Citate despre Olimp și moarte, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la Olimp și moarte, dar cu o relevanță mică.
Cutume
Chipuri triste... oncologie...
Moartea desenează pe fețe
Imagini nepermise și dure -
Amare cutume.
Sângele a fost injectat cu amoniac,
Omule, biet saltimbanc!
Grimasa îți întunecă chipul...
Se sfarmă Olimpul speranțelor tale...
Zeii au plecat la plimbare!
În cer îți caută o înmormântare divină -
Chemare spre rădăcină.
Te-ntorci la esență
Suferind de demență,
Cu miopie avansată și
Un cord dilatat până la extreme...
Sunt primele semne!
Îți faci genericul propriei tale dureri,
Dar pentru toate astea, ce ceri?!
Finalul... lumina lăsată în falduri,
Îmbibată cu lacrimi și farduri,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E timpul să plecați...
E timpul să plecați, cât nu e prea târziu,
Pân' n-o simți săracul că-i jupuit de viu.
I-ați inșelat credința vânzându-vă pe-un leu,
Nu vă forțați norocul... ferească Dumnezeu...
Cu toată bunătatea din sufletu-i flămând,
E și el ca și voi, tot muritor de rând...
Și el are răbdare... și-același Dumnezeu,
Dar nu-ntreceti măsura punându-i greu pe greu.
E timpul să plecați, v-am suportat destul.
De-atâtea vorbe goale poporul e sătul.
Se-aude din morminte blestemul lui Brucan,
A expirat sorocul... și-a expirat în van.
Ați stat la cârma țării de douăzeci de ani,
Ne-ați luat pământuri, case, ne-ați jecmănit de bani.
De fiecare dată venind cu gura mare
Că vreți o altă viată, că vă doriți schimbare...
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ne-am fost
Prin viața ta sacră, am fost o poveste,
Cu pași numărați urcând către cer,
De vânturi purtată, pe aripi celeste,
Icoană sculptată și veșnic mister.
Cu tine voiam a învinge Olimpul,
Și zeu, și iubit, și Luceafăr mi-erai,
Sfidam împreună mulțimea și timpul,
Zâmbindu-ne iadul și colțul de Rai.
La brațul tău falnic, visam nemurirea...
Prin temple, cu lacrimi de sânge slăvit,
Umilă și mândră, ți-adoram strălucirea,
Mi-erai stea polară, iubire și mit.
Rămas-a în urmă iluzia moartă,
Plăpânda nălucă-a pierdutei iubiri,
Durerea ce plânge colerica soartă
Și câmpul uitat cu-adieri de zefiri...
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În somn
Mi-au arat gândurile
Tulburătoare și mistice întrebări.
Povara de îngeri se deșertase
În zori.
Pe buzele mele,
Cu scame de sânger pătate,
Alergau cete de stele
Pierdute în noapte.
Era apusul ascuns în tăcerea din mine,
În moarte...
Visurile arse în cuptorul
Atâtor trecute uitări
Renășteau uneori.
Se scutura în adâncul meu
Cenușa clepsidrei ce devenise nisip
Strălucind pe legendarul Olimp.
Am adormit și m-am înălțat
Dincolo de ceruri,
Devenind infinit.
Am acoperit câmpul de vise cu stele,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dihorii atei
Le-au secătuit, vai, fântânile firii
Și și-au pierdut frânele timpului,
Nu-i mai salvează nici zeii Olimpului
Și, pe-nserate, mor toți trandafirii...
Nicio piedică în calea rostogolirii
Așa își macină, sonor, substanța vieții,
Iar fărădelegile lor esență a ceții
Le-azvârle azurul în zborul muririi.
Lipsa lor de umanitate-i eternă,
Au rămas singuri, fără Dumnezeu,
Și-au pierdut lăuntrul - rămași fără Eu,
Li-i lumea străină și pururea ternă.
Studiind geografia gândului lor,
Fulgerat vei rămâne, sfărmat în frânturi,
Fiece verb spus de ei, printre fluierături,
Se va stinge centrifugal într-un nor!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amiază
Această-amiază razele soarelui sclipesc indecise
Printre norii grăbiți, c-un fel de stinghereală posacă.
Contururi diforme atinse de stranii descântece, ca-n joacă,
Asemeni unor vagi fantasme, colindă prin vise,
Umbre tremurătoare-n oglinzile apelor prelinse.
Agitându-se-încolo și încoace copacii, protestând parcă,
Dansează după melodia aceea bizară și buimacă
A vântului de nord jelindu-și cu toate fluierele odraslele ucise.
Profetul frunze moarte se rotesc confuze-n jur,
Fugind ca de-o necunoscută pestilență.
Un vultur sus, în înaltul cerului, singur,
Planează-n vânt c-o calmă indolență,
Ca un zeu care din înălțimea Olimpului de velur
Privește lumea noastră ștearsă cu indiferență.
poezie de Eugene O'Neill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hector
Apus pe zid, tăcut
Ochii goi și reci
Platoșa lăcrimată
Lancea dormind pe scut
Desculț, ingenucheat
Sub cerul zeilor
Aude urlet de Cerber
Luntrea o vede cu ochii inchiși
Troia-l aclamă
Sorbind potir după potir
Mâine va uda pământul
Cu iubire pentru frate
Dezvelind pieptul
Neînvinsului Achile
Să-i afle cheia
Spre tărâmul lui Hades
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva prin șoapte
Undeva departe s-a născut iubirea
Într-o revărsare fără de egal,
Undeva anume simt cum fericirea
Se înalță-n mine precum deal cu deal,
Poate chiar în gara unde-a nins în noapte
Sau în vârf de munte la izvor de timp,
Cărarea tresare la a noastre șoapte
Când seara se lasă peste-un vechi Olimp,
Tremură pădurea când pășesc timid
Printre frunze moarte către luminiș,
Într-un cânt de păsări drumuri noi deschid
Și zidesc cetate peste lăstăriș,
Am găsit izvorul care ne-a robit
Ciutele s-adapă la ceasuri târzii,
Timpul prins în scoarță nu se dă scobit
Și revarsă clipe peste vechi câmpii,
[...] Citește tot
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi?! Primăvara plânge
Vezi?! Primăvara asta plânge...
În vânturi reci mă înfășoară...
Transcendental sărut, pe buze,
Sub dulci înfiorări coboară.
Iluștrii pictori speculează
Mișcarea ei de amazoană,
Poeți și oameni o visează...
(Căci, vezi?! E cea mai sfântă doamnă!)
Căci ea e cea mai sfântă doamnă.
Catapeteasma ei de frunze
Și flori, e-un dulce portativ
Pe care fluturii aleargă
Precum un gând, în orice timp...
Mirific vals! Ce mătăsoase
Cărări... Ce foșnitoare umbre!
Cioplite chipuri de iubire...
Un catafalc de pitre scumpe...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeii bătrâni știu încă să petreacă!
Iubiți colegi purtând același hram!
Sunt patruzeci de ani - o veșnicie!
De când, întâia oară, ne porneam
De-aici, ca o superbă herghelie
De mânji neștiutori de bici și ham.
Eram frumoși: purtam văpaia pură
Care se-arată-întreagă pe figură.
Acuma, iată-ne - și mai frumoși;
De frumusețe grea, interioară,
Care ne face - poate - mai sfioși,
Căci n-are focul viu de primăvară
Al aștrilor puternici și geloși,
Ci doar surâsul palid care-înseamnă
Căldura blândă-a soarelui de toamnă.
Ei și!? Înțelepciunea unei vieți
E s-o trăiești, pe fiecare treaptă,
Prin ceea ce-i e propriu, si să-nveți
a-i da, necontenit, măsura dreaptă.
Să-i dăm, deci, acceptatei bătrâneți
Prilejul de-a ne-ntineri, o clipă
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Prolog
Logodna vieții mele cu ursita
S-a petrecut fără să vreau, să știu.
Privighetoarea-și va cânta dosita
Tristețe, eu fatalul meu sicriu.
La ce-mi surâde vestea de oracol,
Că voi urzi al lumii rost în cânt?
Tot sensul cântecului e spectacol
Și nu trezirea celor din mormânt.
De voi întinde simțurilor cupa
Otrava cucutei tot va trăi.
La ochi de-aș duce cu pornire lupa
Nu voi afla nimic în clară zi.
Cine așteaptă versurile simple
Mai mult decât al primăverii timp?
Și cine-și sparge propriile tâmple
Să afle-n creieri mult visat Olimp?
Socot că m-am uitat într-o greșeală:
În propria-mi găoace mă înec.
Mai mult nici visul nu mă mai înșeală
[...] Citește tot
poezie de Nicolai Costenco
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă vieții și morții
Viața-i o clepsidră spartă.
În două timpu-i fragmentat
Lumina zilei și... deodată
O noape neagră s-a lăsat.
E-un licăr între vieți de stele,
Un șerpuielnic drum de vis...
Nu înțelegem că se moare
Decât când pleoapa s-a închis.
Viața-i o clepsidră spartă,
Arcă-n vreme de furtuni,
Pe valuri de timp purtată.
Vis în neștiute lumi...
Este curgerea spre mâine,
Al durerii eșafod,
Pacea colțului de pâine
Și trădarea lui Irod.
În două timpu-i fragmentat
Ploi de silabe și tăceri
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbiți, vă rog
Ne stresează piramida
Care pare mai înaltă,
Și obida ca omida
Sastisite stau în haltă
Unde este impiegatul
Să ne miște de pe șine?
Când fac mâțele șpagatul,
Moare lumea de rușine
Asta-i: nici o bucurie
Neplătită îndeajuns
Când mi-aduc aminte mie,
Nu mi-a stat bine nici tuns
Lăsați gluma la o parte
Domnilor, cât mai e timp
Cumpărați rapid o carte
De intrare în olimp!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasiune
Când Orfeu lăuta atinge,
Jelind un mort în grădina serii -
Cine ești tu ce zaci sub pomi înalți?
Murmură jalea-n tomnatecul stuf,
Iazul albastru.
Durere, făptura subțire a pruncului
Sângerie arde,
Mamă-ndurerată, în albastră manta
Învăluind sfânta ei durere.
O, a născutului, care moare
Înainte de-a gusta ardoarea
fructului, amara vinovăție.
Pe cine plângi sub pomi amurgiți?
Sora, dragoste neagră
A unei sălbatice specii,
A cărei ziuă se duce pe roți aurii.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
În căutarea Șeherazadei
În mări de nord; în hale lungi și sure
M-am coborât și am ciocnit cu zeii,
Atârnând arfa-n vecinica pădure.
M-am îndulcit cu, patima femeii,
În stele i-am topit aurul din plete,
În poale-am scuturat piatra cameii,
Din ochi i-am sărutat priviri șirete,
De-umeri-i rezemat am râs cu dânsa
Și-am potolit din gură-i lunga sete
De-amor. Apoi m-am dus - ea plâns-a,
Mi-a deschis marea porțile-i albastre
Și Nordul frig durere-mi caldă stins-a
M-am dus spre sud - und-insule ca glastre
Gigantici se ridic din sfânta mare,
C-oștiri de flori, semănături de astre.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții sunt ca niște florării
moto: Domnu' doctor pune-i stetoscopul
Zi-i să nu mai dea cu stângu-n dreptul
Dacă prostul face pe deșteptul,
Nu-ș atinge niciodată scopul
---------
Mă' inchizitorule, ruleta
Joacă destine și averi
Aceasta e doar amuleta
Unei pierdute primăveri
Și n-am nici bani și, n-am nici timp
Să-ți spun cum o să-ți spargi tu capul;
Cine vrea să intre în olimp,
Își lasă la intrare țapul
N-o să bați tu lumea peste gură
Nu ești măscărici, nici ventriloc
Asta-i cea din urmă aventură
Care mai poate avea loc
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când am vrut să fur o rază...
Am furat din Cer o rază, am scăldat-o în iluzii,
Cu ardoare o râvneam în a sufletului casă,
Dar, nătângă rătăcită, m-am pierdut printre confuzii
Când speram că pot, o clipă, să mă simt ca o mireasă,
Nu femeie măritată, ci fecioară strălucind,
Captând zeilor atenții, zicând slovele zidite,
Cu emoție transmise, prin candoare drum croind
Către surdele,, icoane", către inimi împietrite.
Am crezut că voi putea, îmbrăcată-n violet,
Să stârnesc furtuni în creier, să aprind zâmbind făclii,
Cucerindu-i o secundă prin cuvântu-mi desuet
Ce nu știe să creeze fascinante poezii.
Mi s-a spus că doar o moarte merit pentru îndrăzneala
De-a-l sfida, cu indolență, chiar pe Zeus din Olimp,
Scriind vorbe fără noimă, irosind în van cerneala,
Nelăsând nicicum vreo urmă-a trecerii mele prin timp.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpuri
Timpul răcește inima, iar creierul, inert, se îngheață,
Dar clipe de trăire maxime colindă-n minimala viață.
Simțiri se pătrund în artere, valsează amorul în nori,
Aderă, mușcând generații, văzduhuri cu ochi visători...
Tăcerea își crește bolboane în stări de nămoluri amare,
Iar cerul oftează plictisul, pulsând respirații stelare,
Secunda umilă tot strigă, foșnind geana orei cuminți,
Și pune inscripții-n icoane ce dor înțelesuri din sfinți...
Cutreieră gândul vedenii în vraja pământului udă
Și vise ca fluviul se scurg în mare, de stele flămândă,
Există un punct ca un munte în starea de iarbă și cer,
Dar punctul comun se tot duce, năuc, solitar în mister...
Și sacrul prin lanuri sfințește canoane în a vieților cale,
Răsare lumina lui blândă, pe frunți de iubiri zburătoare.
Iar crește mareea sedusă, adâncă în negre priviri,
Se dăruie moartea în spirit, eternă geneză de știri...
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (5 iulie 2016)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădure cu petale colorate
Iubite, tu în rai mi-ai dăruit o floare,
Fiece petală într-o altă formă și culoare
Iar formele petalei au culoare schimbătoare.
Eu am privit la ea uimită de nepământesc,
Apoi m-am prea grăbit să o sădesc,
S-o luminez, s-o mângâi, s-o iubesc
Și nu ca alte flori, se deschidea în nopțile senine
Cu gândul doar la omul cel din tine,
Într-un suav și tandru abandon în bine
Iar floarea a-nflorit apoi și a rodit,
Din ea copaci, copaci au răsărit,
Pădure în cuprins nemărginit.
Albii copaci cu frunze colorate,
Foșnind în noi sonate delicate,
De trupuri veșnic ferecate.
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco din Adoptă-mă pădure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profeții mincinoase
mâine voi scrie despre buzele tale, despre atingerea ta.
astăzi nu.
astăzi sunt hotărât să îți sădesc un pom fără roade în trupul tău nemișcat.
mâine voi scrie despre părul tău, despre curgerea lui firească între minut și anotimp.
astăzi nu.
astăzi sunt hotărât să cobor îmbrăcat în frac și să ciocnesc cupe goale cu îngerii de piatră.
către prânz voi îmbrăca armura verbului impersonal.
zeii se vor ascunde lăsând Olimpul pradă cântecelor gothice.
cortegiul nostru se va împiedica de trupurile giganților, ciclopilor și gorgonelor otrăvite
de mesageri fără milă
dar nimeni nu ne va putea opri să privim amurgul de pe crestele disperării.
[...] Citește tot
poezie de Eduard Dorneanu (23 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Olimp și moarte, adresa este: