Venus

Indiferentei

Bustul clasic, talia şue,
Venus parc-ai fi, duduie;
Dar de mine cred că nu e
Cazul să rămâi statuie.

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către trandafir

Frumoasă floare Venus şi-a ales - ascultă,
Dară mândria ei e-atât de scurtă
Când soarele răsare - ce-nfloreşte
Se scutură, când seara poposeşte.
Fecioaro, rupe roza ca pe o nouă floare
Şi nu uita că viaţa ta e trecătoare.

poezie celebră de Jan Kochanowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chaucer: Iat-o, William. Întruchiparea iubirii. Venus a ta.
William: O, şi cât o urăsc.

replici din filmul artistic Povestea unui cavaler, scenariu de Brian Helgeland
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus, Serena... mai au vreo soră?

Toată lumea-i siderată
Că Simona noastră dragă
E silită-acum să bată
O... familie întreagă!

epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea iubitei

Oricât de mult te-aş lăuda,
Tu şi mai mult ai merita.
Zeiţa Venus chiar păleşte
De pizmă-atunci când te priveşte.

madrigal de George Budoi din Dicţionarul dragostei (23 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus

Venerabilă zeiţă,
E cea mai frumoasă,
Nicăieri nu are seamăn...
Umilind pe oricine
Se încumetă să o privească.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-o fi având Venus din Millo braţele retezate? Să fie compatibilă frumuseţea feminină doar cu picioarele statuare?

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus Anadyomene

Sicriu abandonat, doi ochi de mort

Sub peruca morţii însă-i o fantomă

Ce-şi plimbă noaptea ca pe-un cort

Să ascundă lumii rana ei enormă!

Gât de strigoi, nişte omoplaţi bizari,

Două buci şi-o taină ce nu ascunde,

Doamne, după sexul unor armăsari,

Se-aud atât: numai gemete rotunde!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sistemul Solar

În Sistemul Solar unde locuieşti
Vezi opt planete atent de le priveşti.
Aproape de Soare se-nvârt pe orbite,
Pe vechi trasee de Univers stabilite:
Mercur, Venus, Pământul (cu Luna) şi Marte,
Apoi Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun mai departe
(Mai sunt micuţele Pluto, Ceres şi Eris,
sclipind în plan îndepărtat,
Sunt planete vecine cu noi în acest regat)
Pe toate, Soarele le-atrage, le grupează
Şi rând pe rând pe cer le luminează.

poezie pentru copii de autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matinală

Aurora violetă
Plouă rouă de culori -
Venus, plină de fiori,
Pare-o vie violetă.

Bat la geamul tău încet,
Bat cu-o rază sângeroasă -
Vino, floare somnoroasă,
Cât pe zări e violet.

Plâns de ape se repetă,
Încă totu-i adormit -
Ca în vise s-a pornit
Roata morii - violetă.

Gol e-al sânului buchet,
Floare goală, somnoroasă...
Trist, cu roza sângeroasă,
Bat în geamul violet.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce-acrişor

De-oi fi urât precum Corbière,
Am suflet tandru ca Villon.
Să-mi dăruieşti, o, Madelon
Şi altceva decât o bere.

Oraş impur. Morocănoşii
Nori grei plutesc pe bolta ternă,
Să stingeţi unica lanternă.
Venus şi-a pus ciorapii roşii.

Când zorii s-or lipi-n obloane
Va fi o zi cu raze mici.
Cu puţin kohl şi cu creioane,
Par înşişi zeii măscărici.

poezie clasică de Philippe Chabaneix din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anacreontică

Odată Cupidon printre bobocii de flori
Zburda, sorbind rozele cu miresmele lor.
Şi o roză-i plăcu, străluciri în culoare având.
Curios şi timid, vru s-o ştie-ndeajuns,
Însă floarea-l răni cu un ghimpe ascuns:
Cupidon îşi luă zborul plângând.
Peste deget îşi suflă, şi-l suge, şi-l apasă,
Dar zadarnic! Atunci la zeiţa frumoasă
Se duse, Bosumflat:- "Iubirea mea de flori s-a isprăvit!"
Şi Venus surâzând îi zise:-Te-mpotriveşti.
Copil frumos ca ele, tu însuţi chinuieşti,
Trimiţi săgeţi în inimi şi totuşi eşti iubit!"

poezie celebră de Iulia Hasdeu (septembrie 1885), traducere de Victoria Ana Tăuşan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus din Millo

Îndrăgostit pe veci de-al său model,
Nevrând deloc s-o ia cu anasâna,
Un sculptor, refuzat în chip şi fel,
De două ori a vrut să-i ceară mâna.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Galeria de artă (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de t
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elena

Ai devenit vedetă
După precepte întortocheate
Prin intrigi sau pe bune
Încă cu mult înainte
De războiul troian
Starletă luminoasă
Învăpăiată ca orientul
Te situezi consecvent
În tagma celor de răsărit
Ai străbătut cu brio
Iliada şi Odiseea
Şi alte veacuri şi epoci
Pe urmă ai transpus
Şi amplificat forma de vedetă
În mii de personaje
Ipostaze locuri şi moduri
Acum mare atenţie
Să nu te deoache
Sentinţe perturbatoare
Să nu-ţi ia din frumuseţea

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (25 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile n-ar trebui să citească decât ceea ce li se potriveşte. Nimic pentru a se instrui dincolo de ceea ce e scris în anatomia fiinţei lor. Nimic din tot ceea ce le-ar putea face să gândească altfel decât gândesc. Nimic din tot ceea ce le-ar constrânge să simtă altfel decât ceea ce simt într-adevăr. În caz contrar ele se deteriorează. Uite, zeiţa Venus stă întinsă pe covorul de clorofilă. Un fluture mare zboară şi i se aşează pe mână. O clipă fluturele strânge aripile, apoi se desface subt ochii ei ca o carte. Zeiţa încearcă să descifreze semnele de pe aripi. Aceasta e singura ei lectură.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce astronomul amator a învăţat constelaţiile cu stelele lor principale, putem intra în unele amănunte în ce priveşte observarea lor. Sunt observaţiuni destul de folositoare şi celui cari le face şi chiar ştiinţei astronomiei, cari se fac numai cu ochii liberi. Planetele şi alte corpuri cereşti, cari trec prin constelaţii încurcă totdeauna pe începător, luate fiind drept stele, ce nu ar exista în schiţa unei constelaţii oarecare, deşi pe cer sunt foarte strălucitoare. În adevăr, planetele Venus, Marte, Jupiter şi Saturn, trecând printr'o constelaţie, schimbă înfăţişarea acesteia. De unde să ştie începătorul că acel astru e o planetă? De asemenea, apar comete şi uneori nu li se văd cozile.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei care trece

Tu pari o statuie turnată nu-n bronz etern,
Ci-ntr-un metal,
Ce până astăzi n-are încă
Nici preţ,
Nici nume,
Nici culoare -
Metal bizar, din care-artistul
Creă-n suprema inspirare
Icoana ultimei religii
Şi-a ultimului ideal!

Tu pari o statuie furată de-amantul tău dintr-un muzeu
În care-n vremile de-alt'dată
Veneau bătrâni să ţi să-nchine,
Ca pajii -
Ce mureau sub ochii răutăcioaselor Regine
Sau ca Martirii-n adorarea trimisului de Dumnezeu!

Şi-aşa cum treci îngândurată de-a lungul străzilor pustii,
De-a lungul străzilor pătate de-nsângerări crepusculare,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Semănătorul, nr. 29 (15 iulie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea se naşte, trăieşte şi moare..

Aud flori plângând, de sensibil ce sunt
Nu pot să tund iarba – se ascunde-n pământ.

La televizor nici nu pot să privesc
Să văd prădători în ospăţ nebunesc.

În zorii de ziuă eu am insomnie
La gândul că în abatoare-i urgie.

Că vite şi păsări sunt sacrificate
Cu şocul electric, cuţite zimţate.

E-atâta cruzime în noi şi-n natură
Din ochi îmi curg lacrimi şi sânge pe gură.

Mi-e milă de tot ce e viu şi mă doare
Că lumea se naşte, trăieşte şi moare.

Trăim pe-o Planetă de jaf şi război
Fă, Doamne, ceva, fie-Ţi milă de noi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (22 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea lui Venus

A mamei sale-n prunduri, încă sloind a fum,
Iată că-n prag de vânturi, carnea amar vărsată
De mare-n plină-amiază se liberează toată
Din spuma de mademuri a chinului acum.

Surâsul i se naşte, atras cu braţe goale
Din sfâşiatul umăr deplâns de aurori,
De Thetis cea umidă-ncărcată de comori,
Iar pletele îi taie un lung fior pe şale.

Prundişul proaspăt, umed sub mersul ei ca zborul,
Se surpă, sapă murmur de sete, iar uşorul
Nisip a supt sărutul din saltu-i de copil;

Dar sub priviri o mie, ori vagi ori foarte rele,
Se-ncarcă de primejdii în ochiul ei mobil
Apa râzând, şi dansul de valuri infidele.

sonet de Paul Valery din Album de versuri vechi (1920)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus Anadyomene

Dintr-un coşciug de tablă verzuie parcă iese,
Încet, din cada veche, un cap neghiob; îi vezi,
Sub negrele şuviţe scăldate în pomezi,
Cusururile, fără îndemânare drese.

Grăscior şi sur, grumazul, şi omoplaţii-apoi,
Şi spatele, ce intră, ca iar să se ridice,
Şi şalele rotunde, ce-şi iau avânt, ai zice;
Osânza stă sub piele în netede, lungi foi.

Cam roşie i-e şira, şi totul are parcă
Un iz urât; dar cel mai puternic se remarcă
Anume ciudăţenii, de le priveşti cu lupa:

Un nume - Clara Venus - pe şale i-a-ncăput,
Şi trupu-ntreg se mişcă şi-şi tot întinde crupa,
Hidos împodobită cu-o bubă pe şezut.

poezie clasică de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!