Textele de mai jos conțin referiri la nori, dar cu o relevanță mică.
Sete
picioarele lumii sunt de lut
pădurile merg în genunchi
păsările cu ghearele ară pământul
un corn de lună
mângâie sânul unei nopți
un pat și-un cearceaf alb
în fânarul vieții fac dragoste
trupul unei fântâni picură apă
cumpăna se-apleacă
și-astâmpără setea unei lumi
mă simt udat de către viață
mă simt stejar ce crește-n
adânc de pântec
te simt cum aluneci în mine cu clipe
și simt cum cresc din tine norii și cerul
mă simt acoperit de iubire
vreau să fiu libertatea
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă ignora niciodată
mă-asculți, inimă, și nu mă crezi
îți spun să taci și tu nu mă aștepți
și-mi spui mereu să nu uit, să nu gândesc
dar eu mereu te cert și-ți spun că nu-i îngheț
că chiar dacă mi-e vântul cerul norul și trecutul
rană-n tot și tu încă-mi vrei să-mi spui cu gândul
că eu și ea nu suntem timp ce zboară-n vultur
iar cuibul nostru-nchis în sufletul iubirii, celei dintâi
că nu-i vis încă de nebunii, te-nșeli tu, inimă, cea dintâi
iar dacă lacrima-mi de-i singură într-o pungă goală
de-i trup ce clipa vrea s-o țină în fulg și-n palmă
iar steaua roșie să-mi fie oglindă-n mac de roșu
îți spun că la asfințit și-n răsărit, și-n nopți cu rouă
iubirea-mi este acolo-n ochii tăi, ce văd că plouă
și este încă-n pleoape și-n lacrimi ce privesc albastru steaua
iar să știi că până când praful uitării va fi întors din timpuri
cortina eu încet o trag din infinituri, să adorm încet și-n pleoape
să simt un vis în care te vreau să vii la mine, încă odată, tu, iubito
poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri de trecut, în ziua de astăzi
seninul de sus curge-n ochii mei
primăvara-mi șoptește-ncet, am venit
pășesc agale printre petece de ploaie
și cânt cu pașii mei rătăciți, un mozaic
cu sufletul pe un asfalt, rece, încremenit
sus, plâng norii printre copaci cu crengi
de gânduri, prin muguri rătăciți
și florile-și scutură-n vânt nebun petale
de ieri gândurile le-am făcut inele, pentru
trei de mâine și astăzi, visările le-am adunat
de la fereastra trecutului tău și-al meu, în mine
apoi le-am dat păsărilor care zboară-n, înălțimi
de suferință, să le poarte în depărtări, de tine
am rămas cu o rană-n soare, care mă doare
pun lacrimi în țărână, pansând tristeți
întorcerea lor îmi va fi balsam în gânduri
să sădesc în pământul vieții și-n arături de timp
iubiri în primăveri care renasc și nu în veri
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din cer plouă cu tine
copii născuți în trupuri moarte
așteaptă viul să vină din viitor.
căruțe de păsări trezite
sunt roți pe cer, deșteaptă-te!
valea plângerii s-a mutat,
lăsând aici
o casă prea bătrână de timp.
un fum de vânt bântuie nori de ploaie.
tristețile toamnei caută intrări,
de suflete fără pustiu.
la un geam chipul meu strivește noaptea,
iar negrul întunericului îmi orbește
așteptarea.
este frig în căldura pustie a casei,
iar tavanul nu-mi mai este
decât carcasa trupului meu.
aștept răsturnarea vieții, golind gânduri,
dincolo de miezul trecerii timpului.
pata de pe peretele albului devine chipul tău,
în întuneric.
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (octombrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași de viață
acoperișul privirii mele a ruginit, cad gânduri
păduri unduiesc suflete, ne ținem de mână
cerul este pictat, cu răsăritul spre apus
picățele în coloane, cântă pâmântului adormire
o fereastră de sus, spre jos se oglindește
inima ne numără, cu clipe
se depărtează zarea și cețurile ne cuprind
trecem strada, iar pietrele rămân statui de amintiri
ramurile norilor împletesc fuioare, cad fire de apă
în palma ta țin gândul, mă refuz se merg spre iarnă
geanta în care îți duci bagajul veții este uzată
haina mea nu se asorteză cu trotuarul
mulțimea-i pestriță, privirea ei este amețită
un nebun agită un ziar și strigă:
nu îmi este foame, nu îmi este frig!
în căminul unei școli, portarul numără sute
fetele sunt puține
păstori de turme, analfabeți sau foști maidanezi
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri agățate în pleoape de noapte
Sunt eu în înălțimi sau prăpăstii
în gânduri prăbușit?
Și totuși îmi aduc aminte
că lumea în două sunete, ascultă!
s-a împărțit
Chiar dacă și-n stânga sau dreapta
există lumină sau întuneric
și chiar de nu-i cerul și pământul
într-o singură inimă împărțit,
între aortă cu stânga și cu dreapta-n cameră despărțit,
eu ramân atârnat între cer și pământ, cu mare obidă
și aștept să cobori să te văd, fără vină
Și chiar de-i durere cu tresărire și tremurândă sclipire
ploaia nu poate spăla sau separa
ce-i nord de sud, prin opreliști de aducere, în amintire
Gândurile nopții nu pot opri venirea zilei de mâine
care se sprijină pe cea de ieri și cea de alaltăieri
și pe amintirea existenței mele
Iar geamul privirii tale poate distorsiona chiar clovnii
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru negru de viață
picăturile sinucid timpul
din noi
Dorul? Azi este, mâine nu-i!
este-un fulg luat de vânt și dus undeva
în zări, departe! Este ca o lacrimă uscată
Da?
timpul uzează, ne uită prin cei care îi iubim
El, timpul, ne poate fi prieten sau dușman
poate fi aproape sau departe
El este și nu-i
nu purtăm nădejdi, căci amintirile vieții le estompează
nu trebuie să purtăm mănuși, pe chipul feței.
nu trebuie să ne ascundem, în noi, căutând în alții ce nu putem
am luat cuvântul, primul meu semn de existență, câci toți avem un început
din el am făcut primii pași, am gungurit și am privit cerul
și-am zis
toți am privit copacul și ne-am lovit și atunci
am zis
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alfabetul timpului din urmă
ascult ciocane și voci de lumi
cum bat în grinzi de fier răstignit
roțile trenului nu se mai aud
în pleoape somnul meu nu mai există
vaporul greoi al vieții se desparte de chei
rămân părăsit
sus pasărea argintie poate este cu tine
iar albul trecerii lasă în urmă, amară lumină
timpane aud colțul casei
atunci eram poate doar un joc
astăzi mă scormonesc și mă lovesc
amintiri împletite în destin
o stradă răsucită în mine îmi arată gânduri
cu oglinzi a unei case de suflet fără ferestre
umbra rămasă în urma clipei
strigă după mine...
hei tu străineee!
ai uitat chibritul cu flacăra încă neaprinsă
a iubirii,
Doamne...
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e sete
trec nori
surzi
acoperișul capului
lasă ploaia să cadă încet
număr picăturile
din minte-mi coboară
frânghia
în apa fântânii din mine
cine ridică ciutura
apei
spre a nu-mi mai fi
sete de lumină?
poezie de Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Viorel Muha despre nori, adresa este: