Citate despre cărți și muzee, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la cărți și muzee, dar cu o relevanță mică.
Final de carte
Picături cad peste obrazul unde,
Cândva, demult dezmierdat
În pasiune de sărut cuprins...
Picături cad astăzi peste obrazul nins;
Umbrele de seară se lasă între doi,
Care s-au iubit... prin lacrimi și zâmbete,
Furtuni și bolți senine...
Aceia eram noi.
Îți amintești?... Acum doar doi străini!
Picături cad arse, înflăcărând în minte
Tablou restaurat cu noi prin jurăminte.
Chipul îți surâde... se-aude un oftat,
El este de la mine și îl ignori vexat...
Pe un perete negru las urme albe, care,
Strident abundă timpul trecând peste hotare;
Strivesc o nostalgie vrând să mă renască
Și mă împotrivesc ca ea să ne unească!
Piese de muzeu, secvențe dintr-un film
Se absorb tăcut, totul e străin...
Ce episod de carte cu doi eroi nebuni...!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Microscop
Stăteam într-o grădină fără gard,
dar după gard stătea un virtuoz.
Cînta din carnea mea și dintr-o
ură pentru femeia care nu cînta
într-o grădină care nu era a mea.
Sărbătorea ceva ciudat, decesul
său. Era demult uitat și din uitare
trăgea pe gură ultimul cuvînt
c-a fost pe lume o grădină-așa
încăpătoare, pînă cînd măceșul
mi-a zis că ar putea fi tatăl meu,
dar nu putea, știu eu că sunt
copilul vrăjitorului din oz cu ochii
roz și trupul din cianură și-astept
nervoasă viața dintr-o floare,
dintr-o grădină care nu era decît
o carte citită azi la Iași într-un
troleu, iar lumea din troleu urla
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-ți clipa
Aparent volumul lunii
A crescut fenomenal,
Iară vorba-n cerul gurii
Mai clocește un scandal.
Unul vrea faimă mai mare,
Altul moare că-i flămând,
Eu visez mărgăritare,
Vin suinele pe rând.
Urcă-n stele tot suine,
Molfăie lumina-n dinți,
Cred că nu mi-este prea bine
și-am să-mi ies puțin din minți.
Simt iubita cum privește
Trist, mă crede cam zurliu,
Am să fac scandal? Nici vorbă.
E târziu, foarte târziu.
Aș vrea să mă cunosc, nu pot,
Iar întrebările nu dau adesea rod,
Iubito, ne plimbăm pe bulevarde
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr (29 septembrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngenunchez la crucea credinței în Hristos
Când ochii își deschide copilul pe pământ
Vede cum iarba crește în unduiri de vânt,
Simte cum cerul neted fața îi mângâie,
Cum stelele în suflet îi pun o poezie.
Vede cum se merge, repede se zboară,
Se-noată, se transpiră, nimic nu te doboară;
Mai mult, mama e sprijin, te crește, te adoră,
Ajungi să crezi în timp că ți-i bună soră
Și frate-ți este tata, bunicii sunt la fel
Stejarul bunăstării, sunt sprijin și sunt țel;
Simți școala că-i minune în totul ce cunoști,
Înveți și dai din coate să nu fii printre proști.
Ajungi să fii profesor, doctor sau actor,
De frunte muncitor sau țăran pe ogor,
Vrei să fii fără pete, curat, fără păcate,
Viața-i însă strâmbă, ea nu face dreptate.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gura lumii
Când o vorbă zboară-n vânt,
Gura lumii cea spurcată
Îi mai pune un cuvânt
Și-ajunge modificată.
Cel ce, primul o primește
O transmite mai departe
După ce-o-''mbunătățește''
Cu o vorbă dintr-o carte.
Și-uite-așa o veste bună
Se transformă în dezastru:
N-a ajuns omul pe lună
Ci s-a prăbușit un astru.
Ceasul ce-a fost câștigat
E, de fapt, doar o minciună
Că de-un hoț a fost furat
C-a avut o mână bună.
Valerica de la bar
A născut tripleți, săraca
Însă ea n-are habar
Că, de fapt, i-a născut vaca.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pribegia drumului
Despre pacea dintre stele nu mai vreau s-aud,
vara citesc numai cărți despre polul sud.
Bătrânii nu mai țin amintirile în acord
și iarna citesc doar cărți despre polul nord.
Fiorul pădurii caută un fierăstrău
și munca este plătită cu păreri de rău.
Se vând culori pentru bilete rătăcite
pe scări din fire de paianjen împletite.
În muzeu un tablou privește nepăsarea,
zilele aduc apusul nocturn cu zarea,
nopțile văd zilele negre tulburate
prin destine fantastice puse-n palate.
Viețile sunt paralele spre amăgire,
doar anotimpurile sunt în prelungire.
Sunt sătul de orarul orb al vieții mele,
dar refuz pribegia drumului spre stele.
poezie de Constantin Rusu (2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cucerirea femeii
Când tânăr ești și plin de dor,
O cucerești așa ușor,
Cu un surâs ce-o pui pe jar,
Cu-o floare ce i-o dai în dar;
Cu o privire drept în ochi,
C-un "Să nu-ți fie de deochi!",
Cu o atingere de mână,
C-un "Te iubesc, frumoasă zână!";
Cu vorbe dulci, ce sună brici,
Cu-un cântecel ce i-l dedici,
Cu-o serenadă sub balcon,
C-un dulce vin de Sauvignon...
Când sănătos și tânăr ești,
Așa ușor o cucerești,
Cu o plimbare împreună
Sub un magnific clar de lună,
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (10 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Best-sellerul celor o mie și una de stări
diminețile erau locvace
apoi ne vorbeam din ce în ce mai rar
chiar trecuse foarte multă vreme
de când cuvintele înghețaseră pe buze
începea primăvara și somnul devenise astral
cuvintele erau puține și rare
& eu mă pregăteam să scriu
și să-ți dedic o carte despre funcția telepatică a limbajului
mi se prezisese va fi negreșit cel mai bine vândut best-seller
cuvintele erau umbra dintre mine și tine
întinzându-se peste univers
mai înainte ca soarele să apună & trebuia
să facem să răsară iarași soarele
te trezeai în dimineți cețoase
aproape de aprilie bacovian&
eu întorceam lunile înapoi
ca și cum numai în ierni cu reni prin ierbi
s-ar desluși adevărata telepatie a pământului reavăn
mi se spunea
e prea mult să dau sens giratoriu anotimpurilor
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brățară nopților
Acum în tipografii mașinile dorm ca niște pești uriași
Prin ferestrele înalte noaptea își scutură sacii cu făină albastră
Și curelele stau nemișcate ca niște panglici ale tăcerii
Noaptea a pus lacătul ei nevăzut peste roțile care au vânturat glasul veacului
Noaptea a neclintit aceste batoze ale gândului
A legat în căpițe grâul pentru legănarea ochiului
A oprit împreunarea literelor fulgerând ca solzii
Și toată sala mașinilor e un muzeu cu monștrii marini
Ca un brâu sulul de hârtie pentru cingătoarea visului
Visul atinge cu o melodie urechea frunzelor
Și pupile rotativele se dilată în orbita nopților
Fluture plumbul și-a lăsat polenul pe degetele zețarului
La ora închipuită umerii lui nu se mai apleacă peste oglinda cuvântului
El trezește dangătul care doarme în clopotul apusului
El ca o lampa desenează în unghere conturul cântecului
Ca vegetale metalele primesc clorofila cernelei
îmi place vuietul roților ca o procesiune de cascade
Foile se sărută
[...] Citește tot
poezie de Ilarie Voronca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viata e divina
De ce unii oameni cred intr-o carte
Si nu cred in ei insisi?
De ce accepta minciuni
Si nu cauta adevarul?
De ce unii oameni uita sa mai
Creada in sufletele lor
Si cred in superstitii?
Tatal meu m-a invatat
Sa disting binele de rau,
El m-a ajutat sa-mi deschid
Mintea si sa fiu invatabil,
El mi-a dat putere cand eram slabit,
El m-a facut sa zambesc cand eram trist,
Va iubesc parinti dragi ca mi-ati dat viata,
Un miracol e in acele lucruri
De care au uitat multi,
Iubirea propriului suflet, speranta, cunoasterea,
De ce unii oameni se inchina la instrumente
Antice de tortura pe care au murit oameni?
Dumnezeu e in fiecare om,
[...] Citește tot
poezie de Nica Dorin Alexandru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diateza învinsului
1.
Adevărul dragul meu prieten e că n-ai făcut nimic bun
un an de zile. Ai stat în miezul lucrurilor și te-ai îndestulat cu
mizeria promisă de alții. O lună în Blocul Scriitorilor și-ai slăbit.
Ai filtrat lumina și întunericul dar n-a rămas nimic.
Ca din cearșafuri ai fabricat o sfoară din zile
și-ai vrut să evadezi dincolo
de tine însuți dar n-ai reușit.
Erai conștient de limite și n-ai făcut nimic pentru asta măcar să sapi
pe sub ele un tunel. Să rupi măcar o parte din tine pe care s-o arunci
de partea cealaltă a morții
ca să rămâi aici fără să fi claustrat în propria piele
dar n-ai făcut-o. Te-ai mulțumit cu ideea că toți oamenii au limite
dar nu și le cunosc încă și de-aia se cred invincibili. Nu vrei să vorbești despre granițe
ți-ar plăcea mai mult să-ți aduci aminte despre Domnule Motan
pisoiul pe care l-ai pierdut. A fugit sau a fost furat
[...] Citește tot
poezie de Leonard Ancuța (26 iulie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cărți și muzee, adresa este: