ciori şi vânt

* * *

La umbra ta, m-aplec, pădure,
Cu osteneala zilelor cu brumă;
M-apasă vântul, ploaia mă-ncovoaie,
La geamul vieţii, ciorile, îmi scurmă.
Nu mai sunt copiliţa alintată,
Nici ramu-nmiresmat de Primăvară;
Sunt plânsul frunzei, lacrima uitată
A unui drum ce duce către seară.
Pe fruntea rece, mi se-aşează Toamna,
Cu norii coborâţi peste pământ;
Mă doare-nsingurarea şi regretul,
Mă doare orice vorbă, orice gând.
Aud cum vântu-mi şuieră din spate;
E ceas târziu, o noapte de catran.
Întind cu teamă, mâna printre ierburi,
Biet cuc stingher, căutând un cuib... şi-un ram.

poezie de Florina Emilia Pincotan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna-n aşteptare

Plâng amarnic mărăcinii,
Larmă-i, vuiet, hărmălaie,
Se rostogolesc ciulinii
În a vântului bătaie.

Goi, salcâmii pe cărare,
Speriaţi de aşa dramă
Scutură din buzunare
Ultimii bănuţi în vamă.

Corzile-n vii, despletite,
Golite de strugurei
Îşi leagănă adormite
Mâinile prinse-n cârcei.

Negurile curg grămadă,
Ne-au lăsat tânjind cocorii,
Oropsiţi să nu ne vadă
În stihiile ninsorii.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camelia

A ieşit în zori o fată, având rochia brodată
şi încinsă la mijloc cu un fluture de in
când pe frunze mai era lacul cerului senin.
Cum din fire-i râzătoare,
se opri să stea de vorbă
în grădină cu o floare:
unele în cuib de rouă, alte nalte cât un munte.
Însă una-i prea cochetă: are guler de satin,
împlinit cu fagur roşu.
Mai văzu aşa minune altădată la bunici
când pe gard cânta cocosu' -
ea făcea căsuţe-n şir printre ierburi la furnici.
Dar cum mâna mică îi scapă,
se-nţepă pe negândite într-un mugure de spin...
Vai, ce chin!
- îşi zise-n sine.
Poate vrea un strop de apă,
de mă-mpunse aşa tare firul greu de mărăcine.

Pe o frunză de cleştar un gândac abia-şi ridică

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Planeta poveştilor, Ed. Universitară, Bucureşti - 2021, Antologie de literatură pentru copii (19 ianuarie 2018)
Adăugat de Camelia Sava - Mărgean
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primăvară iar

În dumbrava însorită
Cântă păsările-n cor
Creanga e înmugurită
În văzduh nu-i niciun nor.

Un pârâu cu apă lină
Curge molcom într-o parte
Şi-a lui undă cristalină
Spune mii şi mii de şoapte.

Vântul mai c-ar vrea să bată,
Mai c-ar vrea să stea în loc
Undeva cuminte aşteaptă,
Nu e hotărât deloc.

Precaute, dar grăbite,
Ies jivine după hrană
Slăbănoage şi lihnite
După ce-au postit o iarnă.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (27 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuare

Deschide sufletul cu blândeţe,
Pătrunde în interiorul inimii,
Caută întrebările şi răspunsurile
Cu bisturiul luminii
Gândurilor înflorite în rouă,
Zideşte încredere în copacul iubirii,
Netezeşte aripile viselor
Cu lumina razelor stelare,
Pune fluturii în fiecare zâmbet,
Închide amintirea scrisului
Într-un surâs,
Paradisul toamnei va mirosi a bronz şi rugină,
Ninsorile vor şlefui argintul îmbrăţişării,
Încolăciţi în vorbe prelungi
Vom statua flori de gheaţă
Pe pălăria părăsită în drumul purtat de vânturi
De norii măcinând fulgere în
Moara hodorogită a trăsnetelor
Ce croncănesc într-un stol
Parfumat cu proaspete hoituri.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

În fiecare seară
îşi întinde braţele amorţite şoşotind obosit
în umărul vântului

şi păsările cerului se adună perechi perechi
cuibărindu-se
fiecare pe crenga lor

La dreapta sunt vrăbiile
certăreţele îşi împart
ultimele seminţe de soare
Pe stânga guguştiuci
Cioc în cioc schimbă
replici de amor
Ştiricile coboară urcă
între două crengi
având mereu ceva de împărţit
sau de împrumutat
bătrânele ciori
bârfesc despre haina

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rupt din tine un colţ de rai

Am rupt din tine un colţ de rai
Când noaptea albă se agaţă,
Zidit în piept tu mă purtai
Şi când un clopot o să bată.

Îmbrăcată cu durerea,
Iar în mână legat strâns
Purtai dorul şi iubirea,
Să-i spui morţii: n – ai învins!

Încremenit – a şi pădurea,
Chiar şi vântul stătea stană,
Învaluit cu durerea,
Zâmbetul se varsă – n rană.

Cerul plânge, norii lacomi,
Vântul strigă după dor,
Frunzele se şterg de lacrimi
În bocetul ciorilor.

[...] Citeşte tot

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

Acolo unde pruna dă ţuică orişicui
Şi glia prinde flăcări în seceta de vară,
Acolo, într-o casă de ţară mă născui,
Din vrejul dus de vânturi, cu pulberea usoară.

Când fratele pornise, la ciori să dea măseaua,
Era dulgher şi meşter şi-atunci pornea mereu,
În zori de zi cu tata şi mama pe şoseaua
Pe care prin ţărână, la joc am fost şi eu.

Şi au rulat secunde şi ore pe cadrane,
Pân^prins-am meşteşugul rindelei de tâmplar
Şi când fusei de-o şchioapă, atunci aud, Ioane,
Ăst prunc, spunea vecinul, e bun să-l faci zidar.

Şi-am început nisipul să-l mistui, mi se pare,
Cu forţa unui mânz ce prinde să ridice,
În palme bătucite, pornise a răsare,
Tot felul de garoafe, superbele aglice!...

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din amonte în aval

S-a ridicat natura toată
Peste umilele jivine,
Căci astăzi timpul o arată,
Ca vinovat răpus de tine.

Au coborât urşii la vale
Să vadă asfinţitu-n creste;
Şi au ieşit din hibernare
Căci muntele, acum, cheleşte.

În lunci se-arată căprioare
Printre mormanele de fier,
Cu puii hămesiţi de alergare,
Ce plâng şi doar iertare cer.

În stoluri, păsări colorate
Se tot rotesc cu cercuri mici,
Căci crucile sunt ocupate
De ciori şi grauri venetici.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (24 februarie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioran

de ce plângi, maestre,
şi priveşti printre ferestrele copacilor
lumea
care se-neacă într-un timp efemer?
lacrima ta e picur de lună
pe roua nopţilor de vară;
glsul tău- dangăt de clopot
ce bate
într-un oraş medieval
cu turle, ogive, creneluri şi ciori;
dorul tău- călător,
rătăcit pe neunde,
cerşind o clipa de fericire
printre mormintele cimitirelor
uitate de vreme;
chipul tău- mucenic răstignit
la răscruce de drumuri
cu ochii scoşi
de barbare cohorte de iluzii;
gândul tău,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 mai 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efigiile unei toamne din copilărie

Mi-amintesc clar croncănitul,
croncănitul acela...
primul stol de gâşte migratoare
şi prima melancolie iremediabilă,
că doar eu rămân acasă.
Foşnet de frunze uscate, rigidizate,
vântuite pe-o străduţă cu felinare uzate,
cu abajururi mobile şi scârţâitoare,
provocatoare de umbre ciudate,
de crengi prelungite intrând
prin geamurile pensionarilor.
Vântul trânteşte ritmic o poartă metalică.
Geamuri cu lumini de opaiţ.
Mieunatul unei pisici scoase din casă.
O bătrână curioasă fereşte încet perdeaua.
Vântul ţâfnos loveşte, cu frunze în culori nomade.
Un cor de câini latră pe tonalităţi ciudate,
obsedaţi de sunetul unei ambulanţe.
Noaptea prea devreme venită
amestecă întuneric,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crinul negru

Crinul negru
Bate vântul, bate ploaia, bate inima de piatră
Lasă-mi sufletul si gândul, cânta-mi iarăşi la vioară
Bate drumul dă-mi cărarea dă-mi o lumânare albă
Dă-mi o muză dă-mi un gând dă-mi iubirea dragă doamnă.

Cântă mutule cântă şi dă-mi sunet că sunt surd
Cântă soare cântă stele cântă lună in amurg
Scoate sabia din rană scoate! rănile să mi le ung
Pleacă tu iubito pleacă lasă-mi visul muribund.

Lasă cimitire spaţiu pentru tine vin plângând
Viaţa este viza noastră pentru moartea din pământ
Laşi tu cimitire ciorile, laşi groparul hoinărind,
Lasă-mi ultima dorinţă, crinul negru pe pământ.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Tofan Marius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sat de poveste

Se-nmoaie îngheţul şi iarna se duce
Iar viaţa palpită din nou,
Un vânt dezmorţit a pornit în uluce
Să fluiere ritm de tangou.

Se-agită în stoluri şi ciorile hâde,
Pădurea le cheamă la ea
Şi soarele palid le vede şi râde
Cât stinge o ultimă stea.

Prin frunzele moarte ce-ngraşă ţărâna
Răsar tremurând ghiocei,
Se urcă greoaie, pe munte, bătrâna
De iarnă-n cojoacele ei.

Din streşini mai curge în chipuri de ploaie
Un rest de omăt plictisit
În nucul cel falnic, vreo trei ghionoaie
Bat toaca a slujbă de schit.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (15 februarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antume

Iubesc şi vânătul din nori
Şi plopii înverziţi, înalţi, ce-nţeapă cer
Şi hala părăsită, de uzină, cuib de ciori
Şi, steagul care fâlfâie pe acoperiş stingher.

Iubesc dealul cu părul des de pomii creţi
Şi asfaltul din parcare, colorat de atâtea automobile
Şi pe bărbatu-n uniformă, cu umărul în epoleţi...
Şi supermarketul şi, atâtea magazine încântând femei-copile.

Iubesc vântul ce adie cuplurile cu maşini,
Ataşaţi unul de celălalt, ca filmul pe-un parbriz
Şi brazii ca săgeţile, cu izul de răşini...
Iubesc picuri ce curg de prin vreun Arctic, fără aviz.

Iubesc ziduri de blocuri gri, sparte-n ferestre
Şi bolta ce ochii-mi colorează în petece albastre.
Iubesc necunoscuţi ce se perindă, încă frumoasele neveste
Şi, mai ales iubesc flori pe-un balcon, umplând ghivece, glastre.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

În viaţă ni se schimbă totul:
Norocul, plinătatea, votul,
Ne bate vântul dintr-o parte,
Parcurgem drumul mai departe,
Chiar mergem prin ninsori şi ploi
Să dovedim că suntem noi,
Dar ne lăsăm prea duşi de nas,
Nu ştim ce-avem, ce-a mai rămas:
Puterea de-a-l avea pe-"nvinge",
A şti şi a putea convinge
Că viaţa este un mister
În care, sincer, tot mai sper.

Minunea tot se va produce
C-aşa ne ştim purta o cruce,
A noastră e, vom respecta
Cu "a avea" şi-"a prospecta",
"Averea" e de mare preţ,
Iar "prospectarea"-i un dispreţ.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memorie iniţială

fiul a-nmărmurit lângă pilonii grei de pod
şi-a cucerit virtutea de oglindi
un nevăzut ocean de iepuri a trecut
printre tulpinele de tineri pomi
rozându-le întreaga noapte coaja
pe ramurile merilor sălbateci
cu ghearele-ngheţate-n ele
s-au prins stâcleţii singuri

vântul împuşcă negru în apus cu ciori
şi răsuflarea aburită
văzându-şi-o întâia dată-n aer
tresar copiii şi încep să cugete
la cel ascuns adânc în ei
bronzul din clopotele grele
pe sine însuşi se întrece
sunând atins de-un răsărit de lună

se luptă securea în faţa morii
celui izbit puternic de pământul îngheţat

[...] Citeşte tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumpănă de vifor

Nu se mai sfârşeşte iarnă,
Fulgi aleargă să se cearnă,
Ghioceii au îngheţat...
Suflet mi s-a spulberat.

Peste tot sunt doar troiene,
Picuri s-au lipit de gene
De la lacrimi răscolite
De-aşteptări nepotolite.

Tot e-un alb de spumă rece;
Pe străzi nimeni nu mai trece,
Doar doi câini se tot miros
În amorul viforos.

Zboară ţepii de cristal
Într-un vuiet maşinal,
Vânt loveşte în ciomege...
Păru-l-am tari şomoiege.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia ''Tu, iubeşte-mă, ca pe-un ultim amănunt!'' de Violetta Petre

Nu te mai cunosc iubito, căci la casă dai ocol,
Dar te stiu pe dinafară vânzătorii de la mall
Şi soferii de taxiuri care te aduc când plouă,
Sau când vine dimineaţa şi pe flori se-dună rouă.

Te-am găsit după chenzină dând târcoale la Chanel,
Când golit-ai foarte iute ce era in portofel,
Şi-am plecat turbat spre casă sprijinindu-mă de gard
Când am constatat cu jale c-ai dat iama şi la card.

Te-am gasit şi la Mamaia pe nisip c-un matelot,
Şi am observant cu ciudă că eşti neagră peste tot,
Tipul te ungea pe spate şi pe fese langă far,
Când te-am prins ai zis senină că e doar un salvamar.

Te-am găsit cu multă trudă şi în munţii cei făloşi,
Ai urcat până la Babe, dar la braţ erai c-un moş,
Un baştan local cu conturi sifonate de partid,
Dar mi te-ai jurat de mamă că era un simplu ghid.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvăpăiată toamnă

Zburdă toamna zvăpăiată
Peste câmpuri năclăite,
Răsuflarea-i e tăiată,
Gândurile-s răvăşite.

Sus în vârfuri dezgolite,
În sumbră plantaţie
Ţipă ciorile smolite
Făcând agitaţie.

Ciulini căzuţi la pământ
Vor să dea petrecere,
Se rostogolesc în vânt,
Se iau la întrecere.

Grauri-au avut pe-alese
Din ce să-şi aleagă hrana,
Viile-s acum culese,
Li s-au terminat pomana.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scene de viaţă, scene de familie

doar noi oamenii, ciorile şi porumbeii mai rătăcim prin parcurile desfrunzite şi înnegrite
noi că să dezlegăm firul amintirilor, să le aruncăm pe jos şi cu răbdare de melc să le culegem
bucurându-ne de prospeţimea şi spontaneitatea lor
porumbeii să adune ce mai rămâne iar ciorile ca simple semne de punctuaţie

pe o alee zeci de costume ieşite la aer se bucură de muşcătura gerului
îi simt mâinile strecurându-se prin buzunarele goale
piepţii se umflă la cea mai mică pală de vânt
şi copacii zgribuliţi privesc şi nu înţeleg de unde atâta plăcere

medici, asistente, felceri şi brancardieri ireali îşi fac loc pentru operaţii dificile
pompând substanţe aromitoare printre nume latineşti uitate
aici o colonoscopie, pe banca aia o clismă şi din loc în loc pungile cu perfuzii
cu tot efortul îndreptat spre menţinerea zilei în parametri orari stabiliţi

mesele jocurilor târzii sunt ticsite de sârme, cleşti, foarfece şi clipsuri
mărgelele vin să dea culoare, înşirându-se ca zilele roase de amânări şi decepţii
ochii goi caută să străpungă depărtările cenuşii în care mâinile se târăsc
de la o idee la alta, înfruntând gerurile singurătăţii.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!