Citate despre bucurie și răutate, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la bucurie și răutate, dar cu o relevanță mică.
Ce frumos este sa trăiești sub spectrul infinit al bucuriei de a dărui și a ierta. Calitatea de a te păstra bun și blând, senin și nobil nu va fi nicicând în afara modei și este singurul lux atunci când în jurul tău întâlnești răutatea, încruntarea și snobismul.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de seieinfach
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am obosit...
Îmi puneți piedici, inventați povești,
Crezând că am să mă opresc,
Am steaua mea, vă spun pentru a ști
Și-n viață am să izbutesc.
Nu vă cer să mă apreciați, nu-mi pasă
De fițele și figurile voastre de aristocrați,
De părerea voastră mediocră și răutăcioasă,
Din partea mea, rămâneți aceiași încuiați.
Terminați cu critica, cu răutatea și prostia,
Cu acuzele, indolența, inferioritatea și ipocrizia,
Am obosit să v-ascult cum urlați din noroi,
Am obosit să mă uit în jos când vorbesc cu voi.
Fac tot ce îmi tresaltă sufletul de bucurie,
Lupt să îi fac pe semenii mei fericiți,
Știți cum arată zâmbetul unui copil trăit în sărăcie?
N-aveți de unde, căci sunteți prea zgârciți.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De ziua ta, iubită Românie...
Sunt ani și ani iubită Românie,
De când românii toți s-au adunat,
La Alba și-n deplină armonie,
Îmbrățișați în horă au intrat.
Cu bucurie "La Mulți Ani" îți cântă,
Poporul din Ardeal și de pe Prut,
Iar eu mă-nclin cu drag măicuță sfântă
Și glia strămoșească o sărut.
Veniți cu toți la hora înfrățirii,
Uniți să fim din nou ca și atunci,
Când un Mihai a rupt lanțu-nrobirii
Și-am devenit mai tari ca niște stânci.
Deși de-o vreme ploi de răutate,
Ne-au împroșcat cu-al șarpelui venin
Privându-ne de orice libertate
Și-n inimi au lăsat numai suspin.
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se vorbește mult de teatru, dar cine n-a făcut parte din el, nu-și poate închipui cu adevărat ce e scena. E de necrezut: oamenii aceștia nu se cunosc deloc pe ei înșiși, își fac meseria fără să reflecteze asupra ei, însă au pretenții nemăsurate. Nu numai că fiecare vrea să fie cel dintâi, dar vrea să fie și unicul; fiecare i-ar înlătura bucuros pe toți ceilalți și nu-și dă seama că nu ajunge la ceva decât împreună cu ceilalți; fiecare se crede grozav de original, dar când îl scoți din rutină, e incapabil să se descurce; în același timp e într-o agitație perpetuă în căutarea noutății. Și cu câtă îndârjire se sapă unul pe altul! Numai din cel mai meschin amor propriu și din mărunte interese personale se leagă între ei. Despre un sprijin reciproc nici nu poate fi vorba; o veșnică neîncredere este întreținută prin răutăți săvârșite pe ascuns și prin bârfeli; pentru ei, cine nu e desfrânat e prost. Fiecare are pretenția să i se dea o atenție fără margini și e sensibil la cea mai neînsemnată critică. Fiecare știe toate mai bine decât oricare altul. Dar atunci, te întrebi, de ce le fac pe toate pe dos? Mereu lipsiți de mijloace și mereu fără încredere, parcă de nimic nu se tem mai mult decât de ce e rațional și de bun-gust și la nimic nu țin mai mult, decât la dreptul suveran al bunului plac.
Goethe în Idealul plenitudinii umane
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laurii Noștri
Avem campioni, asta se știe,
Dar pentru mulți nu e o bucurie.
Invidia, lăcomia, nedreptatea,
Din păcate, asta este realitatea.
Avem nenumărate modele pozitive,
Aceste exemple, nu sunt considerate creative.
Corupția, nonvaloarea, infidelitatea,
Mass-media le promovează, asta-i realitatea.
Campioni, triumfători și medaliați peste hotare,
Niște simpli anonimi în România noastră mare.
Homopolitică fără conștiință și onoare,
Poporul doar supraviețuiește, în timp ce tradiția moare.
Homopolitică pentru că au legitimat homosexualitatea,
Dând frâu liber nebuniei și orcărei desfrânări.
Permițând urii să dezbine și să se dezvolte, ca și răutatea,
Noi suntem laurii, homopoliticienii sunt păgânii acestei țări!
poezie de Ovidiu Kerekes (30 mai 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar cine-a ucis?
Dar cine-a ucis primăvara din noi,
De nu mai surâdem unui pom înflorit
Și mergem pe stradă ca niște strigoi,
Izolați în tăcere, cu pasul grăbit?
Dar cine-a ucis bucuria din noi
Când râsul ne este doar tristă povară,
Iar lacrima cade în searbăd noroi
Pe geana zdrobită de tristețea amară?
Dar cine-a ucis copilul din noi
Ce nu mai știe prin parcuri s-alerge,
Dorindu-și ca râsul să i-l dăm înapoi,
Ne-nțelegând a dezastrului lege?
Dar cine-a ucis bătrânul din noi
Așteptând ca un suflet să-i bată în poartă,
Nepricepând absurdul război
La care-l condamnă inumana lui soartă?
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina soarelui
M-am lovit de lumina soarelui,
uitând de viața mea și-a aproapelui.
A căzut roua rece pe fața ta,
luând cu ea și răutatea.
Ai văzut cum răsare soarele vreodată?
așa să fie mintea ta limpede și curată.
Ai simțit iarba moale sub călcâie?
așa să fie calea ta, plină de bucurie.
Se aude un cantec de păsărele,
ce-ți alină sufletul plin de durere,
adie ușor vântul printre plete
ca să-ți aducă energie-n cugete
și zi de zi viața noastră trece
uneori e cald, uneori e rece.
poezie de Eugenia Calancea (5 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răul se transformă în bine
Omul, fără pauză
își schimbă viața mereu.
Nu știu din ce cauză,
din miel blând, devine leu.
În tinerețe iubește
și la rândui, e iubit.
Târziu, când îmbătrânește,
nu iubește, nu-i iubit.
Când ajung la bătrânețe
uită că mult s-au iubit.
Iubirea din tinerețe
i-a-înrăit, nu i-a unit.
Nici averea și nici casa,
nici măcar cei trei copii
Ce strălucesc ca mătasea,
nu le-au adus bucurii.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (11 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un leac pentru alinat iubirea
Iubirea mea cea mare,
Din păcate doare.
Dar am căutat eu oare
Vre-un leac de alinat iubire?
Am ținut-o în inima ascunsă
De neliniște pătrunsă,
În loc s-o las să zboare
Să strige cât e de mare.
Dar am găsit, ce bucurie,
Un leac, ascuns în... poezie.
Prin strofe meșteșugit gătite
De răutăți și murdării ferite
De atunci spun eu cu tărie
Că poezia e iubire,
Că iubirea ne încântă
Și-ți face viața mai plăcută.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a putea renunța la lumea aceasta, trebuie să nu iubim lucrurile trecătoare, să tindem cu mintea în smerenie față de Dumnezeu și apropiații noștri, să ne păstrăm răbdarea în fața insultelor și, cu pază răbdătoare, să respingem durerea răutății din inimă, să ne dăm bunurile celor săraci, să nu râvnim la ale altora, să-l prețuim pe prieten în Dumnezeu, să-l iubim chiar și pe cel dușman nouă pe seama lui Dumnezeu, să ne îndurerăm de necazul aproapelui, nu să ne bucurăm la moartea cuiva care ne este rival, aceasta este ființa cea nouă pe care Stăpânul neamurilor o caută cu cu ochi atent printre ceilalți ucenici, spunând: "Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi".
citat din Sfântul Grigore cel Mare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muguri
Am croit o lume,
Pentru mine, pentru tine,
Pentru noi.
Imbrăcată în culori calde,
Cu aripi sidefate...
Asortate,
Cu azurul infinit,
Gânduri izvorâte din zenit.
I-am tivit cerul,
Cu seninul,
Privirilor,
Și căldura inimilor,
Ce bat în tandem,
Ca-ntr-un tainic poem...
I-am brodat,
Surâs auriu,
Cu iz zglobiu,
Izvor de bucurie,
Și clinchet de iubire...
I-am adăugat,
[...] Citește tot
poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă o zi
Te-ai săturat demult și nu mai poți
atâta răutate să înduri,
în mlaștina morală să înoți
servind și-n viitor, lepădături.
Stăpânii tăi, vulgari, nerușinați,
sunt dintre proști-aceia plini de bani,
cu ifose, pretenții de bogați
ce nu-și dau seama cât sunt de sărmani.
Averea lor e marele nimic
cu care nu pot cumpăra un strop
din dragostea ce ultimul calic
se poate bucura, căci nu-i de shop.
Cei care au, mai vor, mai mult, mai mult,
sunt nesătui, iar viața lor e-un chin,
căci pofta lor de bani e un tumult,
iar pentru boala lor, nu-i un vaccin.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai mare bogăție
"Cea mai mare bogăție
Dintre lucrurile date
Este aceea s-aibe omul
O deplină sănătate."
FTA
Când ochiul tău privește-n zare
La pomii ce în floare au dat
Și poți vedea așa splendoare
Tu ești bogat, foarte bogat.
Când gura ta dă fredonare
La ce-i măreț și luminat
Mult mai măreț de cât vioare
Ce lucru vrei mai minunat?
Când glas de păsărele cântă
Un cânt măreț și iubitor
S-auzi cum ele binecuvântă
Ce vrei tu mai înălțător?
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea unui sfânt
Trecut-a el în viața cea de dincolo de moarte,
Ne-a părăsit el, însuși Păunescu...
Lăsându-ne credință veșnică de carte,
Transmisă de Luceafăr-Eminescu...
El, fratele iubit al lui Grigore,
Ce plâns-a cu amara nostalgie
La înmormântarea cea de purure,
S-a-nveșnicit, prin trista-i bucurie..
Rugatu-s-a cât a putut pentru părinții
Ce pleacă mult prea trist de printre noi,
Iubitu-i-a poetul ca pe sfinții,
Că trec prin orice grijă și nevoi...
Nu a mai zăbovit de loc pe-acest pământ
Cutremurat de mult prea multe răutăți,
A părăsit Moldova acest sfânt..
S-a ridicat în rai, întristându-ne pe toți...
[...] Citește tot
poezie de Paladi Anatolie din Poezii (24 noiembrie 2010)
Adăugat de Paladi Anatolie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar sărutul nu-l uita
Poți uita primul sărut sau primii fluturi în stomac,
Poți uita poala măicuței cu-al său parfum ambroziac,
Poți uita prima rafală când vântul te-a doborât
Sau durerea sufletească ce în neant te-a coborât.
Uită răutăți de om abătute peste tine,
Spre iertare-i primul pas ce doar ție îți aparține.
Uită noaptea fără stele când dorul te sfârteca
Și-acel timp necruțător ce viitoru-ți amaneta.
Poți uita îmbrățișarea ce ți-am dat în zori de zi,
Ori dorințele murite sub acele grele lespezi,
Poți uita sau pierde-n hău filele din cartea vieții,
Doar surâsul nu-l uita, e Craiul Nou al Dimineții...
E Luceafărul de zi ce deschide o fereastră,
Unde tronează iubirea pe o aripă albastră...
Surâsu-i cheia de aur ce deschide inima,
Schimbă clipa în bucurie, liniștește patima.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cutremurul
Uiet, urlet s-aude! colcăie, sare pământul,
Tremură, zguduie, saltă, colcăie, crapă, plesnește.
Zguduie iar, răstoarnă; trosnet, țipăt s-aude,
Spontaneu lumea se-nchină. Domnul trece-n mânie.
Și crima se ascunde, păcatu-ncremenește;
Tot păcătosu-așteaptă al lumii, al său finit;
Pământul îl înghite și cerul îl strivește,
Iar dreptul la cer cată, și Domnul s-a-mblânzit
.....................
.....................
Ce spaimă fu aceasta! S-a-ngreuiat pământul
Flori prin a lui vine fulgeră, șerpuiesc!
Își scutură povara, că a pierit Cuvântul:
Se bucură nedrepții, săracii flămânzesc.
Și câtă fărdelege pe dânsul îl apasă!
De sus câtă trufie strivește pe sărac!
Sudori de sânge câte p-a trântorilor masă
Și ce de viclenie! ce noduri se desfac!
Și lenea se îmbuibă când muncitorul geme,
Când gheara nedreptății într-însul s-a înfipt;
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul înapoi
Astăzi, pentru noi românii s-a dat timpul înapoi.
Dar, doar cu o oră din păcate.
Politicianul de la noi, cu un viciu de șerpoi.
Cu banii doldora în cont și venituri nejustificate.
Acum ne bucurăm că vom dormi o oră în plus.
Dar cei 30 de ani ce s-au scurs, considerăm că s-au exclus?
Aș da timpul înapoi cu 20 de ani, o viață sau un veac dacă se poate.
Deoarece egoismul, invidia, răutatea, au întors și frate contra frate.
Astfel aș elimina nababii corupți, adunați numai în partide colorate.
Sau aș întoarce ceasul, măcar cu 10 ani.
Să-mi văd maica zâmbind, blândă și sănătoasă.
Să-i mai gust încă o dată mâncarea delicioasă.
Întrucat am înnebunit și m-am săturat, de mizerie și șobolani.
De acesti politicieni români, ce nu mai sunt umani.
Și care se transformă grosolan, devenind zilnic tot mai hoțomani.
poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu este rușinos să te prăbușești în durere
De la începutul vieții cu stângul am pornit
Un mielușel de lapte, pe râsul ierbii crude,
În care bucuria încet încet se pierde
Dacă în ochi și-n suflet nu ai pe Duhul Sfânt.
Crescând în stânci și floare am plâns la pieptul Evei
Cu limba păcătoasă, și-un ochi atins de rău
În care îndoiala și răutatea scurmă
Lumina și un Soare - Veșnic Dumnezeu.
Între Pământ și Cer o ramură cu floare
Un OM matur zâmbind, la tot ce e frumos,
Un fals creștin ce-ndură vântul disperării
Să prindă-n firea lui, o mare de plăceri.
Prin zori și ciute frânte un călător am fost
Un graur cântător, de dragoste și pace,
Un botezat pierdut prin valurile vieții
Ce-și căuta Iubirea in lumea desfrânată.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (30 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ma...
Mi-e dor de degete-ți prin păr
Tentaculându-mi amintiri...
Revăd căldura-ți din priviri
Resimt sărut pe-obraz... Mă dor.
Nu mai am aura de pui
Și nici nu mai am cui mă plânge
Micime, răutăți, nu-mi frânge;
Stau aninat, uitat, de-un cui.
N-aud iubirea-ți în cuvinte,
N-am sfat de suflet, sunt pierdut...
Mi-e rău să spun că te-am avut,
Urăsc doar să-mi aduc aminte...
Sunt jumătate tu, îs "ea"
Noroc că te-aparțin, ești parte
Ce nici vecia nu desparte
Ce sunt, ești eu, a mea ma... ma
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Tu ce-ai făcut astăzi?
Tu ce-ai făcut astăzi?
Pașii te-au purtat prin locuri însorite?
Ai văzut lumina?... ai simțit-o?
Ai lăsat îmbrățișarea Soarelui să te cuprindă?
Ai privit oamenii-n ochi cu seninătate?
Ai lăsat adevărul să evadeze
Din încleștarea gândurilor tale?
Ai simțit bucuria clipei, firescul emoțiilor,
Naivitatea copilului care-ai fost?
Ai dăruit dragoste, iubire?
Ai trecut mai departe cu capul sus,
De încruntările și răutățile semenilor supărați?
Ai salvat lumea cu un zâmbet?
Te-ndrepți spre dormitor cu pace-n suflet?
Ori ai alergat prin tunetul întunecat al ploii,
Te-ai speriat de fulgerele orbitoare,
Ai simțit până la piele stropii reci,
Te-ai folosit de bunătatea oamenilor
Ca de-un paratrăsnet
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre bucurie și răutate, adresa este: