Reprezentând ceea ce e pieritor, clipa reprezintă totodată ceea ce e posibil. Ea moare sub ochii noștri, dar e unicul timp viu, unicul în care viața freamătă.
Octavian Paler în Eul detestabil
Adăugat de Ada
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Trapa
Mai departe de moarte, mai departe de viață,
mai departe de dragoste, mai departe de mine,
mai departe de noi,
mai departe de cei care-am fost,
de cei care-am fi putut deveni.
Și cursa continuă.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cursă
Mai departe de moarte, mai departe de viață,
mai departe de dragoste, mai departe de mine,
mai departe de noi,
mai departe de cei care-am fost,
de cei care-am fi putut deveni.
Și cursa continuă.
poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintr-o dată redescopăr că esențiale sunt doar viața, iubirea și moartea. Restul e spectacol, alergatură, amăgire... Și ar avea vreun sens să protestezi? Nimeni nu ne-a făgăduit nimic la naștere. Dumnezeu nu ne datorează nimic; orice reproș ar fi ridicol.
citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A ucide nu e totuna cu a asasina. Nu orice moarte umple mâinile de sânge și nu orice victimă poate fi pusă pe seama acelei fatalități tragice pe care trebuie s-o înfrunte omul de câte ori se revoltă.
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Ioana Faur
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ca lumea să fie impresionată de moartea ta, trebuie să lași în urmă un cadavru frumos. Dacă ai ratat prilejul să te sinucizi în tinerețe, mai târziu se va zice doar: "A trăit destul!". Ceea ce s-ar spune în cazul meu.
Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vin dintr-o lume care avea un singur cusur. Era prea bună pentru mine. Acolo domneau trei reguli: să știi să suferi, să știi să te abții și să știi să mori. Or, eu nu eram în stare să îndeplinesc niciuna din aceste cerințe.
Octavian Paler în Deșertul pentru totdeauna
Adăugat de ro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea pune punct și iubirilor, și luptelor. Fiecare rămâne atunci cu cât a iubit sau cu cât a luptat. Mai are timp, poate, doar să regrete că n-a iubit și n-a luptat destul sau că a trăit ca un șarpe singur, care nu și-a găsit alt șarpe cu care să se iubească sau să se lupte.
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Ioana Faur
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Probabil, fiecare ființă are temperatura ei la care moare. Sub care nu mai rezistă. Temperatura la care moare omul e mult mai coborîtă decît a șopîrlelor, dar există o limită dincolo de care ceea ce trăiește el este mai degrabă tăcerea dintre zgomotele sticlei de coca-cola. Pentru că, din păcate, omul este destul de des o mangustă imperfectă.
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de ea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea lui Socrate
Sunt singur,
De ce tremurați?
Și sentința e dată,
De ce tremurați?
Din vorbele pe care n-am apucat să le spun
se scutură tăcerea
îmbătrânindu-mă.
Nu-mi cereți să mint cu aceste cuvinte
cu care mi-am descoperit moartea.
Și nu înțeleg de ce tremurați.
Otrava e doar pregătită.
Și sunteți prea palizi
pentru niște ucigași cumsecade.
poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când alergi îți folosești picioarele. Când te îmbulzești, îți folosești brațele. Dar când aștepți, nu îți folosești decât puterea de a spera. Și aici e greutatea. Căci această putere se uzează și ea, ca orice lucru. Și în clipa în care puterea de a spera s-a uzat, ești pierdut. Nu te mai salvează nimic, pentru că nu mai izbutești să aștepți. Nemaiputând, trebuie să mori.
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Andrada Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un deșert nu-mi sugerează moartea, ci puterea iluziilor de a rezista îndeosebi în condiții vitrege. Înclin spre convingerea că, departe de a fi funerar, exterminator, deșertul e vital și chiar senzual. Îți dă, pe lângă o senzație de sete și de pericol, un fior dincolo de viață, pe care n-o poți încerca nicăieri altundeva. În deșert, filosofia valorează mai puțin decât un burduf de apă, dar cu atât mai prețios e ceea ce nu poate fi anulat.
Octavian Paler în Deșertul pentru totdeauna
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concertele sunt ca și noi. Accidente ale tăcerii. O, dacă am putea să ne întoarcem de la jumătatea unui concert înapoi spre începutul lui! Dar nu se poate. Un cântec îmbătrânește în timpul cât îl cântăm. El începe tânăr, luminos, plin de încredere și de speranța. Se maturizează, continuă îngândurat, apoi deodată îmbătrânește. Uneori îmbătrânește solemn, alteori îmbătrânește melancolic. Asta n-are importanță. Ceea ce contează e că se aproprie de sfârșit și de moarte. O moarte somptuoasă nu e mai puțin moarte...
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Ioana Faur
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Mai bine să umplem cu flori
toate craterele vulcanilor,
să uităm morții neîngropați
și vântul să caute singur
ce mai e de găsit prin cenușă,
mai bine să ne ducem departe de rănile noastre,
să nu regretăm nimic și să cultivăm trandafiri,
mai bine să fixăm sărbătorile
în zile fără memorie,
mai bine să ducem ucigașilor crini
și să-i declarăm inocenți,
mai bine să convingem fantomele
să ne lase în pace,
să ne ducem departe de rănile lor
și cât mai discret,
să nu deranjăm cu tristețile noastre pe nimeni,
înainte de a spune că toate acestea-s firești.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Michelle Rosenberg
Viața însăși e o stare de tranzit între naștere și moarte... un peron unde te zbați să ocupi un loc într-un tren... ești fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră... altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar... alții nu reușesc să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aștepte următorul tren... Și fiecare uită, poate, un singur lucru... că trenurile astea nu duc nicăieri... cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să știe, egal cu cel care stă în picioare pe culoar și cu cel care vine abia cu următorul tren... în cele din urmă se vor întâlni toți undeva, într-un deșert, unde chiar sinele se transformă în nisip... în loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, își dau ghionturi...
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Ioana Faur
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul e că m-au atras întotdeauna cimitirele. De câte ori am avut timp și există un cimitir prin apropiere, încă înainte de a deveni cioplitor de cruci, am umblat ceasuri întregi printre morminte. E plăcut să întâlnești atâtea nume de oameni față de care tu ai o superioritate indiscutabilă: trăiești. Orice ar fi făcut ei, oricât de mari ar fi fost calitățile lor, mediocritatea ta valoarează mai mult: e vie, respiră. În plus, nimeni nu-ți strigă că nu ești bun de nimic, deși într-un cimitir sunt mai numeroși oameni decât pe stradă. Cu morții nu riști niciodată nimic. Ei sunt foarte politicoși și discreți; singurul pericol e să te plictisești de atâta discreție.
Octavian Paler în Un om norocos
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mitologii subiective
Piramidele sunt goale, repetă unii cu încăpățânare și tristețe, în vreme ce Don Quijote, fericit și eroic, pornește, scoțând un strigăt de tiumf, spre altă moară de vânt. Îndoielile, ca și iluziile, se întâlnesc în vârful piramidei.
.......
N-am fost capabil niciodată să discut despre moarte perfect liniștit și fără contradicții. Și, probabil, ar trebui să mă mulțumesc că în deșert piramida nu înseamnă mai mult, dar nici mai puțin, decât înseamnă catargul de care se leaga Ulise; pentru a nu ne ucide sirenele dansând pe nisip...
Trebuie să mă reîntorc la Œdipe și la sfinxul grec. Vârful piramidei e un zeu provizoriu. El mă lasă singur cu tentativele mele de a deprinde arta dificilă a măsurii, cea care îmi lipsește de câte ori mă încurc în propriile mele declarații despre fericire.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vă amintiți ce povestește Dostoievski despre minutele petrecute în fața plutonului de execuție? Despărțise, dacă țin bine minte, acele minute în mai multe părți. O parte pentru a-și lua rămas bun în gând de la prieteni. O parte pentru a-și aminti viața. Și o parte pentru a privi cum soarele pe tabla unei cupole... Poate că trebuie să simți sudoarea morții ca să înțelegi, într-adevăr, cât de frumoasă e o cupolă care strălucește. Pe care, altfel, o privești întrebându-te cât e de veche sau în ce stil e construită. Sau pur și simplu n-o observi deloc. Și poate că e o lege a compensațiilor în toate. Cei care speră sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie de speranță. La ce e bună speranța pentru cel care are totul? În schimb, unul ca mine trebuie să creadă că orice rău are o limită. Inclusiv pustiul...
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, unul, nu mai am iluzii în privința locului pe care îl are (îl mai are!) idealismul în lumea de azi. De altfel, nici mori de vânt nu mai există decât ca relicve exotice, arătate turiștilor. Pe vremea lui Cervantes, cavalerii interesau, măcar, ca personaje ridicole, care îi amuzau pe privitori. Azi, "timpul înseamnă bani" și sunt alte gusturi. De ce l-ar urmări "cu răsuflarea tăiată" contemporanii noștri pe Don Quijote? Zice el ceva, picant, despre "sex"? Vorbește despre o Dulcinee cu care nu s-a culcat niciodată. Nici nu s-a apropiat de ea, măcar. E un "fraier", ar zice băieții "de gașcă". Sau spune ceva despre gloria de a avea putere și bani? Rivalizează Don Quijote, prin aventurile lui, cu "Codul lui Da Vinci"? Vă asigur că "gloria de tip Don Quijote" n-ar satisface nici "vedetele" care se fandosesc prin televiziunile noastre.
Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler
Adăugat de anda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem timp
Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta și în stânga,
să regretăm ce-am greșit și să greșim din nou,
să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine,
avem timp să citim și să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
și să răscolim prin cenușa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiții și boli,
să învinovățim destinul și amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puțină tandrețe.
[...] Citește tot
poezie celebră de Octavian Paler din Scrisori imaginare
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Michelle Rosenberg
Pentru a recomanda secțiunea cu Octavian Paler despre moarte, adresa este: