În timp ce eram profesor la Universitate le spuneam copiilor mei pentru că toți suntem copii și colegi în același timp că teatrul este într-adevăr o îndeletnicire extraordinară. Eu am început această meserie cu sufletul curat, dar și cu dorința cristalină.
Mircea Albulescu în Ziarul Metropolis (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-a ajutat Dumnezeu să pot ieși din personaje. E adevărat că cere un timp să-ți aduci aminte cum te cheamă, să-ți amintești unde e nevasta, ce face copilul, ce datorii ai. Viața astalaltă are prea puține în comun cu viața aia, adevărată.
citat clasic din Mircea Albulescu (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu uităm că, până la urmă, teatrul este o bucurie, fie că am plâns două ore și jumătate, trei ore și jumătate, patru ore, dar când am ajuns acasă toate lacrimile ne-au spălat sufletul și, fără îndoială, ne-am ales din acest teatru pe pâine cu o bucurie, cu o liniște sufletească.
Mircea Albulescu în Ziarul Metropolis (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am încredere în timp. Marile biruințe s-au făcut de către oamenii care au avut încredere în timp. Sunt oameni care au răbdare. După părerea mea, ăsta e lucrul cel mai important pe care trebuie să-l dobândim în noi. Nu avem intotdeauna răbdare, dar bine ar fi să avem. Războaiele vin din nerăbdare.
Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum cea mai mare bucurie a mea este să fac cadouri. E un sentiment care mi s-a acutizat odată cu trecerea anilor. Pentru un om de vârsta mea, singura șansă adevărată este că mai îmbătrânește cu o zi. Așa că mă bucur să descopăr în ochii celor dragi, ai copiilor din familia mea, mai ales, acea lucire pe care o dă pofta de a desface pachetul cu cadouri.
Mircea Albulescu în revista Formula AS (2004)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ieșirea de la un spectacol, un om m-a oprit și mi-a spus: "Cum să fac, domnule Albulescu, să iau spectacolul ăsta acasă? Atât de mult mi-a plăcut!" Recunosc că m-a încurcat. Piesa "Vizita bătrânei doamne", ca și "Dantonul" de acum vreo 40 de ani, se juca de la Bulevardul Bălescu până la strada Arghezi, cât e de adâncă scena, cum să ia omul ăsta spectacolul acasă?
citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că aveam vreo 5-6 ani. Știi că în slujba bisericii catolice erau, pe vremea aia, ministranții, niște băieți, copii îmbrăcați foarte frumos, care participau la slujbă și ajutau preoții. Am avut această mare dorință să fiu și eu acolo, printre ei. A fost foarte complicat, că mama trebuia să-mi explice de ce nu se poate, că eu sunt ortodox, că m-a botezat aidoma tatălui meu.
Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi se face dor de Amza Pellea și de telefoanele pe care le dădea pe la două dimineața pentru a mă anunța că peste două ore plecăm la pescuit sau la vânătoare. Țin minte că pe soția mea o enervam îngrozitor, pentru că trebuia ca cineva să facă mămăliga pentru pește, iar dacă misiunea cădea pe capul meu, nu mai apuca să doarmă nimeni.
Mircea Albulescu în Ziarul Metropolis (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
După 400 de ani, Hamlet tot moare la urmă! Dar spectatorul se duce să vadă emoția de acolo. Se duce să se cuminece - așa se cheamă, cuminecătură - de emoție. "M-am simțit binecuvântată," spune dânsa, Măria Sa. Pentru că există și această formă de binecuvântare, în urma gustării frumosului. Există această asumare a binelui-bun, care te face să mai vrei! Mai e și binele-rău, dar ăla trece odată cu consumarea lui în privat.
Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există o relație între mine și personajele pe care le-am lucrat. Totdeauna mi-am pus întrebarea ce se întâmplă cu personajele mele atunci când nu le joc; dacă am fost convingător în această seară, am fost într-adevăr în viața acelui personaj. Ce se întâmplă cu acea viață săptămâna viitoare, cum mă întâlnesc cu ea, unde se depozitează ea? Dacă a fost adevărată, ea nu poate să dispară, așa cum sufletele noastre nu pot să dispară.
Mircea Albulescu în ziarul Cotidianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Truda este singurul lucru care este generator de fericire. Numai că, atenție, fericirea nu e cât lumea. De obicei e mai lungă, mai scurtă, mai prea scurtă, dacă e prea lungă se strică, îți spun eu. E ca mâncarea care stă două-trei zile la frigider, apoi trebuie să o arunci. Gătește atât cât mănânci pentru o zi și vei fi fără doar și poate fericit.
Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca de fiecare dată, toamna "mea" începe cu multe fructe, cu amintirea fructelor din preajma casei în care am copilărit, undeva, pe strada Libertății la numărul 12, ultima din rândul de case care au scăpat nedemolate. Era pe-aproape de locul pe care s-a aflat, până acum vreo 20 de ani, Spitalul Brâncovenesc. Erau multe grădini pe-acolo, cu fructe de toate felurile, cu mere care începeau să fie numai bune de mâncat, cu gutui aproape bune de pus pe dulapuri.
Mircea Albulescu în revista Formula AS (2004)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carpe diem! Totdeauna am crezut că trebuie să trăiesc momentul. Sunt un om care trebuie, de cel puțin 3-4 ori pe săptămână, dacă nu mai mult, să se piardă pe sine ca să intre în pielea altui personaj. Dacă sunt plin de ale mele, de tot trecutul meu, de tot ce ma frământă, de tot ce mi se întâmplă, unde dracu' să mai încapă și întreaga problematică a personajului pe care îl joc? Așa cum era scris la școală, pe pereți, "fii și nu fă!". Problema este, când am terminat rolul, cum dracu' ajung din nou la mine?
Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am făcut școala primară, până la reforma Învățământului, la Liceul "Sfântul Andrei". Erau două licee cu călugări din Germania, unde se învăța intens limba germană - "Sfântul Iosif" și "Sfântul Andrei". Eh, această educație mi-a dat o anumită dispoziție către ordine, către mai puțină întâmplare și mai multă judecată înainte. Nu atunci, ci mai târziu. E un răsad care înflorește peste 20-30 de ani, iar la unii nu înflorește nici peste 80.
Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este importantă și această etapizare în devenirea în personaj. Mă lămuresc cu mine, pentru că eu, cel de astăzi, nu semăn cu cel de ieri. Eu, cel de ieri, nu semăn cu cel de acu' 3-5-7 ani și cu atât mai puțin cu cel de poimâine când voi fi mort. Dar mă feresc de asta. Nu vreau să-mi plângeți de milă. Vreau, dimpotrivă, să ne bucurăm împreună, să fim împreună și eu să pun liniștit capul pe pernă știind că voi, bunii, veți duce mai sus și mai departe sacul ăsta cu vieți care sunt personajele mele, mai departe, mai sus, și că oamenii își vor rupe palmele aplaudându-vă...
citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrul de care mi-a fost frică cel mai tare a fost ca, la un moment dat, când va veni, firește, timpul ca eu să nu mai fiu, fiul meu să nu aibă un gol, o suferință din cauza asta. Atunci am vrut să ne iubim ca aricii. Știm să păstram o anumită distanță. Să nu fie dependent de mine. Deși mi-ar fi plăcut foarte mult să spună "măi tată, eu nu pot fără tine". În egoismul părintesc asta funcționează de foarte multe ori! Pentru răul copilului, și nu spre binele lui. De aceea mi-a reușit acest lucru. Să fie el însuși. Costă teribil! Dar n-are importanță. Sunt foarte bucuros că avem o relație prietenească.
Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu jucam și 7 spectacole pe săptămână, dar tot mi se părea că nu joc destul. Am fost lacom în tinerețea mea actoricească. Și atunci mi-am luat inima-n dinți și m-am dus la doamna Bulandra. Mi-o amintesc: cu pălărie întotdeauna, cu mânuși, jabouri, perfectă! Am prins-o plecând către mașina unde o astepta șoferul și i-am tăiat calea: "De ce m-ați luat, dacă sunt atâția alții? Când îmi vine mie rândul să mai joc?". Mi-a răspuns scurt..."Vrei să-ți spui de ce te-am luat?! Ca să nu te duci la Național!". Ea avea acest cult, să-și adune valorile! Și așa a fost povestea cu doamna Bulandra, Dumnezeu să o odihnească.
Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi cum se întâmplă? Ești în metrou. Stai în picioare. E destul de plin metroul. Vezi departe o fată. Tu poate ești însurat, ai deja patru copii, dar să presupunem, nu te supăra. Dintre alte 17 fete care sunt în metroul ăla când tu te întorci de la redacție, tu te duci la ea, la urechea ei și o pupi ușor. Ți-am dat un exemplu foarte îndepărtat ca să-ți demonstrez că există un fel de atracție între oameni. Așa a fost cu Amza și cu mine. Noi am fost colegi în anii III și IV. Am stat în aceeași bancă. Avem foarte multe amintiri care au o singură calitate: sunt numai ale noastre, nu le știe nimeni. Nu le va ști nimeni. I-am promis!
Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul ce mi se mai așterne înainte aș vrea să fie sinuos. Pentru că drumul drept e plicticos. E ca atunci când te sui într-un avion și ajungi la destinație fără nici o trepidație, fără nici un gol de aer, nimic. Când ești întrebat cum ți-a fost călătoria, nu poți să răspunzi altceva decât: "Nu știu. Am dormit tot timpul." Piedica în viață e ca un pinten de cristal. Lovești exact cât trebuie în ea, ca să poți să mergi înainte. Dai prea tare, pintenul se face țăndări, dai prea încet, nu simte calul nimic și nu mai trage la drum. Deci obstacolele, problemele sunt esențiale în viață. De-asta îmi doresc eu un drum cu cotituri. Numai atunci poți fi.
Mircea Albulescu în revista Formula AS
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumii toți suntem datori. Dumnezeu ne-a adus pe lumea asta, ca să o facem mai bună, mai blândă, mai adevarată, mai, mai, mai, mai... Mai demnă de trăit. Iată deci că m-am înscris și eu cu voia lui Dumnezeu în această galerie de oameni care au acest vis, acest țel: cum să facem noi să le fie semenilor noștri mai bine. Și, e adevărat, uneori se respinge această ofertă. Mi s-a întâmplat odată, demult, în timpul războiului, când am fost refugiați și tata a venit pe bicicletă și ne-a adus ciocolată. Gazda la care stăteam avea și ea un rând de copii, iar unul dintre ei era așa, mai de vârsta mea. Mama mi-a spus: ia și dă-i și lui ciocolată! El a luat ciocolata, a dat din cap, a mușcat și a scuipat.
Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mircea Albulescu despre timp, adresa este: