Citate despre flori și sâni
citate despre flori și sâni (inclusiv în versuri).
Sânii ei
Zvâcniri cu unduiri în voltă,
Gingași ca florile în glastră,
Înmuguresc și se dezvoltă
Mereu spre "mângâierea" noastră.
epigramă de Ștefan Șerban din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gusturi
Gust din mure și din fragi
Cu dulceața lor mi-s dragi,
Dar când gust din carnea ta
Dulce-al ei e altceva.
Miros floarea multor tei
Ce parfum e-n jurul ei,
Dar parfumul tău să știi
N-am să-l uit pân'-oi muri.
Drag mi-e câmpul înflorit,
Verdele abia-ncolțit,
Dacă ar fi din tot s-aleg
Dragă-mi ești într-un întreg
Mult mai mult și mi-e ușor
Să le spun cuvintelor,
Iubesc ochii tăi rotunzi,
Iubesc buzele-ți când râzi.
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Din sfârcurile norilor
Curge laptele pădurilor
Florilor, fructelor, ierbii
Indulcind și sările mării
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rodica
Purtând cofiță cu apă rece
Pe ai săi umeri albi, rotunzori,
Juna Rodică voioasă trece
Pe lângă junii sămănători.
Ei cu grăbire îi sar în cale,
Zicând: "Rodică, floare de crin,
În plin să-ți meargă vrerile tale,
Precum tu, dragă, ne ieși cu plin!1
S-ajungi mireasă, s-ajungi crăiasă!
Calea să-ți fie numai cu flori,
Și casa casă, și masa masă,
Și sânul leagăn de pruncușori!"
Cu grâu de aur ei o presoară,
Apoi cofița întreagă-o beu.
Copila râde și-n cale-i zboară,
Scuturând grâul din părul său.
poezie clasică de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fii vinovat
Fii vinovat de iubire, crește-mi vise în piele, sădește-mi flori pe sâni și apoi cu soarele-ți arzând înflorește-mi speranța...
Fii vinovat de râsul meu din zori de zi, și așază-mi sărut pe mâini, pe pleoape, am atâta nevoie să te văd...
Fii vinovat de răspunsuri date întrebărilor puse și punctează-mi destinul...
Trăim și murim zi de zi cu fiecare iubire, floare, speranță, râs, sărut, întrebare și răspuns...
poezie de Narci Anca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ademenit de vrajă
- Mai împletesc cu rimele năframă
Când marea se retrage liniștită
În golful cu magnolii și aclamă
Toți albatroșii-n noapte, bântuită
De pașii tăi ce înfloresc pe plajă
Ca-ntr-o poveste scrisă de vestale,
Iar stelele ademenite-n vrajă
Prin spuma dantelată dau târcoale
Și povestesc de țărmuri nesfârșite
Pe care trec sirenele spre mare
În razele de lună poleite
Cu versul tău, o lacrimă de floare.
- Mai rog această clipă să rămână
Deși-i târziu... Pe țărmurile nude
O să trăim eternitatea până
Ne-or crește flori pe trupurile ude
[...] Citește tot
poezie de Ioan Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Se cunoaște că femeile domnului Pallady ar putea scoborî prea bine din cadrul lor în lume, cu bumbul țâței sâmburiu ca ametistele, cu floarea de crin ridicată către șolduri, concavitatea diafană a pântecelui modelată frumos, proeminențele pieptului, n-ar isca nici pofte, nici trivial.
citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sculptură a naturii
Sculptură ești, gingașă, a naturii
Cu sâni frumoși ca marmora cea albă
Cu înflorit surâs în colțul gurii,
Cu forme-armonioase prinse-n salbă.
Al tău de aur păr vărsat pe pernă
E-o mantie superbă până-n brâu
Și-n revărsarea-i dulce și eternă
Te-aseamănă cu unda unui râu.
Duioase mâini aduc din adieri
Nemăsurata taină a iubirii
Un farmec neîntrerupt de mângâieri
Dă noi dimensiuni nemărginirii
Pe pat de flori aș vrea să dorm cu tine
Când luna peste noi se joacă-n raze
Să deslușesc privirile-ți senine
Și să te simt în mii de ipostaze.
poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te port în mine
Te port în suflet, ca pe-un vas de preț,
Ca pe-o comoară-nchisă cu peceți,
Te port în trup, în sânii albi și grei,
Cum poartă rodia sămânța ei.
Te port în minte, ca pe-un imn sfințit,
Un cântec vechi, cu crai din Răsărit.
Și port la gât, neprețuit șirag,
Strânsoarea cald-a brațului tău drag.
Te port în mine tainic, ca pe-un vis,
În cer înalt de noapte te-am închis.
Te port, lumină rumenă de zori,
Cum poartă florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poamă aurită de smochin,
Te port în brațe, horbote subțiri,
Mănunchi legat cu grijă, fir cu fir.
Cum poartă floarea rodul de cais,
Adânc te port în trupul meu și-n vis.
poezie celebră de Zorica Lațcu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iubita și marea
iubito, marea agitată împingea cerul în sus
și lovea în noaptea plină de nori fără stea
pe mine refluxul în larg mă trăgea la apus
soarele o îmbrățișa într-o mixtură de forme și culori
un pescar mă aduse la țărmul plin de scoici și sare
cred că marea mă voia pentru-o eternitate la ea.
iubito, visasem că in zori murisem
și moartea mă ținea prizonier într-un câmp cu flori
să-mi fie iubită, își dorea, și să-i fiu iubit
însă ușile inimii sigilate cu sărutul tău
mă țineau departe de buzele ei de zenit
în depărtare umbrele noastre se sărutau pe țărmul infinit
iubito, se făcea în vis că ne iubeam pe marea
ale cărei linii converg spre orizontul lung
sânii tăi greoi erau sărutați de scoici și de sare
soarele frângea lumina în trupuri la amurg
observ albeața cărnii cum se deschide spre limite
sub sâni se adunase argintul lunii blând.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zori
în zori
pe sâni de spuză
sacrificarea laptelui
flori de cireș
mugure de sărut
îngemănat
pe alei de liliac
în zori pe sâni
glas de miei
dilatare de timp
mai știi
acoperită de flori
sărutam grădina
care erai Tu
poezie de Radu Liviu Dan
Adăugat de Radu Liviu Dan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici nu mă lași, nici nu mă dai
ce-ai pus în șoapta florilor de mai
de încă-mi înfloresc salcîmii?
nici nu mă lași nici nu mă dai
uitării scrise-n spuza vremii
ce-ai pus în dor de mă-nfior
când pielea mea te strigă-n noapte
de ce-n retină mi-ești covor
de palme buze și de șoapte?
ce-ai pus pe tâmplă când o mângâiai
de-mi uneltește gând cu gând
și cum să-i spun inimii - Stai!
când fluvii roșii simt curgând
ce-ai pus pe sâni de-mi tot tresaltă
când îți respiră amintirea
resimt și-acum gura-ți o daltă
cioplind sărutul și iubirea
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mamie, n-o să înțelegi
Mamie, n-o să înțelegi
Eu cânt sufletul care nu există
Sânii tăi sunt flori fără ghiveci
Inima ta batistă
Și înțeapă zmeură cu gust de lapte
Bluza ce acoperă piersici coapte
Uite, mângâie-mă, leagănă-mă
Mi-a murit logodnica
Întreabă-mă cine era
Pe urmă spune-mi încet, precis când pleci
O să-ți cumpăr necondiționat cercei
De la un bijutier ovrei
Ai venit grădiniță de flori în
Sufletul meu, interior de fierărie
Mamie, n-o să înțelegi!
Dar e lucru frumos când ești într-o poezie
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Matinală
Aurora violetă
Plouă rouă de culori -
Venus, plină de fiori,
Pare-o vie violetă.
Bat la geamul tău încet,
Bat cu-o rază sângeroasă -
Vino, floare somnoroasă,
Cât pe zări e violet.
Plâns de ape se repetă,
Încă totu-i adormit -
Ca în vise s-a pornit
Roata morii - violetă.
Gol e-al sânului buchet,
Floare goală, somnoroasă...
Trist, cu roza sângeroasă,
Bat în geamul violet.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Te-acopăr
Te-acopăr, iubito, cu trupul
În camera noastră de vis,
În sângele meu aud lupul
Cum urlă-n pădure deschis.
Te-acopăr, iubito, cu frunze
În noaptea cu lună și stele
Te sărut cu iubire pe buze,
Și pe sânii înfloriți de mărgele.
Te-acopăr, iubito, cu soare
Și nimeni nu știe de noi,
Doar apa ce curge-n izvoare,
Și iarba de-aici, din zăvoi.
poezie de Nicu Petria (18 septembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonet biunivoc
În starea-mi tulbure și echivocă,
Te caut în fragmente mici de vis,
Ca să citesc, îndată, ce-ai mai scris,
Pe sânii tăi cu sfârcuri roz de rocă...
Mă ninge lent poema ta barocă,
Ce amiroase-a floare de cais
Și leagă, dulce, Cerul de Abis,
O, Simm, revino-ți, fii biunivocă!
Știi bine, timpul e ireversibil,
Piere-n Neant, ca fumul de țigară,
Ascultă-ți Dumnezeul intangibil,
Pășește pe cărarea-ți cu aură lunară,
Cu flori de scai și duh de imposibil,
Cu ploi de vii regrete și fulgi de primăvară!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Din copilăria mea
Pentru mica mea nepoțică Gigi,
căreia nu-i plac decât versurile cu rimă
Pășteam cu alții gâștele-n ariniști.
Cu gângurit de aur îmi venea câte-un boboc
și îmi prindea cu prietenie-n cioc
sfârcul urechii,
și plopii tremurau, străvechii.
Când toropit priveam prin gene
cum boii se mișcau prin flori de sânziene
pe sub sălcii,
mă miram că ei nu văd
cu vârful coarnelor ca melcii,
și boii - boii-și rumegau căldura pe sub sălcii.
Când mă trânteam în pajiște pe spate
cu ochii către bolta în senin,
mă-nchipuiam întins cu foalele pe cer,
lin
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Tristețile lunii [Tristesses de la lune]
E seară și luna visează în tihnă
Precum o frumoasă pe perne întinsă,
Ce mângăie tandru, în clipe de-odihnă,
A sânilor formă cu mâna-i distinsă.
Pe dosul cascadei de fină mătase
Murind, în leșinuri adânci, funerare,
Își plimbă privirea pe vise lăptoase
Ce urcă-n azur ca o gingașă floare.
Și când pe Pământ, în langoarea-i nespusă,
Ea lasă să-i cadă o lacrimă-ascunsă,
Un pios de poet, fără somn și rebel,
Prinde lacrima-n palmă, cu chipul ei pal,
Irizată ca bobul de piatră de-opal
Și de soare-o ascunde în suflet la el.
poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!




Împătimit de sfârcuri și himere
Rememorând atingeri și păcate,
În dimineața... frunzelor de nuc,
Sărut dulceața buzelor și poate,
La pieptul tău păcatele-mi usuc.
S-or împlini soroacele sfințite
Și-n hora-mbrățișărilor firești,
Amestec îndrăznețele cuvinte,
Cu-acei fiori nebuni, împărătești.
Și parcă înflorește depărtarea,
Când te adun, înțelegând risipa
Ce pune-n tine fluturii și marea,
Redecorând... eternității... clipa.
Apoi te sorb... bețiilor trucate,
Împătimit de sfârcuri și himere
Care-au trezit... acea... imensitate
De catifea încinsă... și plăcere.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis oriental
Mă vezi în floarea fraged-coaptă de pe ram,
Sub vălul visului ce stă să cadă,
Când hieroglife cu nisip pe umeri,
Îți sapă numele-n cristale de zăpadă.
Fibra sonoră-a versurilor mele
Toarce un verde stins din rădăcini.
Surâzătoare vin fecioare cu inele
Și apă prelingându-se-ntre sâni.
Orientalele arome se răsfiră
Din bețișoare fumegând alene,
Și-n somnul tău haremul îți desfiră,
Făptura mea-ncifrată în poeme.
poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre flori și sâni, adresa este:
