Citate despre ciori și vânt, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la ciori și vânt, dar cu o relevanță mică.
Examen la ușa pântecelui
Cine-i proprietarul acestor piciorușe uscate! Moartea.
Cine-i proprietarul acestei fețe primitive, pârlite? Moartea.
Cine-I proprietarul acestor plămâni încă în funcțiune? Moartea.
Cine-i proprietarul acestui veșmânt de mușchi? Moartea.
Cine-i proprietarul acestor nervuri nevorbitoare? Moartea.
Cine-i proprietarul acestor creieri labili? Moartea.
Al acestui sânge unsuros? Moartea.
Ai acestor ochi prea puțin eficienți? Moartea.
Al acestei micuțe limbi vicioase? Moartea.
Al acestei repetabile insomnii? Moarea.
Oferit, furat sau păstrat în așteptarea judecății?
Păstrat.
Cine-i proprietarul acestui pământ pietros, bătut de vânturi? Moartea.
Cine-i proprietarul întregului spațiu? Moartea.
Cine-i mai puternic decât speranța? Moartea.
Cine-i mai puternic decât voința? Moartea.
Mai puternic decât iubirea? Moartea.
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
O toamnă necesară înlăuntrul fiecăruia
Noi am rostit toate acele cuvinte; dar, pentru drumul
pe care vom apuca, cuvintele
nu pot forma un plan. Nu exista altă pregătire, fără de numai
harul divin. Greșelile mele
au stat ascunse. Cineva ar putea numi așa ceva pregătire!
Am un strop minuscul
de cunoaștere în sufletul meu. Îl las să se dizolve în oceanul tău.
Sunt atât de multe primejdii în el.
Înlăuntrul fiecăruia din noi este o toamnă continuă. Frunzele noastre
cad și sunt duse de vânt
peste ape. O cioară cu picioare negre croncăne
despre cele trecute. Apoi,
generozitatea ta revine: primăvară, aburi, inteligență,
parfum de zambile și trandafiri,
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia și vântul au bătut astă noapte-împreună (Cioara croncănind în noapte)
Mână-n mână, ploaia și vântul au bătut toată noaptea,
Obloanele scârțâiau în cântecul toamnei.
Lumânarea s-a stins, din clepsidră a curs ultimul strop de apă;
M-am tot ridicat și m-am tot culcat, dar nu mi-am găsit pacea.
Treburile omenești se petrec asemeni apelor mareei,
O viață dispare ca un vis.
Ar trebui să ies mai des la băut cu prietenii,
Altminteri n-o să mai pot suporta multă vreme-acest amurg.
poezie de Li Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hora
E frumoasă și mireasa-
Ce te uiți a vreme rea?
Hai, țigane, cântă deasa,
Cântă, cioară, tropotită-
Dar când stau să-mi văd iubita,
Tot nu e ca ea!
Aoleu! când vânt de vară
Culcă iarba la pământ,
Când văd fete-n câmp afară
Și-aud mierla-n crâng, vecine,
Nu mai știu nimic de mine
Pe ce lume sunt!
Hai, săriți, flăcăi, ce sfântul!
După mine, că-i potop,
Bateți cu necaz pământul,
Că tot el ne-nchide gura.
Dați cu toți tropotitura,
Tot mai scurt, și trop!
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sperietoare ...
Cu pălăria pe-o parte
Mânecile fluturate,
Proțăpită în prăjină
Are-n pază o țarină.
Toată e cusută-n ațe,
Răstignită-n cruci, de brațe.
Stă legată în curmeie
Aruncând cu reteveie.
Parcă merge-n papainoage
Ca nebunul fără doage.
Când vântul în pale bate,
Ciorile fug speriate.
Fug și vrăbii, zboară grauri,
Alungați sunt pe coclauri.
Paznicul e de ispravă;
Nu stă niciun bob zăbavă.
Nu vrea casă, nu vrea masă,
Stă și-n noaptea-ntunecoasă,
Fără să ceară simbrie,
Pân' ce straiul se sfâșie.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinii latră, vântul duce...
Se-nvârt ciori prin înserare
Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.
Zvon de clopot se răsfață...
Cui i-se cioplește cruce?
Cin' s-a petrecut din viață?
Câinii latră vântul duce.
Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce...
Ațâțați de hărmălaie
Câinii latră vântul duce.
Vălul nopții-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de știre
Câinii latră, vântul duce.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cioara se încruntă
Este ea propria-i putere?
Care e semnătura acesteia?
Sau ea-i o cheie, sentimentul de frig
Al degetelor unei rugăciuni?
Ea este o roată de rugi, inima ei murmură.
Mâncarea ei e vântul
Puterea lui de a trimite un mesaj.
Urmele picioarelor ei asaltează infinitul
Cu semnături: Noi suntem aici, noi suntem aici.
Ea e așteptarea-îndelungată a acelui ceva
Care-o va utiliza la aproape orice
Care a creat-o cu mare atenție
Din nimic.
poezie de Ted Hughes din Din "Cioara. Din viața și cântecele ciorii" Ted Hughes" editura CORESI, ediție 2022, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara se încruntă
Este ea propria-i ei putere?
Care e semnătura acesteia?
Sau ea-i o cheie, sentimentul de frig
Al degetelor unei rugăciuni?
Ea este o roată de rugi, inima ei murmură.
Mâncarea ei e vântul
Puterea lui de a trimite un mesaj.
Urmele picioarelor ei asaltează infinitul
Cu semnături: Noi suntem aici, noi suntem aici.
Ea e așteptarea-îndelungată a acelui ceva
Care-o va utiliza la aproape orice
Care a creat-o cu mare atenție
Din nimic
poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viața și cântecele ciorii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora de bilanț
Iată! Vine iarna cu tobele de vânt
Vestind pe pământ alba hlamidă;
Se risipește-n eter al guguștiucilor cânt,
Din oase bătrâne mușcând flămânda omidă.
Prin hornuri și-au făcut ciorile cuiburi,
În odăi miroase gutuia și fumul;
Soarele s-a pitit după vineții nouri
Ce aleargă zoriți odată cu drumul.
Puțină vreme a rămas până la bilanț
Și-i plin de datorii pasivul la țărani;
Sub încălțări se-aude scârț și cranț
Și un oftat prelung prin ani.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara în flăcări
Cioara a văzut turmele munților, învăluiți în aburii dimineții,
apoi a văzut marea
Cu valuri vineții, cu întreaga lume înfășurată în ghemul ei.
Ea a văzut stelele, arzând departe în bezna universului, ciupercile
pădurii din non-identitate, îngrămădindu-și norii de spori, virușii Domnului.
Cioara s-a înfiorat văzând întreaga grozăvie a Creației.
Încă sub nălucile ororii,
Ea a văzut acest pantof, fără talpă, îmbibat de ploaie,
Zăcând pe un colac de parâme.
Mai era acolo această cutie goală, roasă de rugină,
Loc de hârjoneală pentru vânt, printre băltoacele fără nici un rost.
Era acolo și acestă haină, în dulapul întunecat,
în odaia goală, în casa tăcută.
Era acolo această față, fumându-și țigara între amurgul
Ferestrei și focul care mai pâlpâia deasupra cărbunilor.
Nu departe de obraz, această mână, încremenită.
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La noi acasă...
La noi acasă nu sunt corbi
La noi sunt ciori și sărăcii,
Sunt câmpuri triste și pustii
Palavre mii și oameni orbi.
La noi acasă ni-i prohod
Și cântecul de bucurie
Averea ni-i pe veresie
Iar sufletul ni-i moș schilod.
La noi acasă corbi nu sunt
Dar veselia ni-i sforțată
Durerea ni-i ne-ndurerată
Și setea ni-i doar de pământ.
La noi acasă ni-i blestem
Și pâinea plină de sudoare
Blestem ne-e și sfântul soare
Și-o ură veche ni-i totem.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie de toamnă
ce tristă e grădina fără flori
și arbori parcă dârdâie de frig
vântul răvășește cuiburi de cocori
din depărtare primăvara o strig.
pe casă cioara croncăne melodia sumbră
parcă poftește la plăcinta cu dovleac
între două lumini eu mă simt o umbră
vreau la melancolie să-i găsesc un leac.
fumurile toamnei au pornit hai hui
la focul din sobe se fac șezători
se-mprăștie prin case arome de gutui
în sufletul meu se strecoară ardori.
scriu romanța toamnei pe miezul dorului
căci vara m-a umplut cu sublime candori.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj hibernal
Singuratic iarna urlă
Vântul în pustiu
Răgușită cântă-n turlă
Bufnița a viu...
Croncăne îndoliate
Zgribulite ciori
Printre ramuri înghețate
Semănând fiori...
O pădure dezgolită
Suferind în ger
Își întinde amorțită
Brațele spre cer...
Lupii stânii dau târcoale
Fără nici un rost
Le-amintesc îngrădiri goale
Că pe-aici au fost...
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Gurău (ianuarie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri reci
Azi străbat cărările,
Iernii îi fac poftele;
Lăudând troienile,
Scrobite și dantelate,
De vântul rece sculptate,
Ca să nu fie uitate.
Valea pare încremenită,
Câte o cioară o mai descântă,
Brodată e alba-i mare,
Plină de mărgătitare,
De umbre și de picioare;
Despărțită în cărări
Ca o mare, de vapoare.
Gerul aspru îmi sărută,
Fruntea înaltă, gura mută,
De cuvinte înghesuită,
Ca o muză adormită.
Sătutându-mi trandafirii,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (31 ianuarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noul sezon
Cerul este albastrul plin
Vântul se opreste senin
Vine timpul noului sezon
Primăvara apare din zori
Rupe pământul cu flori
Bulbi la lumină comori
Sfâșie poala pămîntului
Auzim cântecul cucului
Este o sferă ruptă din vis
Tot cei verde este cuprins
Învârt rotită fusta e lungă
Fugi frig tu vântul îl alungă
Apar primii ghiocei in zori
Ciori zbor dedesupt la nori
Urs din tufis dese se arată
Toată natura este invitată
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi iubi în tăcere...
Voi iubi în tăcere, voi striga nestrigând
Voi zbura în cădere și zâmbi-voi plângând
Și urla-voi la stele și sufla-mă-vor ape
Și spăla-mă-vor vânturi de iluzii deșarte
Și voi arde în ghețuri înghețând lângă ruguri
Voi bea vinuri din pietre ciugulite din struguri
Voi plana peste codri, voi pluti prin câmpie
Și voi râde de moarte, fir-ar naibii să fie
Voi iubi bătrânețea-mi, tinerețea-mi urând-o
Pe la mijlocul verii voi porni cu colindul
Auzind doar cu ochiul și văzând cu urechea
Cioara albă pe ramuri - legănându-mi tristețea
Voi ajunge la tine străbătând Universuri
Zgribulit ca un câine și cu mine doar versul
Și cu mine luceferi și galactici astrale
Ce le-arunc cu tandrețe
La picioarele tale
Voi iubi în tăcere, voi striga doar șoptind
Voi cădea în zburare și voi plânge zâmbind
Și sufla-mă-vor vânturi și-neca-mă-vor ape
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (26 februarie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonie de toamnă
Lui Const. Misirliu
I
Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă...
Desfrunzite crengi de arbori
Pe subt vifor se apleacă...
Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă...
II
Boi și vaci cu răget umple
Valea...
Ceața peste deal s-așterne,
Cum pe sufletul meu jalea...
Boi și vaci cu răget umple
Valea...
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânătoare de vulpi
La două zile după Crăciun, spre amiază, ascult
Cum copoii de dincolo de deal
Gonesc dintr-un loc în altul, un nor de surescitări,
Vocile lor sunând ca niște role ruginite, refractare,
Cumva scurtcircuitate. S-a declanșat
Vânătoarea unui vulpoi
La marginea satului. În brad, o cioară
Inspectează cuibul, protestând
La toată acea larmă indecentă. O mierlă
Își pornește alarma mieunată. Norul anului, gri și mucegăit,
Atârnă umed în groapa lui, încercând să adune
Destulă energie pentru a deschide o nouă fereastră.
Răcnete în depărtare. Toate-s jilave. Vulpoiul
Zboară, luând prima lui lecție
De la haita idioată și gălăgioasă scheunăturile răsucindu-se
Asemeni unor cozi de câine și de la mârâiturile militare:
O mașină cu doar două produse:
Rahat de câine și vulpi moarte. Motorul camionului,
Torcând, la marginea drumului încurcă aerul, iar vulpoiul aleargă
Pe lângă civilizația suburbiei indiferente. Acum scheunăturile
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie răzvrătit
Pe malul râului se leagănă arinii,
bătuți de vânturile aspre, nemilos,
din tufele uscate se ivesc ciulinii
lăsându-și cupele semețe tot mai jos.
Vin ciorile în cârduri să se-așeze
pe crengile ce plâng necontenit,
scrâjnesc țâțânile trezite-n metereze
la marginea cetății-n zidul povârnit.
Și vine o tristețe dinspre munte
cu mantia cernită-ntinsă peste văi,
în josul râului, trecând pe punte,
ajung și brumele, în ritm de zurgălăi.
Aprinde focu-n sobă mai degrabă,
așază lemnele pe stratul de tăciuni,
sărută-mă-ndelung și fără grabă,
la pieptul tău iubito să mă-aduni!
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe literare (31 octombrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie răzvrătit
Pe malul râului se leagănă arinii,
bătuți de vânturile aspre, nemilos,
din tufele uscate se ivesc ciulinii
lăsându-și cupele semețe tot mai jos.
Vin ciorile în cârduri să se-așeze
pe crengile ce plâng necontenit,
scrâjnesc țâțânile trezite-n metereze
la marginea cetății-n zidul povârnit.
Și vine o tristețe dinspre munte
cu mantia cernită-ntinsă peste văi,
în josul râului, trecând pe punte,
ajung și brumele, în ritm de zurgălăi.
Aprinde focu-n sobă mai degrabă,
așază lemnele pe stratul de tăciuni,
sărută-mă-ndelung și fără grabă,
la pieptul tău iubito să mă-aduni!
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ciori și vânt, adresa este: