Citate despre Olimp și Soare, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la Olimp și Soare, dar cu o relevanță mică.
Olimpul, zeii și dragostea
Cântă păsările!
Pe lunci se așterne ciripitul lor
Cerul s-a înseninat,
Se limpezește iarba.
Sibila nobilă romană își ascunde părul negru,
Ca abanosul de privirea oamenilor
În Olimp e liniște... zeii se iubesc cu oamenii
Ard tămâia aprinsă cu razele soarelui
Beau must și vremea e bună...
Miroase a pâine dospită, a iarbă
Prin care melci zburdalnici se dezbracă de case,
Iubindu-se în zbor.
Din icoane privirea sfinților aprinde focul în vetre,
Bătrânele satelor rostesc rugăciuni
Coasele ascut cerul cu sunetul pietrei,
Pădurile de aluni șoptesc discrete
Vraja lacului cuprins de nuferi ca niște plete de fată bogată
Răsăritul nu e departe în acord cu aripile fluterului
Un fluture desprins dintr-o carte, de un roșu colorat
Ce se naște din foc.
[...] Citește tot
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jertfa-ntregului popor
Mi-am pus sufletul în palme
Și l-am presărat cu sare
Pentru vremurile calme
Unde dorm moții la soare.
Pe-un vechi petic de hârtie
I-am brodat cu inima
Și i-am pus în poezie
Ca stemă în țara mea.
Un stejar întrece timpul
Scrijelat în nord și sud,
În Carpați crește Olimpul
Unui mare început.
Nimeni nu va fi pe lume
Moț mai moț decât toți moții,
Sângele îmi face spume
Când sfinții botează hoții.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoria
- Acoperă-mi ochii, să simt mângâierea
Nisipului umed, sub tălpi și s-ascult,
Refrenul de unde, al mării tumult
Și-n pașii noptatici s-aștept adierea...
Și ia-mă de mână și du-mă departe,
Sub norii minunii, în bucla de timp.
Vom sta doar o clipă, zâmbind pe Olimp!
Intra-vom în pagini deschise de carte...
Zâmbești și-mi ajunge! Privirea-ți ne poartă,
Prin spații astrale și drumu-i parcurs,
De parcă milenii întregi s-ar fi scurs.
Ne leagă iubirea și-ncrederea-n soartă...
- Privește Pământul! E-o boabă de rouă!
- Arid, universul, îmi pare de foc.
Acasă-i mai bine, că-n oricare loc!
Ne-ntoarcă privirea-ți cu zâmbet, când plouă!
[...] Citește tot
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne vom iubi
Ne vom iubi până soarele atinge luna
Și marea va urca din nou pe munte.
Când curcubeul va îmblânzi furtuna
Te voi purta pe brațe peste a vieții punte.
Am să te plimb prin lumi necunoscute
Căutând Edenul ascuns în Amazon,
Vom rupe harta lumii doar de noi știute
Ce va forma simbolic al nostru blazon.
Vom înfrunta potopul din apocalipsă,
Povești vor scrie zeii, martor va fi timpul.
Cum o mica buturugă formează o eclipsă,
Iubirea ce ne leagă va răsturna olimpul.
Îmbrătișați o să pășim și n altă lume,
Iar, Dumnezeu, mirat că printre atâtea rele,
Există și iubire durând de atâta vreme,
Ne binecuvântează: Iubiți vă până veți ajunge stele!
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă
E toamnă și s-a scuturat de verde-ntreaga fire ;
E toamnă, dar eu n-am uitat să-ți prind în păr iubire!
Câte-un frison de vânt năuc m-ar alunga în casă,
Iar eu m-aș duce - nu-i așa? - când tu-mi zâmbești frumoasă.
E toamnă-n curte și pe drum, s-a ramolit pământul;
Eu, lângă focul tău și-acum sunt la fel ca granitul
Că-mi dai dulceață de mă pierd în lumea de păcate,
Dar te iubesc și te demierd că știu că sunt iertate.
E toamnă plină în hambar, pe câmpuri brazde late,
Tu goală-mi șezi în brațe iar și am deja de toate
Și gust și gust câte puțin... Dar ce gustări divine!
Când merg în treabă-mi tot suspin că-s iar flămând de tine.
E toamnă-n streșini și uluci cu nori de plumb în zare,
Săruturile tale-s dulci și tot senin îmi pare
Și te ador la fel și azi ca-n tinerețea noastră,
Cu drag și-acum în brațe-mi cazi și-i soare în fereastră.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (23 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulise
Nu-i niciun profit în faptul că un rege leneș
Zace acasă lângă sobă, printre pietroaie sterpe,
Alături de vârstnica lui soție eu fac legi și țin județ
Pentr-un neam sălbatic de oameni, niște trântori
Care mănâncă, dorm și care nici măcar nu mă cunosc.
N-am de gând să mă odihnesc după lunga călătorie:
Îmi voi bea vinul vieții până la drojdie.
Întotdeauna când m-am bucurat mult, am suferit mult,
Împreună cu cei care mă iubeau sau singur, pe țărm.
Iar atunci când vijeliile ploii biciuite de ploioasele Hiade*
Au învrăjbit cumplit marea-ntunecată: am devenit un nume;
Cutreierând mereu cu inima fămândă,
Am văzut și-am cunoscut multe, orașe și oameni,
Obiceiuri și clime, adunări și guverne
Niciodată ultimul, ci, dimpotrivă, onorat de toți;
Eu, beat de plăcerea luptelor cu oameni pe măsura mea,
Departe pe câmpiile răsunătoare-ale vântoasei Troia.*
Sunt o parte a toate pe care le-am întâlnit;
Iar experiența e o arcadă prin care licăre
O lume necunoscută al cărei orizont se tot îndepărtează,
[...] Citește tot
poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hector
Apus pe zid, tăcut
Ochii goi și reci
Platoșa lăcrimată
Lancea dormind pe scut
Desculț, ingenucheat
Sub cerul zeilor
Aude urlet de Cerber
Luntrea o vede cu ochii inchiși
Troia-l aclamă
Sorbind potir după potir
Mâine va uda pământul
Cu iubire pentru frate
Dezvelind pieptul
Neînvinsului Achile
Să-i afle cheia
Spre tărâmul lui Hades
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani!
De ziua ta ți-aș dărui o viață,
De-ar fi posibil însăși viața mea,
Suflet de vis cu zâmbetul pe față,
Zeiță-Lună și Zeiță-Stea!
Și-aș vrea să fiu din viața ta măcar
Un soare ce durează o secundă,
Privirea ta și zâmbetul tău rar
Să mă topească și să mă pătrundă...
Să pot măcar s-apuc să strig și eu
Că știu ce-nseamnă toată fericirea,
Căci m-a pătruns o clipă Dumnezeu,
Cu zâmbetu-i de foc și cu privirea.
Mă simt etern căci m-am atins de tine,
Zâmbind și moartea o voi îndura,
Chiar dacă pentru totdeauna ține,
Cât amintirea-ți nu poate dura.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sublim de mai... sau... O frântură de zi
Nu mai poți lenevi
Dimineți nesfârșite.
Triluri, mii, fericite
Inimi fac mai zglobii...
De culoare argintie...
Strălucește, cristal
Geamul estic; fundal
Al naturii ce învie.
Casa-e plină de raze
Calde... simt catifeaua
Stând, sorbindu-mi cafeaua;
Mângâierea-i pe obraze.
Parcă totu-i ușor,
Sufletul îmi dă buzna...
Gându-mi zboară la frunza
Cu o albină înspre zbor.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec despre Ioana B
Cât de puțin mă interesează lucrurile pe care nu le înțeleg,
cât de puțin m-a lovit în suflet curiozitatea, fiindcă suntem
frumoși și schimbători și asemenea miracolelor
și eu vă iubesc, și nu ne trebuie arheologie și psihanaliză,
dar voi nu mă iubiți, fiindcă sunteți ca și mine,
fără interesul de a vă gândi la lucruri pe care nu le înțelegeți,
da, e și vina mea.
Odată treceam printr-un tunel lung cu trenul, era noapte
în lumea călătorilor și Ioana B. printre ei,
schimbam macazul, venea soarele roșu ca sângele în zori,
dar fiecare zi e o capodoperă la finalul ei și fiecare viață,
e la fel, obișnuiam să spun.
Fusese odată o luntre a lui Caron, eram sigură de asta,
eram sigură că existaseră Olimpul și Pythia
și mai apoi lada de zestre a bunicii și cufărul cu vechituri,
și toate frunzele care pier strivite și ude pe asfalt.
Odată voi aluneca și eu.
Am și eu pădurea mea care nu a răsărit și nu va răsări niciodată,
[...] Citește tot
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku hai hui cu iubirea prin lume
Pe oglinda gheții,
Rochie albă dantelată lunecai,
Îmbrăcat in coama unui armăsar negru, focos,
Cercuit lunecam,
Cuprins de mijlocul tău,
Spărgătorul de nuci
Cozonaci puse la copt,
Turlele Kremlinului patinau in noapte,
Ajun de Crăciun pe lacul înghețat,
Lunecând imbratisați
Dansul lebedelor,
Mii de soldații au încremenit,
Ochii aruncau luciri de jad,
Hoarde de priviri păgâne
Străbăteau stepa inimi nebune,
Iubire in orașul interzis,
Unde împărății si zâmbetul l-au ucis
Calzi musoni prelinsi,
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeii (Olimpienii)
Zeii din Antichitate
Împărțeau pace, dreptate,
Bunăstare, bogăție,
Bunătate, omenie.
Frumusețe și iubire,
Sănătate, fericire.
Curaj și inteligență,
Istețime și prudență.
Libertate, prietenie,
Pricepere, veselie,
Cântece și bucurie,
Cunoaștere, poezie...
Dar și ură și războaie,
Nedreptate și gunoaie.
Răutate și prostie,
Invidie, dușmănie...
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă vieții și morții
Viața-i o clepsidră spartă.
În două timpu-i fragmentat
Lumina zilei și... deodată
O noape neagră s-a lăsat.
E-un licăr între vieți de stele,
Un șerpuielnic drum de vis...
Nu înțelegem că se moare
Decât când pleoapa s-a închis.
Viața-i o clepsidră spartă,
Arcă-n vreme de furtuni,
Pe valuri de timp purtată.
Vis în neștiute lumi...
Este curgerea spre mâine,
Al durerii eșafod,
Pacea colțului de pâine
Și trădarea lui Irod.
În două timpu-i fragmentat
Ploi de silabe și tăceri
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă de viață și de anotimpuri
Ne naștem primăvară,-nmugurim
Iubire de părinți și de Iisus.
Din prima clipă plângem, ori zâmbim,
Ne înălțăm copaci spre cer, mai sus.
Rătăcitori prin micile plăceri,
Vise firave frământând pământul,
Nu știm că vor veni amare seri,
Când ca o clipă vom zbura, ca vântul.
Ne naștem primăvară,-nmugurim
Și suntem fluturi albii de ninsoare.
Vezi?! Fiecare clipă ce-o trăim,
E-o neasemuită sărbătoare.
Sub flori de cais, sub plângere de tei,
Prin iarba încolțită, fluturi vii,
Vom trece-n zbor, o floare pentru-acei
Ce timpul li-i de a încărunți.
Iubire de părinți și de Iisus
Înțelepciunea apei de izvor,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Implorare
M-am rugat la turle de biserici
Doar să te am, să nu te pierd.
Am făcut rugi nebunilor isterici
Să-ți fure minți, să pot să te desmierd.
Mă rog istoriei să fii-n anale;
Urma să pot să-ți iau, în timp
Să o parcurg cu sufletul agale,
Să mi te-nalț printre zeițe din Olimp.
Mă rog la sori, la supernove
Exploziei sălaș să fii... iradiere;
Un fir de praf, o literă din slove
S-aspir, să te-am citat, spre mângâiere.
Păianjenul să îți întindă plasă
Și-un Univers să-ncingă mii de corzi,
S-ai jilț Big Bang... Împărăteasă!
Pair să-ți fiu sau Lord, alaiului de lorzi.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Călătoria dumnealui hatmanului Costandin Paladi la Feredeile borsăcului
Părintele-acel vecinic, acel fără de moarte și tare,
Cel milostiv și puternic, fără de asemănare,
Acel ce din nimicnicime, din bezna cea-ntunecată,
Au zidit în șasă zile lume-această minunată,
După ce-au făcut pre soare, ce din chentru luminează,
Luna, planitile toate ce-mpregiuru-i se rotează,
Și stelile cele multe, acele nenumărate
Ce-mpodobesc cu lumină al tronului tău cetate
Și toate câte pământul poartă pe a sa rătungime,
Plante și vietăți încă, nesfârșită feliurime,
Apoi, s-arate mai bine puterea sa acea mare,
Au plăzmuit și pre omul dup-a sa asemănare.
Priviind ziditoriul însă la al omului natură,
Că la tot feliul de patimi îi supus preste măsură,
Care ș-acea scurtă viiață ce îi este hotărâtă,
Prin mii de dureri cumplite i-o fac foarte amărâtă,
Și prin vaite, suspinuri, lăcrămări fără-ncetare,
Vadeaua vieții cea scurtă i-o scurtează și mai tare,
Milă au cuprins Monarhul fulgerilor fioroasă
[...] Citește tot
poezie de Daniil Scavinschi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ileana
1.
Pesemne, stele am visat,
Pe-un cer, din timpuri grele,
La tini' pe trup s-au arătat
Tulpini prea vechi de stele.
2.
Și, poate, vremuri de-început
Spre spații să te cheme
Și ai scăpa, din azimut
Spre-întâile lor gheme.
3.
Care sunt stele ce se nasc,
De mult, se scrie vreme,
Și poate, încă, stele pasc
Lumini ce cresc, devreme.
4.
Din apă, este dorul meu,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea care depinde de noi...
.. iată două lumi finale, raiul și iadul...! Cu toții, spre ele ne îndreptăm trecând vieții
vadul, trăind, cei mai mulți neștiind de ce s-au născut, pentru ce, și, cum de sunt vii, ei
neânțelegând sensul omului în armonii bine puse la punct, din faceri noi fiind singurii
observatori conștienți ai Marii Creații lăsați s-o influiențăm să existe cu gândul minții
gândind atâta cât existăm, chiar și speriați de viața în care ne-aflăm... multele atâtea,
pe toți bulversându-ne, că de ce e așa și nu altfel, fiecare poveste de om în istorii, așa
încheindu-se, oricât de mult cineva ar iubi divinitatea și l-ar iubi Dumnezeu cinstindu-l
și-nvrednicindu-l cu slava și sănătatea... în taina ultimă, finală, se concretizează acest
mare adevăr în care unii se 'nalță urcând cer după cer dar și destui din acei care abea
îl zăresc pe-acesta ce-l știm căzuți în abisele de-ntuneric pierduți în declin... ca să vezi
lumea de sus din înalturi însemnând un privilegiu de fericire nespus, primit pentru un
pomelnic de fapte făcute-nmiit... ca un răspuns, dat, de cortegiul energiilor universale,
de care nici un om nu scapă neiscodit, minunatul Cuvânt rostit nouă descoperindu-ne
căile prin adevărul vieții trăite unde taina rămâne taină doar pentru cei nepregătiți să
întâmpine fericiri venite din transformări, firesc rostuite, căci, dacă li s-ar cere să stea
să-i mănânce viermii de vii aici pe pământ câți oare n-ar huli blestemând știind numai
pe mort ros de viermi, îngropat în țărână, mulți tociți, uzați și chinuiți, mâncați ca de-o
văpaie nebună, în care, cerșești urma de apă, de pe-un vârf de deget al semenului tău,
când noi, fiecare-n parte ni-s convinși, că, și bogatul, ca și săracul, pleacă de aici unul
după altul, în veșnicie rostogoliți... pe aripi de înger, sau de tâlc păcăliți în iad prăvăliți,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Persefona... Simfonia luminii...
... zborul alb... melodia sufletului... și Soarele din Noi...
Prin luminișul Nysei toamna înfloreau
în leagănul de raze sfioase albăstrele,
îndrăgostite, nimfele, feeric culegeau
mirese-romanițe și tândre gălbenele.
Le admira Demetra, cu licurici pe umăr,
frumosul legănau pe unda de lumină...
sau răzvrătit în umbra unui Neastâmpăr,
păzindu-și Persefona de soarta sa haină.
Se-ndrăgostise Hades, cerând-o de soție,
cu Zeus convenise să nu mai piardă timpul,
când s-a întors acasă, răpusă de hoție,
Demetra-ndurerată a părăsit Olimpul.
S-ă vestejit lumina în nouă zile sumbre,
ruga natura toată fiica să-i întoarcă...
un sâmbure de rodie făcuse printre umbre
[...] Citește tot
poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Olimp și Soare, adresa este: