Citate despre bucurie și răutate, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la bucurie și răutate, dar cu o relevanță mică.
Tu ce-ai făcut astăzi?
Tu ce-ai făcut astăzi?
Pașii te-au purtat prin locuri însorite?
Ai văzut lumina?... ai simțit-o?
Ai lăsat îmbrățișarea Soarelui să te cuprindă?
Ai privit oamenii-n ochi cu seninătate?
Ai lăsat adevărul să evadeze
Din încleștarea gândurilor tale?
Ai simțit bucuria clipei, firescul emoțiilor,
Naivitatea copilului care-ai fost?
Ai dăruit dragoste, iubire?
Ai trecut mai departe cu capul sus,
De încruntările și răutățile semenilor supărați?
Ai salvat lumea cu un zâmbet?
Te-ndrepți spre dormitor cu pace-n suflet?
Ori ai alergat prin tunetul întunecat al ploii,
Te-ai speriat de fulgerele orbitoare,
Ai simțit până la piele stropii reci,
Te-ai folosit de bunătatea oamenilor
Ca de-un paratrăsnet
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Scridon din Tu ce-ai făcut astăzi?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre iubire
Când iubirea copleșitoare vă face semn, urmați-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele și prăpăstioase,
Și când vraja paradisiacă vă cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneți-vă misterului ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbește și o
simțiți profundă și divină, dați-i crezare,
Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfărâme visurile himerice,
asemenea vântului din miază-noapte care vă pustiește grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună,
adeseori tot ea trebuie să vă și crucifice.
Precum vă face să creșteți mult mai repede și îmbătați de fericire,
Tot ea trebuie să vă și reteze uscăciunile
și să vă distrugă cât mai repede răutățile și egoismul.
Precum ea vă ridică îmbătați de bucurie,
până la înălțimea voastră ideală,
alintându-vă cu o dumnezeiască gingășie
ramurile cele mai fragile care freamătă
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran din Profetul
Adăugat de Melinda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XVI
Drăcescul hău și-o noapte văduvită,
pe-o boltă strâmtă, de-orișicare stele,
ci-atât mai mult de nori acoperită,
n-au pus nicicând un văl vederii mele
ca fumul gros ce-aici ne-acoperea
și nici așa de-amar simțit de piele.
El ochii nu-i răbda deschiși să stea;
prudent de-aceea, credinciosul duce
m-a strâns la el ca mâna să mi-o dea.
Cum merge-un orb, urmând pe cel ce-l duce
spre-a nu greși și-a da de ceva-n drum
ce-i poate-ori răni, ori moarte chiar aduce,
mergeam prin acrul și grozavul fum
atent la vorbe-ntruna repetate
de-al meu poet: "Să nu te pierzi acum!"
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Ființă naltă, lungă vedere,
Izvor puternic de mângâiere,
Pavăză sfântă astui pământ!
Dă ascultare, nu-ți fie silă,
Unui glas jalnic, ce cere milă,
Ce a se plânge are cuvânt.
Nu se cuvine a se răpune
În vânt ca fumul o rugăciune
Cu plâns făcută lângă altar,
Unde nădejde are oricine
Să dobândească cerând vrun bine
Sau lui să-ncete vrun ce amar,
Unde tot omul, când îți vorbește
Vorbe în taină, smerit privește
A ta ființă de față stând;
Unde tu însuți simți datorie,
S-arăți oricărui spre bucurie,
Că vrei fierbinte s-ajuți oricând!
[...] Citește tot
poezie de Vasile Cârlova
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
Cât de trist este să fii femeie!
Nimic pe lumea asta nu-i mai ieftin.
Băieții, asemeni unor Zei căzuți din Paradis,
Stau sprijiniți de ușă.
Inimile lor înfruntă cele Patru Oceane,
Vântul și praful a o sută de mile.
Nimeni nu-i bucuros când i se naște-o fată:
Prin ea familia nu obține mai multe provizii.
Când crește mare, stă ascunsă-n camera ei,
Temătoare să privească-n ochii unui bărbat.
Când părăsește casa părintească nimeni nu plânge
În grabă, ca norii după ce a stat ploaia.
Își înclină capul și-și ascunde fața,
Dinții apasă pe buzele ei roșii:
Se înclină și îngenunchează de nenumărate ori.
Trebuie să fie smerită până și-n prezența slujnicilor.
Dragostea lui e la fel de îndepărtată ca stelele de pe cer,
[...] Citește tot
poezie de Fu Hsüan, 217278, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Marius Robu, la volumul "Degeaba"
De-aș fi găsit în standuri cartea
Eu aș fi ocolit taraba
Scăzându-mi curiozitatea
De vreme ce era DEGEABA.
Dar oferindu-mi-o poetul
Fără vreun preț de librărie
Și pentru că-i știam talentul,
DEGEABA, fu o bucurie.
Citind-o, nu de circumstanță,
Chiar de-am lăsat o vreme treaba,
Găsii în versuri cutezață
Deci, Robu nu a scris DEGEABA.
Aprofundând tipăritura
Să-mi satur gustul de confort,
Văd, până chiar și editura
Că nu-i DEGEABA "Contrafort".
[...] Citește tot
poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum
Acum, când preadorita primăvară
Ne-a readus caișii înfloriți,
N-ai să mai vezi plimbându-se pe-afară
Surâzători, frumoși îndrăgostiți.
Acum, când ți-ai dori cu frenezie
Să hoinărești prin parcuri, pe alei,
Cutreierând visând prin poezie,
Simțind aroma florilor de tei,
Acum, când iar auzi în depărtare
Duios cântând al ciocârliei glas,
Când zilnic mai răsare câte-o floare
Ce stă cu albinuțe la taifas,
Acum, când bucuria înfloririi
Ne-ar fi-ndemnat pe toți să strălucim
Blagosloviți de razele iubirii
Și-oricărui pom, sfios, să îi zâmbim,
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te ocolesc cu vrere, răutate dospită...
Te ocolesc cu vrere,
Răutate dospită în pântecele lumii moderne,
Ce sufletul multora și pe al meu ades ai umilit,
N-ai înțeles la timp, ce frumos se poate trăi în lume,
N-ai înțeles, că singură te spânzuri în hamacul prostiei,
Că singură sufletul ți-ai vândut și l-ai rănit.
Nu poți învinge sămânța iubirii divine,
Așa cum nu poți schimba nicio lege a firii omenești,
Dar voința ta poate înfrâna plăcerile tale ieftin râvnite,
Care nu duc niciunde la bine,
Și lăcomia-ți mare nu va mai fi pe viitor
Acea groaznică groapă cu lei.
Privesc cu duioșie, cum îți chinui timpul mereu,
Orbecăind printre deșeurile caracterelor umane,
Când vei slăbi hățurile desfrânărilor stupide și goale?
Nu vezi cum în lianele vieții te împleticești
Și-n hăul confuziilor înotând te adâncești?
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (27 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când facem pe sfinții
Colorez noaptea în iubire și speranță,
ai zice uneori că-s surori cu ghinionul
când nu e totul roz
stelele îmi sunt martore pe cer
norocoasele, acolo sus, departe de lume
Luna strălucește, am cerut-o de muză,
și-a spus da
iar soarele, probabil gelos, mă arde de viu
(el e bun doar când mă întind pe plajă ca o meduză ucisă)
eu sper să-mi cânte lumina, întru tristețe,
dar să fie divină, nu venită din faruri
bucuria să nu-mi danseze în rate,
cum se nărăvește pentru locul de veci,
iubirea să mă seducă cu blândețe,
din suflet, altfel nu-i dau niciun bon de masă
făcându-mă să uit clipe îndurate stoic.
(nici n-aș prea vrea, de altfel)
Focul e viu, renaște-n mine și știu
(șemineul însuși mă invidiază)
că e-o vorbă la gura tuturor:
[...] Citește tot
poezie de Roberto Kuzmanovic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constatare
Te naști în lume cu noroc, dar nu există doi pe-un loc,
nu judeca, nu pizmui, de ai puțin nu jindui!
Fii vrednic de atât cât ai că poți și altuia să dai!
Vrei să fii bine înțeles, dar ce tovarăși ți-ai ales?
Or fi toți pe potriva ta? Pe-același loc nu pot doi sta.
De ești țâfnos, mereu calic, greșești și nu rezolvi nimic,
mai pune unul, altul lasă, se poate-ntemeia o casă,
privește mândru înapoi: curg aparențele șuvoi
de zâmbete prietenești, să le accepți, să te ferești?
Să-ți amintești că viața ta ar fi putut să fie-a mea!
Adesea greu m-am exprimat, gândind ce spun, am judecat
că știu ce zic, să pot privi, fără tăgada de-a strivi.
În fine, știu c-același sunt cu vise, spaime, păr cărunt
și mă privesc interior, cu ochi valoric mă-nfior,
că gesturi sunt cuvintele rămase-n cord ca sfintele,
n-am cunoscut audiență, doar răutate sau clemență,
copil fiind, am remarcat cum râdeau de-un handicapat,
dar nu vedeau că mintea lor era handicapatul chior,
că râde ciob de oale sparte cum umbră-om nu se desparte,
durerea o simțim la fel, necazul trecem peste el,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara vin ...
Seara vin spre Tine, Doamne,-înainte de-asfințit,
Cei bolnavi cum vin spre floare roiuri de albine;
Și-n ce adâncuri de dureri s-au întâlnit!
Și ce bucuroși au plecat de lângă Tine!
Încă-odată aceste valuri ale serii... și noi
Copleșiți de fel de fel de beteșuguri îți venim aproape;
Ce dacă nu-Ți vedem forma venind prin câmp de caprifoi?
Noi simțim și știm că ești aici, la țărm de ape.
O, Isuse, fii nenorocirii și nopții noastre răsărit;
Unii-s bolnavi, iar unii triști și plini de zbucium
Și-alții nu te-au iubit nicicând cât ar fi trebuit,
Și-alții și-au pierdut iubirea lor pe drum.
Și-alții sunt apăsați de grijile lumești;
Și-alții-s încercați de vini, de-îndoieli sau de alean;
Și-alții de patimile cărnii sau de cele sufletești,
Și numai Tu, Doamne,-i poți scoate la liman.
[...] Citește tot
poezie de Henry Twells,18231900, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeii (Olimpienii)
Zeii din Antichitate
Împărțeau pace, dreptate,
Bunăstare, bogăție,
Bunătate, omenie.
Frumusețe și iubire,
Sănătate, fericire.
Curaj și inteligență,
Istețime și prudență.
Libertate, prietenie,
Pricepere, veselie,
Cântece și bucurie,
Cunoaștere, poezie...
Dar și ură și războaie,
Nedreptate și gunoaie.
Răutate și prostie,
Invidie, dușmănie...
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fii...
Fii fără de grijă, să fii curat și sfânt (1 Corinteni 7:32; Filipeni 1:10; 1 Petru 1:16)
Desăvârșit și primitor de oaspeți pe pământ (Matei 5:48; Romani 12:13
Simțind cu alții și-n nădejde tare (1 Petru 3:8; Romani 15:13)
Făr' răutate și s-ai în necaz răbdare (Matei 10:16; Romani 12:12).
Fii bun și treaz și veghetor (Efeseni 4:22; 1 Petru 5:8
Să fii supus și de Cuvânt împlinitor (Evrei 13:17; Iacov 1:22)
Fii plin cu vlagă, râvnă, bucurie (Mica 3:8; Romani 12:11; 2 Timotei 1:4)
Cu har, putere, Duh Sfânt din veșnicie (Fapte 6:8; Mica 3:8; Efeseni 5:18).
Îmbracă-te cu armele luminii, cu omul nou și sfânt (Romani 13:12; Coloseni 3:10
Cu haina mântuirii, cu Domnul pe pământ (Isaia 61:10; Galateni 3:27)
Cu platoșa credinței, Divină armătură (1 Tesaloniceni 5:8; Efeseni 6:11)
Cu dragoste te îmbracă s-o ai peste măsură (Coloseni 3:14).
Comoara ta o strânge nu-n lucruri care pier (Matei 6:20)
Comoara ta o strânge - comoară pentru cer (Matei 6:20)
Lucrează cât e ziuă și fără de cârtire (Ioan 9:4; Filipeni 2:14)
Cu dragoste, după adevăr, ca pentru nemurire (1 Corinteni 16:14; Ioan 3:21; Coloseni 3:23).
Iubește tu vrășmașul și adevăr și pace (Matei 5:44; Zaharia 8:19)
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proorociri despre semnele vremurilor
Motto:
"Nu suntem noi cei care facem proorocirile acestea,
căci suntem nevrednici, noi vă înfățișăm cele scrise
și arătam numai semnele."
Sfântul Chiril al Ierusalimului (313-386 d. Hr.)
Cuvântul I
1. Se deschide cerul în astă noapte,
Mielul rupe pecețile de carte,
vrednic să rupă pecețile de carte.
2. Văd semnele timpului ca deslușite,
văd cele ce vor veni ca proorocite,
peste creștini vor veni ca proorocite.
3. Văd proorocii acestui veac întors,
pe cel în duh văzător, pe cel cuvios,
Andrei pentru Hristos nebun, dar cuvios.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate trec pe lângă mine
toate trec pe lângă mine
ca un râu leneș printre coline,
lună și stele, soare și cer, toamne și primăveri,
a trecut și iubita pe lângă mine ca o fata morgana,
parcă era de porțelan,
avea ochii pictați în albastru,
gura ferecată, închisă cu un fermoar,
corpul rupt dintr-un grup statuar
și-mi făcea semne cu mâna stângă,
îmi chema sufletul lângă ea
să mi-l tortureze,
dă-mi mâna, mireasa mea, să fugim undeva,
ea tăcea și ofta,
fă-mi un semn ca să te inventez,
să trec marea cu tine spre malta,
să ieșim din mitul acesta
spre antichitatea greco-latină
să citim din poemele lui lucrețiu.
toate trec pe lângă mine,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe peronul gării din Memphis
Jumătate treaz, jumătate ațipit,
Lovit de o realitate deprimantă, pierdut totuși
În ceața mării interioare de vise a Danaidelor,
Stau clănțănind din dinți
Pe peronul gării Memphis, Tennessee.
Plouă.
Noaptea-i oarbă, dezolantă,
Iar ploaia jupoaie pământul
Cu o absurdă, neagră energie.
Totul e umed, impenetrabil.
De ce-așteapt aici trenul de-atâtea ore?
De ce-a trebuit destinul să m-aducă aici?
A trebuit să fug de ploaie și de amorțeala minții
Din Danemarca, India și Japonia
Doar pentru a fi plouat și a putrezi în Memphis,
Tennessee, S. U. A.?
Iar acum coboară amurgul. Lumina eșuează
[...] Citește tot
poezie de Johannes V. Jensen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea care depinde de noi...
.. iată două lumi finale, raiul și iadul...! Cu toții, spre ele ne îndreptăm trecând vieții
vadul, trăind, cei mai mulți neștiind de ce s-au născut, pentru ce, și, cum de sunt vii, ei
neânțelegând sensul omului în armonii bine puse la punct, din faceri noi fiind singurii
observatori conștienți ai Marii Creații lăsați s-o influiențăm să existe cu gândul minții
gândind atâta cât existăm, chiar și speriați de viața în care ne-aflăm... multele atâtea,
pe toți bulversându-ne, că de ce e așa și nu altfel, fiecare poveste de om în istorii, așa
încheindu-se, oricât de mult cineva ar iubi divinitatea și l-ar iubi Dumnezeu cinstindu-l
și-nvrednicindu-l cu slava și sănătatea... în taina ultimă, finală, se concretizează acest
mare adevăr în care unii se 'nalță urcând cer după cer dar și destui din acei care abea
îl zăresc pe-acesta ce-l știm căzuți în abisele de-ntuneric pierduți în declin... ca să vezi
lumea de sus din înalturi însemnând un privilegiu de fericire nespus, primit pentru un
pomelnic de fapte făcute-nmiit... ca un răspuns, dat, de cortegiul energiilor universale,
de care nici un om nu scapă neiscodit, minunatul Cuvânt rostit nouă descoperindu-ne
căile prin adevărul vieții trăite unde taina rămâne taină doar pentru cei nepregătiți să
întâmpine fericiri venite din transformări, firesc rostuite, căci, dacă li s-ar cere să stea
să-i mănânce viermii de vii aici pe pământ câți oare n-ar huli blestemând știind numai
pe mort ros de viermi, îngropat în țărână, mulți tociți, uzați și chinuiți, mâncați ca de-o
văpaie nebună, în care, cerșești urma de apă, de pe-un vârf de deget al semenului tău,
când noi, fiecare-n parte ni-s convinși, că, și bogatul, ca și săracul, pleacă de aici unul
după altul, în veșnicie rostogoliți... pe aripi de înger, sau de tâlc păcăliți în iad prăvăliți,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai frumos dintre oameni
"Tu ești cel mai frumos dintre oameni. Harul este turnat pe buzele tale: de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie". Ps.45:2
Tu ești cel mai frumos dintre oameni.
Să mergem în versetul 7, ca să vedem cine este Cel mai frumos dintre oameni.
" Tu iubești neprihănirea și urăști răutatea.
De aceea Dumnezeule, Dumnezeul Tău te-a uns cu un undelemn de bucurie mai presus decât tovarășii Tăi."
Iată că cel mai frumos dintre oameni e numit Dumnezeu de Psalmist, deci implicit și de Dumnezeu, pentru că Dummnezeu vorbește prin Psalmist.
Neputând fi vorba despre nicio ființă, nici de arhangheli, cu atât mai puțin de îngeri, rămâne o singură Ființă căreia i s-ar fi putut adresa psalmistul cu acest titlu și anume: Fiul Lui Dumnezeu, El Cuvântul, Isus Hristos Mântuitorul, dar să vedem dacă e real lucrul acesta, dacă e după cuvântul Sfintelor Scripturi.
În Evanghelia după Ioan, cuvântul Domnului ne spune:
La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.
Iar Cuvântul Lui Dumnezeu, e Fiul Lui Dumnezeu, El Isus Hristos Mesia.
Ca să distingem lucrurile aceste mai profund și mai sugestiv, să mergem în versetul 13, din Tit cap. 2:
"Așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos".
Iată dar că cel mai frumos dintre oameni e tocmai Cel ce a iubit ființa umană mai înainte chiar ca omul să fi fost creat de Dumnezeu, de mâinile Lui proprii, pentru că Cel ce a creat omul e Tatăl din ceruri împreună cu Hristos Domnul, pe atunci, Cuvântul sau Înțelepciunea Lui Dumnezeu.
Deci personalitatea descrisă în Psalmul 45 nu e altcineva decât Isus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, Cel ce a urcat cu crucea în spate pe Golgota, care în momentele acelea "nu avea nimic ca să ne atragă privirile, și înfățășarea Lui n-avea nimic ca să ne placă.
Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit că îți întorceai fața de le El, și noi nu l-am băgat în seamă."
Isaia 53:2,
Cel mai frumos dintre oameni a fost, este, și va fi Isus Hristos Domnul, și Leul din Iuda care va veni să-și ia înapoi împărăția care a întemeiat-o pe pământ, cu atâta suferință, "că îți întorceai fața de la El."
"Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!
Tu ești cel mai frumos dintre oameni "
[...] Citește tot
cântec, versuri de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai frumos dintre oameni
"Tu ești cel mai frumos dintre oameni. Harul este turnat pe buzele tale: de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie". Ps.45:2
Tu ești cel mai frumos dintre oameni.
Să mergem în versetul 7, ca să vedem cine este Cel mai frumos dintre oameni.
" Tu iubești neprihănirea și urăști răutatea.
De aceea Dumnezeule, Dumnezeul Tău te-a uns cu un undelemn de bucurie mai presus decât tovarășii Tăi."
Iată că cel mai frumos dintre oameni e numit Dumnezeu de Psalmist, deci implicit și de Dumnezeu, pentru că Dummnezeu vorbește prin Psalmist.
Neputând fi vorba despre nicio ființă, nici de arhangheli, cu atât mai puțin de îngeri, rămâne o singură Ființă căreia i s-ar fi putut adresa psalmistul cu acest titlu și anume: Fiul Lui Dumnezeu, El Cuvântul, Isus Hristos Mântuitorul, dar să vedem dacă e real lucrul acesta, dacă e după cuvântul Sfintelor Scripturi.
În Evanghelia după Ioan, cuvântul Domnului ne spune:
La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.
Iar Cuvântul Lui Dumnezeu, e Fiul Lui Dumnezeu, El Isus Hristos Mesia.
Ca să distingem lucrurile aceste mai profund și mai sugestiv, să mergem în versetul 13, din Tit cap. 2:
"Așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos".
Iată dar că cel mai frumos dintre oameni e tocmai Cel ce a iubit ființa umană mai înainte chiar ca omul să fi fost creat de Dumnezeu, de mâinile Lui proprii, pentru că Cel ce a creat omul e Tatăl din ceruri împreună cu Hristos Domnul, pe atunci, Cuvântul sau Înțelepciunea Lui Dumnezeu.
Deci personalitatea descrisă în Psalmul 45 nu e altcineva decât Isus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, Cel ce a urcat cu crucea în spate pe Golgota, care în momentele acelea "nu avea nimic ca să ne atragă privirile, și înfățășarea Lui n-avea nimic ca să ne placă.
Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit că îți întorceai fața de le El, și noi nu l-am băgat în seamă."
Isaia 53:2,
Cel mai frumos dintre oameni a fost, este, și va fi Isus Hristos Domnul, și Leul din Iuda care va veni să-și ia înapoi împărăția care a întemeiat-o pe pământ, cu atâta suferință, "că îți întorceai fața de la El."
"Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!
Tu ești cel mai frumos dintre oameni "
[...] Citește tot
cânt de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podul zilei... între două păci
Cer zorilor, când se-mbrățișează-n cuib,
să-mi cânte fericirea bucuriilor din vise
și-i mulțumesc amurgului pe calul roib,
pentru șopârlele cu ''pinteni aurii'' ucise.
Cer zorilor, când freamătă prin labirinturi,
să-ngroape cu lumină cazmaua insomniei
și-i mulțumesc amurgului sfidat de vânturi
pentru argintul smuls... din pleata vicleniei.
Cer zorilor, când se aștern pe fruntea beznei,
să-i susure domol, pe ochi, descântecul iubirii
și-i mulțumesc amurgului în șemineul vinei
pentru frenezia scânteii din cenușa amintirii.
Cer zorilor, când tainic se-oglindesc în verde,
să-mi picure în suflet crudul firului de iarbă
și-i mulțumesc amurgului cu flacăra ce arde
pentru ''fitilul'' candelei aprins în noaptea albă.
[...] Citește tot
poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre bucurie și răutate, adresa este: