crizanteme şi noapte

Tulburată sub lumina florilor ( variantă)

Ceaţă străvezie şi nori grei,
melancolia unei zile lungi şi triste.
În căţuia aurită
esenţele aromate se sting încetişor.
A venit iarăşi vremea
fermecătorului Dublu Nouă Festival; *
răcoarea de la miezul de nopţii
pătrunde prin mătasea delicată-a draperiilor
şi răceşte perna mea de jad.

După ce, în amurg, am băut vin
sub gardul de crizanteme,
mânecile rochiei mele adaugă-un subtil parfum
miresmelor de ierburi.

Oh, nu pot să spun că nu-i încântător, doar că,
atunci când vânturile dinspre vest flutură perdelele,
sesizez că-s mai graţioasă
decât florile ofilite.

[...] Citeşte tot

poezie de Li Qingzhao ~Li Ching Chao, 1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace pe Terra

Picături mari de ploaie
Cad monoton pe pervaz,
Peste caisul din faţa casei
Şi peste o crizantemă
Răvăşită de vânt...

Oraşul doarme
Ca un prunc nou născut,
După ţipătul de început.
Acalmia străzii
E dominată de frică,
În faţa covidului.

Păsările cerului
Veghează întunericul nopţii.
Tu dormi? Eu... nu....
Dacă-mi doresc ceva?
Desigur... pace pe Terra!
Mai concret?
Liniştea ta şi a mea...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindul toamnei

Făptură firavă născută din lut
Înfrunţi fără teamă şir început
De nopţi lungi de veghe ce prind rădăcini.
Din aripi de vise rămaşi sunt doar spini.

Se scutură ploaia, tăcerea apasă
Făptură firavă, tu râzi şi nu-ţi pasă.
Cer prăbuşit este aproape
Toamna colindă cu ultime şoapte.

În braţ crizanteme cu roşul lor pur
Îţi iau răsuflarea şi tot împrejur
E-amestec de jale, iubire şi dor
Făptură firavă cu pas trecător...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de noiembrie, Edinburg

Sunetele nopţii, sunetele cuburilor de gheaţă-n pahar.
Bruma lipeşte pe-asfalt frunze moarte.
Aerul cafeniu fumegă la ferestrele magazinelor,
Încearcă uşile şi se furişează mai departe.

Trag pe gât aspreala iernii. Impetuos, întunericul
Se aruncă peste locuinţe. Ferestre cu ochi miopi.
Învăluite-n scame de bumbac cafeniu,
Lampadarele estompează stânci, agoniză-n gropi.

Plămânii mei îngheţaţi sunt uscaţi ca frunzele
Strivite pe-alei. Ridic privirea, acolo, iată,
Un acoperiş înalt îşi desfăşoară velele, la catargul prova
Flutură o stea căruntă şi ferfeniţată.

Lumea e-un urs zgribulit în bârlogul lui.
E ceva apropiat şi confortabil în sforăitul nopţii.
Iar afară, asemeni unor crizanteme,
Ceaţa răspândeşte-un parfum amar. Îl inspirăm cu toţii.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul anotimpurilor

În nebunia calmă a zilelor ce trec
coboară noaptea în parfum de crizanteme
şi sânul toamnei
lipit de geamul minţii
îmi aminteşte că-n amurg
tristeţile ascunse ies la un five-o-clock
să depănăm iubiri trecute
la o cafea şi-aceeaşi ultimă ţigară

Aşa încărunţesc solfegii
scăldate-n solilocvii mute
şi în odihna iernii absolute
precum Dracula cel însângerat
cu dinţi hrăniţi din amintiri funeste
vom pune capul iar pe catafalc
şi eu
şi vara
primăvara
şi toamna solitară.

poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brişcă şi îngeri

Înham la brişca sufletului îngeri
Şi te colind cum colindam demult,
Pe bolta cerului cu degetul scriu plângeri
În timp ce şoapta-n noapte ţi-o ascult.

Storc galben din gutui şi sorb nectarul
Ciorchinilor care se coc în vii,
Pentru iubirea ta arunc cu zarul
Şi-mi cade când,, a fi" când,, a nu fi".

De-atâta toamnă mă transform în brumă,
Tu crizantemă, în petale sângeri,
În patul tău cu vise-albastre du-mă

Să navigăm pe marea de atingeri...
Şi-n timp ce rugăciuni aşterni pe humă
Înham la brişca sufletului îngeri.

sonet de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezie de toamnă

noaptea mea se stinge în romantici zori
lumina dragostei mă mângâie pe faţă
la fereastra toamnei mai freamătă flori
crizanteme albe murmură a viaţă.

ştiu să despletesc cu sufletul lumina
raze să se joace în tâmplele cărunte
muza să mă inspire complexa, divina
ea ştie foarte bine însingurări să-nfrunte.

pasiunea pentru slove a crescut la stele
se scurge prin sânge pură frenezie
cerul se reinventează în gândurile mele
viaţa mea este completă cu mândra poezie.

pe tărmul fericirii construiesc castele
căci Dumnezeu m-a înzestrat cu multă fantezie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndatorire

o vreme o să treci tu
în locul meu!

vei pune crinul regal la fereastra înaltă
crizantemele aproape de nostalgii
acolo unde se coc metaforele
nu uita cele câteva boabe aurite
şi menta... neapărat pătrunjelul cu levănţică

îmi vei spăla părul în miez de noapte
şi-mi vei schimba hainele ca la nou-născuţi
vei ţine în braţe pisica... făcând un tur-două de forţă
nu de alta... dar nu-i place staţionatul

te vei aşeza ca o linie oblică
pendulându-ţi centrul de echilibru
în secunda în care ai fi gata să cazi
te-ai gândi deodată la mine

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de octombrie

Octombrie! - îţi laşi iar - purpuriul
Şi-adulmeci pe spinări de foc amarul;
Cu braţele-n sinapse umblă harul
Când tu mi-atingi obrajii goi cu viul.

Păşeşte-o amintire de-astă noapte,
Când mi-ai şoptit dorinţa-ţi colorată,
Ducând pe curcubeu zărea-nstelată
Şi-mi picuri sângerânde nestemate.

Amorul te subjugă neînfrânt;
Oftezi simţirea când visez cu tine, -
Cad frunze-n stăvilare cu suspine -
Din lâna norilor mă picuri cu frământ.

Întinde-ţi, toamnă, mantia cea lungă
Şi basme naşte-n flori de crizanteme!! -
Azururi galbene şi roşii să ne cheme,
Şi scrumul tău cu cântec să se ungă!...

poezie de Aurel Petre (21 octombrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea toamnei

Câte dorinţe rămân neîmplinite
Şi câte vise în noapte mai aşteaptă
Dimineţi cu soare şi parfum
În lumea neînţeleasă prin cuvinte,
Ce au rămas la margine de drum...

Numai izvorul cel cu apă rece
Îmi potoleşte setea care mă cuprinde
Murmurul vieţii se aude lângă mine
Când toamna cu paşi repezi vine

De dor şi bucurie, când ploaia cade
Şi un miros de crizanteme pluteşte-n aer
Cu prospeţime de frunze şi culori
Iubirea revine încet, în suflet şi-n priviri

Razele de soare îmi dau binecuvântarea
E iarăşi toamnă, iar vara-mi spune adio...
Merg liniştită să îmi găsesc cărarea
Îmi este bine să vorbesc cu tine,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de buzunar

nimeni nu trece în veşnicie fără un sărut

pentru că
ascuns în buzunarul de la piept al smokingului
ornicul minţii-i cu arătătoarele gazde
pentru trupurile noastre ciobite de răceala nopţii
răceală furişată sub coasta stângă ca fiara flămândă
iubito

iluziile-s porţi nedeschise
iar cheile zâmbete vândute pe sub mână
mână grea pe coapsa destinului
furişat hoţeşte în inimi scobite
unde fiecare clipa de roşie aşteptare
este izvorul unei albe crizanteme

azi e etern
nimeni nu doarme
şi chemare de lup e urletul
unui mâine montat în cameea unei albastre iluzii

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide ochii

Deschide ochii, deschide-i albastru,
Te rog, lasă marea din ochii tăi
Să se reverse asupra mea,
Să mă poarte pe talazurile ei,
Peste nisipuri,
Aşa cum ştii numai tu...
Deschide ochii, deschide-i cât cuprinde,
Deschide-i albastru!
Sunt aici, cât mai sunt,
Nu mă vinde pe o monedă de aur...
Eşti atât de frumoasă!
Hei, sunt încă aici,
Lângă tine, voi fi pentru totdeauna,
Trebuie doar să vrei,
Putem respira acelaşi cântec,
Putem trăi printre nisipuri,
Putem număra stelele nopţii...
Ochii tăi sunt două crizanteme albastre,
Care trezesc îngerul din mine.
Nu întinde mâna după furtuni tropicale,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul nostru...

Eu te-am ţinut cu lacrima în pumni
Şi te-am sărutat mereu până
În captivitatea acestei lumi
Sărutul nostru a fost pradă/ şi pândă!

Eu te-am ţinut în braţe noapte de noapte
Şi te-am îmblânzit fior după fior;
Am avut nevoie de atâta singurătate
Încât şi stelele au murit de propriul dor!

Eu te-am iubit dincolo de semeni
Şi te-am mărturisit în fiecare crez;
Am gândit că tu o să-mi semeni
Cu nesfârşirea viselor în care-nviezi!

Eu te-am iubit în toate şi în tot
Printre capcane de iluzii şi abisuri certe;
Eu te-am iubit atunci când mai pot
Să te sărut pe-ascuns; şi, Domnul să ne ierte!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă nopţilor de toamnă

În catapetesme stranii se aşterne iarăşi vântul,
Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră...
Ramuri frânte de durere au încoronat pământul,
Printre vise de lumină, la întoarcerea acasă.
Nori, în treceri către mâine, se cunună în tăcere
Cu speranţa reveriei. Plai lumesc se-mbujorează,
Parcă-a înviat deodată şi grădina cu zorele...
"Toate-s vechi şi noi sunt toate!". Toamna iar se instalează.

În catapetesme stranii se aşterne iarăşi vântul...
Parcă preoţi de lumină, în veşminte ruginii
Vin şi-n goana după timpuri, iar cutreieră pământul
Unde vara stă închisă sub poeme viorii.
Nouri negri de mătasă învelesc întreaga lume –
Dans de frunze şi de ploaie pe aleile pustii
Se unesc şi-şi dau bineţe, ca un clopot să răsune
Şi vuiesc, se pierd în noapte, în tăcerile târzii.

Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră,
Plâng viorile de ramuri într-un vicios concert,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretele toamnei

Un aer cald pluteşte peste zare,
Deschid fereastra şi simt ca o chemare,
Ecou de anotimp ce pleacă în uitare,
Ecou de anotimp desprins parcă din soare.

Nu am nici teamă, nu am nici vină
Şi mi se pare toamna, o doamnă în crinolină,
Se crede minunată, frumoasă chiar aş zice,
Cu braţe de lumină şi cu furtuni complice.

Admir această doamnă cu mers domol de zână,
Cu coloritul vesel, stăpân peste natură,
Se poartă cu petale de crizanteme in păr,
Şi cred ca doamna aceasta, ascunde un mister.

De unde atâta patos, de unde vii culori?
De unde roade copte şi sunet de viori?
De unde veselia copiilor şcolari?
De unde vii tu toamnă, de îmi umpli sufletul de har?

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idolatrie (3)

nu-mi mai fac semnul crucii dimineţile
a devenit un gest reflex să-mi trec prin păr mâna
mă scutur de ale tale/ fac tot posibilul
să exclud calea de întoarcere

azi toamna şi-a pierdut intimitatea
mult prea stridentă lumina gutuilor galbene
crizanteme îşi rătăcesc visul
în văzul neiertător al cosmosului

şi nu mă pot privi în icoane/ mă sperii şi fug
dihanie ieşindă în afara timpului... fără de urme...
fără de lume... fără habitat

când diabolic dantela rochiei îmi sabotează feminitatea
îmi întorc spatele/ amputez amintirile... încă o zi să mai apuc

mersul se sparge în oglinzi diforme
bunăoară noaptea aceasta ineficient învelind o rană
mă amestec în colţii pădurii cu trunchiuri mute

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară-n toamnă

Vin toamnele iubire, în dans de menuet,
Cu lacrimi de crăiţe, parfum de crizanteme,
Frunziş de acuarele pe cerul violet
Perechi de rândunele pictează-n zbor, poeme,

De-aducere aminte din veri care destramă
Vrăjita simfonie a macilor plăpânzi.
Îţi locuiesc în suflet, iar dorul meu te cheamă
Cu fluturi inocenţi de dragoste flămânzi.

Cât de naivă-i toamna, cu ploi ar vrea să spele
Şi pulbere de lună iubirea de blesteme.
Cum ar putea ea oare, căci dorurile mele
Le-au zăvorât ursite cu lacăte de vreme.

Nu simţi melancolia clipitelor ce-aleargă,
Cum zile-ntregi şi nopţi se termină cu tine?
Blânzi greieri se îndură o lacrimă să-mi şteargă
Cântând pe geana ierbii cu-arcuşul de suspine.

[...] Citeşte tot

poezie de Ines Vanda Popa (2 septembrie 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştii vreun anotimp?

Se joacă blânde raze prin frunzele pictate
De-nmiresmata toamnă cu dulcele ei rod,
Dansează crizanteme în câmpuri parfumate,
Eu te sărut cu vara plecată în exod!

Port jar de stele tandre îmbobocite-n gând,
Te-mbrac cu pacea frunzei să nu te doară ploaia,
E noaptea mai senină când visului mă vând,
Îţi sunt atât de-aproape! Nu simţi tu vâlvătaia?

Zadarnic te prefaci că rătăceşti cărarea,
Ce duce înspre mine prin iarba necosită,
Absenţa mea te doare, botez ţi-e neuitarea
Cu lacrimi de culoarea brânduşei înflorită!

Opreşte-mă puţin până se-ntorc lăstunii,
Prea multă toamnă tristă a poposit în tine
Şi scrie-mă-n solstiţii cu cioburile lunii,
Nicicând să nu mai sece fântânile din mine!

[...] Citeşte tot

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de odinioară

Lumina galbenă pâlpâie în grădină,
În felinarul de lângă crizanteme.
În straturi ruginii adoarme toamna
Alunecând în tufa de sulfină.

Este o lume plină de eroi,
Cu Feţi-Frumoşi, Ilene Cosânzene,
Dar şi pitici şi spiriduşi vioi
Ce-au apărut la timp, ca să mă cheme.

O muzică agale se porneşte
Pe ritmuri de chitară şi de bas,
Cu mâinile întinse înspre dânşii
Mă prind în jocul lor, ca într-un dans.

Îi văd râzând, zâmbind cu feţe pline
Păşind cu toţii prin lanuri de iubire,
Doar luna îi mai întrece în strălucire
Şi sunt modeşti, cuminţi şi buni din fire.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vânturile dinspre apus deschid obloanele

Coboară din balansoar,
Îşi întinde alene braţele delicate,
Transpiraţie uşoară umezind rochia subţire –
O floare tremurând sub poveri de rouă.

Florile de lotus s-au trecut, a mai rămas doar un parfum stins;
Pe rogojina de bambus se simte răcoarea toamnei.
Neauzit, îmi scot rochia de mătase
Şi, singură, păşesc în barca mea de orhidee.
Cine-mi trimite o scrisoare de brocart
De dincolo de nori?
Când se-întorc gâştele sălbatice
Luna va fi indundat Camera de la Apus.
Petalele cad şi sunt duse de valuri departe,
Apa alunecă,
Toate se petrec urmând propria natură.
Dorinţele noastre sunt dovada,
Amândouă părţile suferă –
Melancolia presimte că nu i se opune nici o rezistenţă,
Din clipa-n care părăseşte-acoperişul sprâncenii

[...] Citeşte tot

poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!