Citate despre atmosferă și moarte, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la atmosferă și moarte, dar cu o relevanță mică.
Revedere
Ne-am întâlnit în parcul cu castani,
Prin care ne plimbam odinioară,
Dar a trecut de-atunci un car de ani,
Căci timpul nu stă-n loc, ci veșnic zboară.
Ne-am salutat și ne-am vorbit stingher,
Dorind de fapt să fim în altă parte,
Și-n atmosfera aceea de mister,
Cuvintele păreau pustii și moarte.
Soarele blând pe boltă strălucea -
Înstrăinați, ne evitam privirea -
Un vaporaș pe lac grăbit trecea
Și păsări străbăteau nemărginirea.
Parcul era la fel cum îl știam;
Cândva, vrăjiți, îi admiram decorul,
Însă acum pe-o bancă zăboveam
Ca și-n trecut, dar ne lipsea fiorul.
poezie de Octavian Cocoș (8 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În spre amiază soarele își pierde din prospețimea dimineții. Zâmbete fragmentate în spațiu, surprind cu ușurință dimensiunea copleșitoare a naturii înconjurătoare. Prin orice traducere mai exactă a vieții, vei căpăta gustul ridicol al morții. În această atmosferă isterică de incertitudine, se poate reglementa, fără îndoială, întreaga expresie logică a tristeții umane. O sursă serioasă de tulburări nervoase, duc la negarea tuturor simptomelor oneste care ne însoțesc. Căutând o expresie cât mai exactă a lunii, va îngenunchea în adâncimea sufletului nostru, un larg oftat de îngeri. Pe câți oameni, pe atâtea aspirații... la singurătate.
Iosif M. Cristian în Forță și metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În formă simplă
În formă simplă, dragostea
Seamănă cu mișcarea browniană,
Dar Sylvia Plath de ce s-a sinucis?
Vermicular și spumegând
Se apropie gândul cel roș?
"La luna rossa, il vento, il tuo colore
Di donna del Nord, la distese di neve",
În piața San Marco am stat și am plâns,
m-am gândit la Ierusalim, la iasomia
din jurul morii lui Montefiore.
Contrapunct absurd de mânie,
Doamne, dă pace inimii mele
și tuturor celor cu inimă.
Balast, aruncați balastul,
Strigă Jules Verne, balonul
Se nalță în stratosferă și explodează.
Coboară lin, ca niște pene,
Poemele, rimele, lacrimi și stele.
Mă dor brațele de parcă
mi-aș purta propriul coșciug.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre stelele căzătoare
cred că pe atunci ți-ai fost pus
toate speranțele
în mine,
eu abia învățasem să te țin de mână
împotriva destinului,
să stau drept într-o lume nevertebrată,
într-o zi m-am îndrăgostit de dansul nostru
deasupra pământului,
era ca un pas în doi
în stratosferă
spre o destinație nedefinită,
nu ne învățase nimeni despre primejdii,
lumea ne cenzura nevinovăția
prin pătrate de sticlă,
printr-un ochi de fereastră,
descifram rostul nostru în zodii,
în potcoave de cai morți,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul lebedei
Plăpândă și suavă,
Pe-o apă lină...
Plutea alene o lebădă,
Cu privirea-i senină.
Lebăda trece, lebăda e timidă,
Nu scoate niciun sunet în atmosfera aridă,
O lacrimă-argintie din ochii-i a scăpat,
Căzând alene pe apa lacului luminat.
Aripiile ei albe ca niște aripi de înger,
Și le îndreaptă de parcă ajung până la cer,
Suspină-adânc din inima-i îndurerată,
Că acum nu e cum a fost altădată.
Anii i s-au dus și a îmbătrânit,
Acum nu a mai zâmbit...
Chiar dacă lebăda e mută, acum a răbufnit,
Pentru a cânta primul și ultimul ei cântec trist.
[...] Citește tot
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de Mai
Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge
Când poartă cântece-ntre aripi dă naștere la răzvrătiri,
Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge
Și muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri?
Vestalelor, când în picioare altarul vostru s-află încă,
Și primăvara când se-ntoarce și astăzi ca și alte dăți,
Și preschimbat când nu se află pământul falnic într-o stâncă,
De ce v-ați reurca în sfera abstractelor seninătăți?
Închisă dacă vă e lumea, recoborâți-vă-ntre roze
Parfumele din mai înalță reînnoite-apoteoze,
Și-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpenești virginități
Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută
Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută.
Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit;
Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit.
Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară
Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,
Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit,
Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poluare
Poluare în suflet și-n aerul respirat,
E mult fum, cuvinte greu de digerat,
Prea mult zgomot și decibeli pe metrul pătrat.
Sufletul se află într-o stare de exploatare,
Înecat în noroi și toxicitate,
Se afundă tot mai mult
și... moare.
Ar trebui să punem filtru pe suflet,
Să cearnă nisipul ce s-a așternut
De la ultima luptă
Dintre rațiune și inimă.
Îl otrăvim cu cuvinte,
Apoi ne întrebăm de ce nu mai simte.
Asfixiat,
într-o permanentă stare de regenerare,
Mulți privesc,
El se sufocă de atâta nepăsare.
Respiră o atmosferă încărcată,
Vorbe ce se-mbibă în suflet,
Ca o pată de cerneală.
[...] Citește tot
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bordel
eu nu sunt Toulouse-Lautrec, dar asta nu înseamnă că sunt străin de atmosferă
la naștere, statul m-a luat și m-a băgat într-o statistică, un număr
și din statistica aia, am văzut viața cu bune și cu rele
am văzut cum se minte. în numele legii
am văzut cum se moare. la naștere
am văzut cașcaval la telejurnal
și mai ales, am văzut întunericul. gros. păstos. rece.
ca să ieși din bordel trebuia să descoperi ușa din dulap și cheița de aur
dar cine trecea pragul, era închis. la balamuc
din bordel la balamuc. oamenii își zideau fața și desenau un zâmbet
sfinții se estompau, deveneau transparenți și apoi invizibili
viața te învață. învățați, învățați, învățați
și învățai. să supraviețuiești
stare vegetativă
până la a două venire. devenire.
așa am devenit pictor de cuvinte. și de tăceri
stampele mele descriu cel mai bine tăcerea. o simplă baricadă.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este doar un crâmpei
Regia piesei mi-a mâncat din timp,
las actorii să joace,
privesc și mă întreb care parte din mine
trăiește ca niște cuvinte nefolosite
ori se regăsește în gesturi
care schimbă atmosfera cu emfază,
iar pe nesimțite se spulberă cauza invocată,
intervin așteptatele aplauze
care dau naștere unei rumori
când se iese ceremonios la rampă.
Este doar un crâmpei
ce rupe din tine sentimente,
treci mai departe ca o noapte nebună
prin pădurile ce te umplu de frică
la fel cu o furtună care se întețește dintr-o dată
și-ți toarnă apă-n cap cu găleata
încât nu știi cum să faci să te salvezi,
lași totul pe seama divinității
care-ți controlează instincul
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabulă cu pandemie
În codru, e o mare anarhie,
Căci a sosit un zvon îngrozitor:
Se-apropie o mare pandemie,
Că urșii-s agitați și spun că mor.
S-au interzis comerțul, contrabanda,
Iar fiarele-s blocate-n vizuină,
Căci virusul lansat de ursul Panda,
Din China, le-a băgat în carantină!
Cum atmosfera a-nceput să fiarbă
Și drumurile toate s-au închis,
S-a ordonat să se mănânce iarbă,
Fiindcă și vânatu-i interzis.
E în vigoare starea de urgență
Și pe pancarte mari s-a afișat,
Că vinovații nu mai au clemență
Și cel ce va fi prins, va fi mâncat!
[...] Citește tot
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul negării
străinul cu fața de ceară
îmi cerea să nu tac,
de parcă ar fi ieșit dintr-o iubire năpraznică
o tinerețe târzie.
lumea se făcea coada unui șarpe ce nu ajungea cu limba
în pahar,
valurile mării urmau dâra de sare,
încărcând atmosfera.
totuși noaptea,
noaptea în care nu crezusem niciodată că voi nimeri
toiagul vreunui înțelept
deprins cu cercurile
și certurile
sau bârna vreunui păcătos mai recunoscător
decât mine, cel care împietream
cu privirea la tine,
cerul s-a deschis pentru câțiva copii,
pe care Dumnezeu îi dădea exemplu:
unu și cu unu fac mai mult decât viața.
degeaba îmi suflecam pantalonii să trec prin fața Lui
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monstrul comic
Este greu să fii și monstru și comic.
Doctorul Pemfigus avea darul să-i facă pe muribunzi să râdă.
Întâi - avea vocea de castron lovit cu o lingură.
Picioarele erau de circa trei ori mai lui ngi decât restul corpului.
Fiecare cuvânt rostit avea multiple înțelesuri.
Frunză însemna și pungă și strungă.
Viața însemna și moarte și călătorie.
Glumă - ciumă - pumă-gumă
cămilă - silă-milă-grilă
Datorită acestui joc, circa o jumătate din omenire fu salvată.
Printr-o ciudățenie, numărul conflictelor sângeroase a crescut uluitor.
Monstrul comic se întristă foarte și chiar începu să plângă.
Tristețea influențează starea electrică a atmosferei,
au început furtuni, ploi, uragane, planeta s-a pustiit.
A rămas în viață Monstrul comic, dar nu se știe ce glume a mai făcut.
Era singur. După un timp a apărut un tip - Bifidus.
Acesta ținea un jurnal, dar un incendiu a distrus acest valoros document.
Au rămas jumătăți de frază. O mierlă fluiera ca...
Un cerc se strânge... Voi deveni o riglă de...
Voiam să fiu o jimblă... Numai poeții pot...
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa
ne uităm la casa asta cu toții
dintr-un punct se vede
ușa închisă
cei mai curajoși și triști
sparg geamurile
intră timid și descriu
cu bisturiele lor
detalii despre mobilierul putred
obiectele intime
firimiturile lăsate de cei
plecați să se ocupe cu viața
pe o scenă unde neoanele pâlpâie
casa este frumoasă
pentru cel care
din câine a devenit om
și ochii nu mai au săgețile iscodirii
fiecare își face propriul film
ca la hollywood
al iluminării
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere...
***
La-nceput a fost cuvântul...
Ce e viața?; Ce-i Pământul?
Prima-i o iluzie,
Plină de confuzie...
De multe ființe trăită,
Ani la rând, dar mărginită.
De oriunde ar fi venită,
Viața e neprețuită...
Cealaltă-i rocă tare,
Planeta-treia de la Soare...
În perspectivă de-am privi,
Ce ne-ar aștepta, am ști?!
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încetați!
Oh, voi, oameni însetați
De a focului putere
De pustiuri și tăcere,
Încetați, voi, încetați!
Ori văzând cum lumea piere
Pentru voi e o plăcere?!
Vreți să treceți în neființă
A omului conștiință?
Terra, frumoasa planetă
S-o distrugeți c-o rachetă?
Vreți să faceți un dezastru
Din Pământul nostru albastru?!
Catastrofa de-o iubiți
Și de vreți apocalipsul,
Vreți la luptă să porniți,
Ca să vedeți paradisul
Și să vă-nfăptuiți visul?
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu vin dintr-un ținut îndepărtat
Eu vin dintr-un ținut îndepărtat,
De unde nu se crede, nu se speră și nu-i nimic, nimic de așteptat...
Eu vin de unde nu-i lumină, nici vreo nădejde, nici putere,
De-acolo vin de unde totul și toate-s încriptate în durere,
Eu vin dintre acei ce-s morți în viață, robiți amar de patimi rele,
Eu vin dintr-un mormânt adânc și căptușit cu vicii grele...
Acolo zorii sunt murii cu emailul cariat,
Acolo croncănește-un soare cu dinți dugoși de bronz învăpăiat
Și ulii strălucesc sălbatic când pigulesc al existenței stârv viciat.
Acolo orizontul, reprimă-orice cerești simțiri în nori acizi și albăstrui,
Și-un plumburiu nociv umbrește latentul boț al soarelui gălbui
Și-amurguri grii oferă-o tihnă, brodată-n roz de pace care "nu-i! "
Acolo-s văi prelungi de buimăceală,
Învăluite într-un absurd radioactiv și-un soi de rouă industrială...
Acolo-s bucurii cumplite și-o fericire închipuită, nebănuit de zapcială,
Ce împroașcă-n toți amărăciune și exces bizar de zbenguială...
Acolo-s câmpi bătuți de toți, după-o dulceață trivială,
Acolo-s lucruri vanitoase din care moartea-i doar reală...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieții, Zidire Spirituală
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decalog
1. Nu-ți lăsa sufletul să-ți moară în trup
Ți-e corpul brăzdat de lovituri de cuțit
și sufletul îți zace într-un loc pustiit.
Ți-e frică să te cauți, te temi să-l găsești,
trăiești viu pentru moarte fără s-apuci să trăiești.
Lutul vechi și greu te ține în lut,
și-ți sapă neîndoielnic un rece mormânt.
Încearcă să scapi, fii tu o revoltă,
nu uita că paradisul s-a născut într-o grotă.
Întregul pământ s-a nascut din nimic
și în nimic ne întoarcem de nu facem nimic.
2. Amintește-ți să iubești și să speri
Dorește-ți nimic, doar dorește-ți ceva,
și vinde-ți tristețea alergând către-o stea,
cuprinde în palme tot praful de stele,
și suflă-l pe hârtie în stihuri mai grele,
coboară-napoi și urcă mai sus,
[...] Citește tot
poezie de Denisa-Maria Ilie din Vocile Eurherpei
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moldova la anul 1829
Cât era mașina lumei întoarsă cu capu-n gios,
Mergea toate dinpotrivă, anapoda și pe dos.
Iată că d-acum răsare soarele la răsărit,
Și apune cu zâmbire, despre sară, la sfințit.
Luna, stelele, și câte planite umblă pe ceri,
Au intrat ca din vecie iar în scrisele lor sferi,
Și stihiile râd toate, bucurându-se văzând
Că armonia cerească întocmită de curând
Le așază-ntr-o unire dându-le sfinte măsuri
Și le pune iar la cale după vechile scripturi.
Într-o nouă atmosferă ce din veacuri cu noroc
Se deșiră de pe crugul soarelui cel plin de foc.
Iată că răsar pe roata pământului întocmit
Ca din morți la înviere noroade ce-au fost pierit,
Iată marea și uscatu stau în hotarele lor,
Deschise pentru viața făpturilor tuturor,
Apele, păzându-și cursul, n-au să-ntoarcă înapoi,
Ca să bată fără milă cu izvoarele război,
Nici munții țin vârfuri-nalte să-și surpe stâncile-n văi,
Peste munca și sudoarea lăcuitorilor săi.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Bob-Fabian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe la Bogata
am fost pe acasă la Bogata
dar nu e nimeni e pustiu
goală-i casa și e gata
și pentru mine e târziu
eu însumi am îmbătrânit
și-a mea viață-i spre apus
iar trupu-mi este azi slăbit
așa de zvelt eu astăzi nu-s
plecară ai mei cu toți în șir
și casa iată e pustie
doar al amintirii astăzi mir
pe-ai mei se luptă să-i învie
și plin ocolu e de iarbă
și nicio piatră nu mai e
de parcă totu-n mare grabă
ca focu-i stins asemene
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (31 iulie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobodiness menhir
Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte
[...] Citește tot
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre atmosferă și moarte, adresa este: