Citate despre flori și sâni, pagina 2
Primăvara
Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te ivești istovitor de dulce
cu sânii bulbucați zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.
Te stingi încet din mine, iară
sub piept lovește-n căldărâm o minge
și ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.
Alături de mocirlele uscate
ies pomii toți cu trunchiurile-n floare
Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam câte fete-s astăzi deflorate?
Un orizont pierdut, cu buze roșii
sărută-n creștet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
și mor în primăvară ofticoșii...
poezie celebră de Nichita Stănescu din Argotice (1955)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Cu nourii tristetea prelungă se pierdu.
S-au reîntors cocorii si-astept să vii si tu...
Credeam că vii, cu albul si mătăsosul sal,
Când visinul cel tânăr a înflorit pe deal!
Cu bratele întinse visam si asteptam...
S-a auzit deodată un ciripit la geam!
Înmărmurit la usă am stat, am stat s-ascult:
Venise rândunica la cuibul de demult.
Oriunde rămurisul cel zvelt se alinta,
Vedeam cum se alintă în mers statura ta...
Înalta iarbă lină mi-o perindam prin mâni,
Câmpia mângâind-o pe unduiri de sâni...
Nicicând, nălucă albă, nu pot să te cuprind!
Suspin si azi, zadarnic, câmpia mângâind.
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da, sunt gelos!
Sunt gelos
pe toți bărbații care au poftit la
carnea-ți fragedă
abia așteptând să-și înfigă dinții
în icoana mea
Sunt gelos
chiar și pe mine
cel din tinerețe
care te dorea de la distanță
până urla aerul nopții
Sunt gelos
pe fiecare fir de iarbă care ți-a mângâiat talpa
pe mine nu m-ai călcat niciodată atât de blând
Păcatele mele, sunt gelos
pe ploaia ce te udă până la piele
înviorându-ți florile
[...] Citește tot
poezie de Lucian Velea (3 octombrie 2016)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădină, cenușă
Grădină, cenușă, cenușă, grădină,
Albă lumină diamantină,
Parcă suntem copii, tu ai cozi,
Eu călătorul la antipozi,
Eu îți aduc de la Nord un urs alb,
Tu-mi dăruiești sânul mic, palid, cald,
Eu scriu o carte, tu îmi ghicești
Tot viitorul, le potrivești,
Zici c-om avea zece copii,
Mici, frumușei, chiar jucării,
Înconjurați de vorbe și flori,
Nu vom afla că oamenii mor.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Examen la geografie
se întoarce calul tău dezlegat
rumegând coroana de flori de tâmplă
potcoave de înfeminare
ascult cum ticăie metronomul uitat în priză
clavecinul la care ședeam lipiți
cântând motete la 4 mâini
de ne era frig de mansardă
arde viața molcom în soba portativă
între do-re e timp și de sub-sol
un fel de dragoste metafizică
în patul tău din fier sobru
mă uit la tine ca la un muzeu gratis
portrete în cărbune-fumatul interzis
tu îmi vorbești de arta etruscă
desenând în palmă sinoptici din noi
ecuatorul trece mai la sud de sâni
ca un hurican de vară șuie
hăulește îmi zici, strigă-mă pe nume
[...] Citește tot
poezie de Adrian Grauenfels
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fată dragă
Fată dragă, fată dulce,
Vise vor să mi te culce
În parfum de fân cosit
Și de dragoste sfințit.
Poți a învăța să numeri
Cu picioarele pe umeri
Și săltând înspre ispite
Sfârcurile... întărite.
Apoi, sărutări vor ninge
Și fiori... te vor învinge
Unduind trup de felină
Pe o rază de lumină.
Fată dulce, fată dragă,
Nu lua nopțile în șagă,
Palmele ce te frământă
Buzele ce nu cuvântă.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofelia
I
Pe valul blând și negru cu stele înspumate,
Trece fantoma Ofeliei, mai albă decât crinul,
Și-n hainele ce-o poartă ca niște vechi păcate
Ecouri, din pădure, parcă o gâdilă cu spinul.
Trece de veacuri însăși Ofelia cea tristă,
Ca o fantomă albă plutind pe apa neagră,
Ce nebunie înseamnă sub val tot ce există
Și vrea la suprafață să iasă și să meargă?
Cu-aripile imense vântu-i sărută sânii,
Și parcă ieri fecioara abia dădu în floare,
Și azi durerea iată își răsădește spinii
Ce într-o clipă ajung pe fruntea visătoare.
Și nuferii ciudați sunt gata ca s-o plângă,
Pe fluviul somnambul cu val sinucigaș,
Fantoma unei aripi parcă-a zburat pe lângă
Un cuib de stele Doamne în pumn de uriaș.
poezie clasică de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aveai părul lung până la cer
Aveai părul lung până la cer
Atârnai de dânsul pe pământ
Mă gândeam să-ți mângâi trupul sfânt
Sânii cu sfială să ți-i cer
Coapselor închise să mă-nchin
Să le-ating uimit ce albe sunt
Doar cu floarea grea a unui crin
Să le-mbrățișez îngenunchind
Și apoi ca fluturii să pier
Luat de dup-amiază și de vânt
Aveai părul lung până la cer
Spânzurând de dânsul pe pământ...
poezie de Emil Brumaru din Submarinul erotic (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino mâine
Vino cu-n sărut la mine,
Dimineața către zori,
Gândurile de ți-s pline
Și-mbrăcate în culori.
Lasă-ți bluza desfăcută
De-o privire... către sâni,
Mătăsoasă... și tăcută,
E păcat s-o tot amâni.
Te-nfășor... c-o adiere,
Te aprind cu un sărut,
Un alint și-o mângâiere
Dinspre clipe ce-au trecut.
Vino mâine... să-ți fiu soare
Strop de rouă și destin,
Patimă năucitoare
Și parfum... din flori de crin.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt tânăr, Doamnă
Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă știe pe de rost
și ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aș putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înflorește și doar uitarea plânge.
Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am așezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aș mânca, sătul
nu m-aș încape în pielea mea de tigru.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
și vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet și stelele în os
și să dezmint zăpada pierdut în piruetă.
Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă țin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile și unchii.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Reflecții de vis
pe lacul cu reflexe de smarald
de nuferi înfloriți mă simt atrasă
și de scăldatul când îmi este cald
de peștișori de aur prinși în plasă.
pe câmpul florilor au înflorit bujorii
e luna când fecioarele se-ndrăgostesc
când prind în mreaja sânilor feciorii
stelele în ochii lor se-adăpostesc.
ce mult mi-aș dori să mai fiu jună
să simt fluturi năstrușnici în stomac
din splendoarea macilor să-mi fac cunună
mândrului meu iubit să-i fiu pe plac.
astăzi momente de iubire se adună
în poezia mea de nostalgic cirac.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul fluturelui
Într-o liniște deplină,
Înălțându-se ușor
Zboară-n adiere lină
Prin grădini rătăcitor.
A pornit înspre colină
Fluturașul călător,
Într-o liniște deplină
Înălțându-se ușor.
Din decor fermecător
Seara coboară senină,
Alinat de dulce dor
Doarme-n sânul florilor
Într-o liniște deplină.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versurile de dragoste ale unei curtezane
Te voi recompensa egal cu darurile tale, eficace,
numai dacă-mi oferi pe-acela care mă va face
să râd din plin, în hohot...
Deși pe tine nu te-ar costa un zlot,
valoarea-ar fi imensă, totuși pentru mine-îndeosebi.
Răsplata ta, întrebi?
Nu o planare printre norii de cobalt,
ci-un zbor direct spre cer, atâta de înalt
încât desfătările-ți vor fi mai mari decât ți-ai fi putut dori.
Iar frumusețea mea, spre care inima ta aspiră zi de zi
și pe care nu obosești s-o cânți,
o voi năimi ca să-ți înalț
sufletu-n paradis. Apoi, gingaș întinsă lângă tine, ca o floare
sau ca o mireasă, te voi scălda-n toate plăcerile pe care
le-am deprins și-n care sunt expertă.
Și, în sfârșit, tu, în care patima a fost frecventă,
[...] Citește tot
poezie de Veronica Franco, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Metabolism interzis
De forma unor sâni ți-e sete
a unor sâni de fată mare
să o dezbraci pe îndelete
amețind brusc de mirare
Ce sâni de fată mare
sunt parcă niște porumbei
privirea care-i vede doare
de lacrimi ochii sunt mai grei
Sunt parcă niște porumbei
când o dezbraci pe îndelete
fiebinți cad florile din tei
de forma unor sâni ți-e sete
A unor sâni de fată mare
dar taina lor e-n muguri oare
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise cu petale
Mă frământă
Colțul de inimă
Înflorit pe pajiștea iubirii,
Elipsa sălbatică
Care ține sânii iubitei
În pupila ochilor mei.
Îți mulțumesc, Doamne,
Pentru frământare,
Pentru păsuirea
Ascunderii
În pajiștea sălbatică
În care florile luminează
Sărutul
Cu vârful limbii
Purtat între sânii însămânțând
Pupilele mele
Cu visele petalelor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă
Lasă-mă iubite, lasă-mă să dorm
Lângă crini sălbatici și miros de flori
Părul să mi-l mângâi și să-l prinzi în cozi
Câte-o floare roșie s-o așezezi ușor.
Sânii să-i acoperi cu lugeri subțiri,
Din salcâmi fă-mi haină, că stau în străini,
Picături să-mi curgă pe obraji duios,
Vântul să-mi usuce ochii ce mă dor.
Dacă mă trezești să nu-ți pară rău
Căci eu te-am iubit cu un gând nebun,
Steaua ce-mi conduce pașii pe pământ
Poartă al tău nume și nu pot să-l uit.
Lasă-mă iubite, lasă-mă pe veci,
Prizonieră-n suflet și mireasă plec.
poezie de Miriam Nadia Dăbău din Prin singurătatea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În veșnicia mea de iarnă
Eu nu știu dacă am păcate,
Doar Domnul poate să discearnă
Că am iubit și zi și noapte,
Din primăvară până-n iarnă.
Mi-i viața fulg întârziat,
Curat ca roua de pe flori
Și, Doamne, încă sunt bărbat,
Iubitelor le dau fiori.
Codane sunt, femei cu sânii
Ce-nalță stelele cu ei
Și ochii mei le sunt stăpânii
În mângâieri sub flori de tei.
Ah, nu știu dacă am păcate,
Doar Domnul poate să discearnă
De voi iubi și zi și noapte
În veșnicia mea de iarnă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și te sărut
Și te sărut... și te doresc,
În flăcări ard și pătimesc
Cuprins de dor, până târziu,
Iubindu-te, cum doar eu știu.
Și te sărut pe ochi... pe sâni,
Gândesc la ei de săptămâni,
Iar de te văd... mă fâstâcesc,
Însă... tu știi... că te iubesc.
Și te sărut... cu lăcomie,
Așa cum nimeni nu mai știe
Pe umeri goi... și pe picior,
Înspre al trupului izvor.
Și te sărut... pe buze dulci,
Răsad al marilor porunci
Ce se lipesc... și mă cuprind
Când între perne te întind.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un bob de rouă
"Întreaga noapte, un bob de rouă
A oglindit într-însul cerul."
Flamarion
Întreaga noapte-un bob de rouă, pe sânul rozei adormite,
A oglindit în apa-i cerul. În limpedele diamant
A răsărit și-apus de-a rândul, cu noaptea fără de limite,
Enormii sori cu-al lor cortegiu și-al nebuloaselor neant.
Spre zori, s-a șters în cristalinu-i, Lacteea-n cer întârziată,
Și roșul cerului și-al florii, în infinitu-i, a creat
O-ncântătoare dimineață cu care roua-mparfumată
Pe aurul întâiei raze în soare a alunecat.
O noapte-ntreagă-un bob de rouă, picat pe-această dragă floare,
A fost imens ca și un suflet, senin și trecător în care
Vizibil numai sie însuși e Universu-ntreg gândit.
Și astfel când fatalul oare, al celor dincolo de viață,
Răsare-n lumi interioare, din a misterelor grea ceață,
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Donna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât încă iarnă-ți sunt...
Iubesc tăcerea din zăpezi și liniștea de sub troiene
Și albul n-aș vrea să-l ating, când mi se-așterne pe sub gene.
E-atât de efemeră clipa, când ninge pur peste morminte,
Încât m-aș preschimba în iarnă, de tine, să-mi aduc aminte.
Și-aș îngheța visele toate și nopțile le-aș îngheța,
Să te păstrez, să pleci din mine, când zorile vor trâmbița
Că primăvara întârzie, împotmolită-n verde crud
Pe undeva, într-o chilie, de unde ruga, nu-i aud.
În calendare ghioceii se prind în zi de Mărțișor
În hora florilor și-a nopții în care nasc iubiri și dor,
Dar eu mă ancorez în iarnă, ca un copil orfan de sân,
Să mai iubesc ninsori albastre și sub ninsori să mai rămân.
Tu să nu strigi, că nu te-aude vreo primăvară, pe vreun ram,
De sub zăpada gurii mele, acolo unde descifram
Un alfabet numai al nostru, cu flori de gheață în cuvânt!
Tu soarbe-mi seva din cuvinte, atât cât încă iarnă-ți sunt!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre flori și sâni, adresa este: