Olimp şi Soare

Tu eşti departe

Pe Muntele Olimp unde zeii s-au născut
Eu prima oară zeiţa mea te am văzut.
Erai frumoasă, părul îţi era împodobit cu flori,
Ochii îţi luminau ca luceferi în zori.
Trupul îţi era alb ca spuma unui val de mare
Mă atrăgeai ca lumina soarelui care pe cer răsare.
Erai în înconjurate de zei ce purtau falnice nume,
Dar eu eram un simplu muritor, care îşi purta crucea în a sa lume.
De atunci sufletul îmi este măcinat de dor
Şi aş vrea să fiu ca tine nemuritor.
Să fiu şi eu un zeu ca să pot fi alături de tine mereu,
Dar acesta e doar un vis căci tu eşti departe,
Cum e iadul de paradis!

poezie de Vladimir Potlog (12 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o vârstă e viaţa...

De-o vârstă cu apa,
de-o vârstă cu vântul
De-o vârstă e viaţa
cu cerul şi pământul.
De-o vârstă cu soarele,
de-o vârstă cu timpul,
Căutându-şi izvoarele
cucereşte Olimpul.
De-o vârstă cu Universul,
de-o vârstă cu infinitul,
Îşi continuă mersul
sfidând labirintul.
De-o vârstă cu eternitatea
îşi poartă dăinuirea
în imensitatea,
fără mărginire.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potopul

azi râuri de lavă erup din neant
şi plouă cu gheţuri
şi soarele plânge pe cerul galant
cu lacrimi de ceţuri

şi clatină zări cu nesaţ meteori
plutind printre ele
şi munţii şi marea ascunşi după nori
se spală cu stele

în jur avalanşe de spaţiu şi timp
şi Tu eşti departe
şi zeii sunt duşi fără dram de Olimp
în cârcă de moarte...

şi iar Infinitul te strânge în chingi
de taină şi dor
eşti ultimul Om care poţi să-l atingi
cu primul fior

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (21 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uvedenrode

La râpa Uvedenrode
Ce multe gasteropode!
Suprasexuale
Supramuzicale ;

Gasteropozi!
Mult limpezi rapsozi,
Moduri de ode
Ceruri eşarfă
Antene în harfă:

Uvedenrode
Peste mode şi timp
Olimp!

Ceas în cristalin
Lângă fecioara Geraldine!

Dantelele sale
Ca floarea de zale,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Barbu din Uvedenrode
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uvedenrode

La râpa Uvedenrode
Ce multe gasteropode!
Suprasexuale
Supramuzicale;

Gasteropozi!
Mult limpezi rapsozi,
Moduri de ode
Ceruri eşarfă
Antene în harfă;

Uvedenrode
Peste mode şi timp
Olimp!

Ceas în cristalin
Lângă fecioara Geraldine!

Dantelele sale
Ca floarea de zale,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Barbu din Uvedenrode
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşiorii de Vede

E-o viaţă, mai vânătă, mai stinsă
În burgul vechi de care îmi legai
Adolescenţa mea trudită şi învinsă –
Năvod de stele, vis şi putregai.

Îmi pare toamna mai fără conture
Cu miros de răşini şi de inert
Decât altdată barca ei uşure
Ce reteza nădejdile pe sfert.

Alţi oameni defilează pe 'nserare
Ca să-şi înghită porţia de timp.
Burghezi mărunţi, ei nu duc în spinare
Nici besne mari, nici ţăndări din Olimp.

Încătuşat pe-o rână în restrişte
A amuţit şi parcul ca un gând.
Pe bănci nu 'ncearcă nimeni să mai rişte
Să-i gâtuie tristeţile, râzând.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 25 (20 iunie 1942)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de viaţă, cioburi de moarte

Mi-am împărţit viaţa în cioburi
Şi fiecare ciob l-am transformat
Într-o altă viaţă,
Spre a muri în mine, treptat.
Cu fiecare picătură de timp,
În uitatul Olimp...
Mi-a sângerat ochiul
Când soarele şi-a împărţit suferinţa
Cu mine.
Vulcani de sângeri erupeau
Sub fiecare pas
În urmă rămas.
Orb de stele şi de recunoştinţă,
Am mers mai departe,
Până la marginea prăpastiei
În care clocoteau
Cioburi de moarte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeii bătrâni ştiu încă să petreacă!

Iubiţi colegi purtând acelaşi hram!
Sunt patruzeci de ani - o veşnicie!
De când, întâia oară, ne porneam
De-aici, ca o superbă herghelie
De mânji neştiutori de bici şi ham.
Eram frumoşi: purtam văpaia pură
Care se-arată-întreagă pe figură.
Acuma, iată-ne - şi mai frumoşi;
De frumuseţe grea, interioară,
Care ne face - poate - mai sfioşi,
Căci n-are focul viu de primăvară
Al aştrilor puternici şi geloşi,
Ci doar surâsul palid care-înseamnă
Căldura blândă-a soarelui de toamnă.
Ei şi!? Înţelepciunea unei vieţi
E s-o trăieşti, pe fiecare treaptă,
Prin ceea ce-i e propriu, si să-nveţi
a-i da, necontenit, măsura dreaptă.
Să-i dăm, deci, acceptatei bătrâneţi
Prilejul de-a ne-ntineri, o clipă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa toamnei în care ai plecat

Cad frunze în dantele de lumină...
Ne-nvăluie materia divină...
Vârtej de clipe, non-eterne ere
S-au rupt din nimb, s-au risipit în vreme.
Însângerat şi plâns e catafalcul,
Zidit în noi... Şi nu mai e un altul...
Tu stai de-acum pe banca noastră-n parcul
Unde de îngeri, scânteiază lacul.

Cad frunze în dantele de lumină...
În arabescul templului solar
Aleargă fluturi către crisalida
Aceluiaşi dicton prenupţial.
Un act de adormire triumfală...
Un semn divin... Căci pline de păcat
Sunt clipele ce-au modelat trecutul...
Şi stropi de zgură pică pe asfalt.

Ne-nvăluie materia divină,
Un imn se înfiripă în priviri,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

desculţ, calc pe rouă, prin iarba virgină,
privesc cum demonii nopţilor pier,
mă sui pe spinări de lumină
cu îngerii până la cer.

dimineţi de argint cu platini de raze
îmi străbat din străfunduri spre irisul beat,
aş vrea să mă leagăn aşa in extaze
la rând cu haosul increat.

cu-nvăluiri de viscole sufleteşti pe cărări,
în albul de cristal al soarelui de mai,
rătăcit adesea prin depărtări,
s-ajung cât mai repede-n rai.

pe muzici divine, prin sfere de timp,
să zbor ca o pasăre-paradis fără gai,
s-ajung la zeii cei mari din olimp,
să petrec cu ei în alai...

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1987)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un zeu ciudat

beau nectarul florilor de gheaţă
apoi înalţ zmeul zmeilor prin poiana albastră spre olimp
în cerul de dincolo de cer nu urc pe vrejul de fasole
doar cobor din visul acesta prin alt vis
în lumea cuvintelor
nu sunt zeul gâzelor nici ocrotitorul pinguinilor
poate doar satrapul atlantidei
un fel de tiran al curcubeului
dintre două lumi de umbre
nu ştiu când am învăţat cărarea
nici de unde e atâta culoare în muzica stelelor
dar ştiu că am puterea ca între două nopţi
să dezleg florile de rouă
prin sărutul soarelui

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merg pe stradă

Merg pe stradă, mai fac un pas,
Seara clipeşte peste oraş.
Umbre aleargă, gândul mi-e glas,
O rază de soare luminează-n lăcaş.

Merg pe stradă cu Dumnezeu la braţ
Răsfoim amintiri, numărăm paşi,
Patruzeci şi doi am numărat
Şi încă la atâţia vom fi părtaşi.

Merg pe stradă cu tine mă plimb
Bucuria vieţii găsită din timp,
Încă un an voi da la schimb
Iubirii de viaţă născută-n olimp.

Merg pe stradă privind la ceas,
O lume întreagă se învârte grăbită.
Doamne, iubesc timpul rămas!
Cum a curs timpul ca o clipită?

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezonanţe mitologice

pe firul Ariadnei caut drumul Agorei
piaţa cu vise cu hrană pentru suflet
de m-ar ninge minuni din cutia Pandorei
n-aş mai întâlni obstacole prin umblet.

mă bântuie în noapte fantome din Olimp
zei flamânzi de trupul meu dulceag
versuri în lumină scriu în lucid timp
seminţe de gânduri răspîndesc pe meleag.

îi fac o reverenţă măreţului Apollo
eternitatea lui este solemnă
pe scară de raze urc până acolo
de iubirea solară vreau să fiu demnă.

ard ca focul sacru de la Prometeu
flăcări de dorinţe port sub decolteu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În umbra speranţei

secunde nisipoase se scurg în clepsidră
în colţul ochiului se zbate un talaz
revine Olimpul cu legendara hidră
îmi vinde iluzii îmi face în necaz.

în umbrele tristeţii curg lacrimi zălude
sufletul se zbate între vaste dileme
strig de durere dar cerul nu m-aude
e şi el ca tot omul copleşit de probleme.

povara bătrâneţii singură o duc
boala mă încolăceşte parcă-i şarpe
mă ascund în vers ca în cuib de cuc
aşteptând primăvara cu cântul de harpe.

soarele învierii să răsară în piept
să-mi fie călăuză cu sfatul înţelept.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o traiectorie salubră

nu e noapte fără vis nu e zi fără cântec
am strâns în palme stele pe linia vieţii
înfirip fericirea, deznădejdea o spintec
în muzica zorilor la poarta dimineţii.

charele din trup se transfigurează
într-un curcubeu ca un arc peste timp
au ars întunericul în baie de rază
absolutul conştiinţei vine din Olimp.

nu am teamă de vre-o stare sumbră
soarele din piept şi în bezne veghează
luminile dizolvă gândurile din umbră
vindecă şi rana care sângerează.

mă avânt mereu pe-o traiectorie salubră
spre veşnicia sfinţilor ce mă formează.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva, într-un colţ de ţară

Undeva, într-un colţ de ţară
am avut cândva o mamă.
Era sfânta mea icoană
şi cea mai de preţ comoară.
Când venea de la oraş
Doamne, cât mă bucuram.
În mintea mea de copilaş,
o zână o vedeam.
Când în braţe mă lua
şi mă săruta zâmbind,
De bucurie lăcrima,
eu mă visam în Olimp.
De-aş primi din cer o palmă
n-aş uita de tine, mamă.
Nu l-aş uita nici pe tata
şi nici unde-mi este vatra.
Când tata-mi dădea o palmă,
mă apărai scumpă mamă.
Când către tine greşeam,
singur palme îmi dădeam.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea Şeherazadei

În mări de nord; în hale lungi şi sure
M-am coborât şi am ciocnit cu zeii,
Atârnând arfa-n vecinica pădure.

M-am îndulcit cu, patima femeii,
În stele i-am topit aurul din plete,
În poale-am scuturat piatra cameii,

Din ochi i-am sărutat priviri şirete,
De-umeri-i rezemat am râs cu dânsa
Şi-am potolit din gură-i lunga sete

De-amor. Apoi m-am dus - ea plâns-a,
Mi-a deschis marea porţile-i albastre
Şi Nordul frig durere-mi caldă stins-a

M-am dus spre sud - und-insule ca glastre
Gigantici se ridic din sfânta mare,
C-oştiri de flori, semănături de astre.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stinge inima Greciei

Stinge inima Greciei c-un codru de pâine,
C-o lacrimă din inimă pornită,
C-o vorbă dulce în suflet rumenită,
Nu sta pământene la pândă ca un câine...

Stinge inima Greciei c-un zbor de porumbei,
C-o rugă către Domnul pură-nălţătoare,
Să le aducă viaţa din nou la picioare,
Olimpul să le fie totem peste scântei...

Stinge inima Greciei c-un gest de-ncurajare,
Dă-le ajutorul să se-nalţe din nou,
Pietrifică-amintirea poporului erou,
Istoric amintirea o mai au sub soare...

Stinge inima Greciei sau dă-i noi însemne
În zborul către viaţă şi al ei progres,
Pragul încercării cu tact să fie şters.
Doamne, omenirea învaţ-o să se-ndemne!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale albe. Omagiu prieteniei

Mă simt ceresc, când mă atingi
Din ceruri norii mă adapă
Petale albe, un umăr mi-au atins
Din ai mei ochi, storcând o lacrimă
Si val mă simt pe-al vieţii ţărm
Iar tu mister, desprins dintr-o fărâmă de visare
Ce sufletul mi-ai bandajat,
Când dragostea, mi-era, defectă şi fără picioare!
Mi-ai scuturat praful ce îmi încătuşase mintea
Şi mi-ai deschis o poartă către Soare,
Ce îmi arată drumul căutat!
M-ai luat la pieptul tău
Zicându-mi să mă-ncred în tine
Căci ieri, chiar tu erai ca mine!
Acum mă simt ca Zeus, un rege în Olimp
Iar tu un înger pe pământ
Şi nu eşti doar femeie, pentru mine...
Eşti totul... veşnicia toată!
Toate zeiţele le-am adunat în tine!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiază

Această-amiază – razele soarelui sclipesc indecise
Printre norii grăbiţi, c-un fel de stinghereală posacă.
Contururi diforme atinse de stranii descântece, ca-n joacă,
Asemeni unor vagi fantasme, colindă prin vise,

Umbre tremurătoare-n oglinzile apelor prelinse.
Agitându-se-încolo şi încoace copacii, protestând parcă,
Dansează după melodia aceea bizară şi buimacă
A vântului de nord jelindu-şi cu toate fluierele odraslele ucise.

Profetul – frunze moarte se rotesc confuze-n jur,
Fugind ca de-o necunoscută pestilenţă.
Un vultur sus, în înaltul cerului, singur,
Planează-n vânt c-o calmă indolenţă,
Ca un zeu care din înălţimea Olimpului de velur
Priveşte lumea noastră ştearsă cu indiferenţă.

poezie de Eugene O'Neill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!