirecțional
spre clipa dulcelui final
... inevitabil de banal
poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stihii...
Tot eu-l meu, în vremi demult apuse,
era redus mereu la roi de puncte...
Și, printre ele, se întrezăreau mărunte
nescrise manuscrise. Și nespuse...
Se reducea și la un soi subtil de vaier
cu lavă-n fundul firii clocotindă,
în stare-o lume-ntreagă să cuprindă,
cu flăcări. Și cu ape. Și cu aer.
Și se nășteau cuvinte contrapuse
banale, interzise, nerostite,
sfioase, tainice, ferfenițite,
cu mâni întinse. Și cu pluta duse...
Dar a trecut și asta, cu stupoare,
între extreme: demnitate-lașitate
din lava mea cu-aplomb de zeitate
se înfiripa vers. Și eu-ul nu mai doare...
poezie de Iurie Osoianu (10 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brume...
afară-i o căință de toamnă și de vânt
cu frunze-n referință și iarbă la pămînt
și brumă argintie sculptată ca un crez
în raza cenușie de soare în amiezi...
-o ploaie plumburie cu stropii din senin
își cerne-n jingașie prin sită de venin
aluatul disonanței întins paliativ
pe talgerul speranței din boțu-i cognitiv
o strună de vioară se macină de zor
la apele din moara cu murmur de izvor
și starea depresivă cu aripi de argint
s-așterne convulsivă și vie în mormînt....
poezie de Iurie Osoianu (1 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre apă, adresa este: