Citate despre foc și vulcani, pagina 2
Myrto
În gând îmi stărui, Myrto, divină vrăjitoare
Și tu, oraș al mării, cu focuri mii arzând,
Revăd raza-aurorei pe fruntea ta jucând
Și aurul din păru-ți cum prin ciorchini apare.
Din cupa ta sorbit-am beții amețitoare,
Din licărul de-o clipă al ochilor râzând,
Atunci spre Iacchus zeul cătam, rugi înălțând,
Căci Muza mă scăldase într-al Eladei soare.
Acum știu de ce iarăși vulcanul s-a aprins:
Cu pasul tău, o, Myrto, pe-acolo ai trecut,
Și dintr-o dată cerul fu cu cenușă nins.
De când nomadul duce ți-a frânt zeii de lut,
Sub laurul - cunună pe-a lui Virgiliu liră -
Hortensia cea pală și mirtul se uniră.
poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirul uitării
Când umbra se revarsă în ape
cuprinde apusuri
și urmele pașilor adânci
nisipuri albe rămân
după valuri
ștergând visul iubirii de ieri
marea absoarbe șiraguri
de lacrimi din clipele despărțirii
se simte răceala
gustului de sare din ochii tăi
suntem turnuri vii
înălțate spre cer
din ape limpezi
ducem pe frunte
coroana vieții
cu zâmbet inocent de copil
am învățat să fiu focul din apă
să respir odiseea răsăritului
din simfonia brizei
a rămas pe plajă...
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Locuiesc în aceste cuvinte
În inimă focul e-n toi
tăcerea are n peceți
și-o alta-i spațiul dintre noi:
Sunt un vulcan fără coperți!
epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Stupca
Bădiță Ciprian, poate pe-aici,
Pe-aceste singuratice poteci
Ai urmărit un gând cu pașii mici.
Pe-un zvon duios ai dat să te apleci
Ori pe lumina unui licurici,
Pe-un fantomatic zbor de lilieci...
În vitregia anilor fugaci
Ai înfruntat tirani și temniți reci
Că te-ai făcut durerilor tălmaci.
În tine au strigat amar de voci
De schingiuiți de lanțuri și butuci,
Blestem stăpânitorilor feroci!
Tu ai știut din bezne și surghiun
Lumina, libertatea s-o evoci
Și dragostea pământului străbun.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Oniga
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirosul nemuririi
Cât de frumos miroși a nemurire
Și ce duios în șoapte te prelingi,
Cât de fierbinte-n brațe mi te stingi
Si te reverși, torent de fericire.
Cât de fragile-ți înfloresc sub pleoape
Priviri ce ca un fulger mă străpung
Și-al inimii ecou cât 'ți-e de lung...
Doar dragostea-mi eternă îl încape.
Cât simt în mine dor de focul sacru
Ce-n tine-l porti ca un imens vulcan,
Cât te iubesc de mult, nepământean,
Părandu-mi tot în jur un simulacru...
As vrea măcar un sfert să simți cenușa
Al cărei gust pe buza mea îl port,
Când navighezi, fregată, spre alt port
Iar amintirea ta îmi e cătușa...
[...] Citește tot
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la foc și vulcani, dar cu o relevanță mică.
Ești femeia
Ești femeia care mă înnebunește,
Ce își prinde noaptea stelele în păr
Dezlegând ispita, clipa când sosește,
Ești acea femeie... după care mor.
Ești femeia care dorurile-și poartă
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Și-ntărite sfârcuri înspre buze saltă,
Ești acea femeie... ce va fi a mea.
Ești femeia care sincer mă iubește,
Care poartă-n suflet lacrimi și păcat
Și în așternuturi, vise, dezgolește,
Ești acea femeie... ce m-a fermecat.
Ești femeia care știe ce-i amorul,
Ce deschide tainic porțile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru, cu piciorul,
Ești acea femeie... plină de mister.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina lui Manger
Omul ajunse de la cenușiu la albastru,
O, ce minune, ce alabastru,
Simplu, din inimă, ca un vulcan,
Flăcări, cenușă, chiar și catran,
Oarbe-s oglinzile, ce ghicitori,
Doamne, ne spui de săbători?
Focul e tatăl, mama - ocean,
Omul ajunse post-diluvian.
Numai iubirea păzește-ne-o, Doamne,
Ea este floarea, ea este Kama,
Trec cerșetorii flămânzi, nedormiți,
Cer un bănuț, nu treizeci de-arginți,
Cred și în Lună, în stele, străină
Ne este vina de-a fi lumină.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trup kilimanjar de chivot
Pe vulcanul tău kilimanjar
Lunec ușor în ghețar
Topindu-mă în așternut de rouă
Misterului de savană...
Cu fulgere de gazele ojate
Aprinzându-mi focul unui piton regal
Prelins până în piramide de migdal
In Nilul deltei lotusului
Inmiresmat mediterean cu brize
de Cleopatră
Invăluită ecuatorial...
Infiorându-ți riftul
In cascade cu scarabei de foc
Lianelor dolomite-n teluric de ireal
In jerbe gheparde de lavă.
Ucigându-mi ispitele de leu
In chivotul șoaptelor
Regină Saba a inimii mele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind masca mortuară a lui Eminescu
Să trec ușor cu palma pe masca mortuară
(eu nu credeam vreodată s-ajung a o privi)
prin fagii Bucovinei să fie primăvară
un recviem să curgă din corn în zori de zi
Țărăncilor din Putna le înflorească iia
să-i iasă dinainte ca unui voievod
căci pentru noi, românii, acesta e Mesia
cu tălpile în cuie și sîngele pe rod
Așa cum stă de singur ca într-un metru antic
e ca o stea căzută în iarba altui veac
iar fruntea își frămîntă portalul ei gigantic
și buzele a milă supremă se desfac
L-a ferecat durerea pe stînca zînei Dochii
în raza lumînării pomeții bat în mov
ca două pîini bătrîne i se afundă ochii
în somn îi supurează fîntînile lui Iov
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Saturnalii (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nu poți părăsi
Nu părăsi, ci uită
Când totul este șters,
Cine mai umple timpul
Ce nu mai are sens,
Neînțelegeri mute
Din vremea care-a fost,
Cine-ntre pereți moare
De gânduri, fără rost,
În inima de soartă,
Nu mai pleci nicicând,
Nu mai pleci niciund'
Nu poți părăsi,
Nu mai poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"
Dă-mi perle de ploaie
Pe-ntinsuri uscate
Să le-ngrop cu mine
[...] Citește tot
cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Horus
Clintea Kneph, zeu-n tremur, intregul univers
Din patu-i, Isis, mama, severa ei faptura
Spre cruntul sot si-o-ntoarse facand un gest de ura,
Si-un foc stravechi se-aprinse in ochiu-i verde sters.
"Priviti-l, zise, moare acest batran pervers,
Nu-i chiciura pe lume sa n-o fi strans in gura,
Legati-i glezna, stringeti chiorasa-i uitatura,
Zeu de vulcani, e rege pe-al iernilor alb mers!"
"Demult trecu acvila, un spirit nou m-asteapta,
In rochia Cybelei, eu pentru el stau dreapta...
E mult-iubitul fiu al lui Hermes si Osiris!"
Zeita-n scoica-i de-aur plecase de pe mal,
Marea-ntorcea doar chipul cel adorat din val,
si suradeau pe ceruri esarfele lui Iris.
poezie clasică de Gerard de Nerval din Antologie din poezia universală
Adăugat de ralu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi împlinesc treizeci și șase de ani
Vreau nemișcării inima să-mi dau
Căci alte inimi nu mai pot mișca,
Dar chiar de pentru mine doruri n-au,
Iubesc și-așa.
Mi-s zilele ca galbenele foi
Și duse-s flori și poame de amor,
Azi numai suferințe și nevoi
Mă împresor.
Iar focul ce mă arde aici, în piept,
E ca vulcanul, de cenușă greu,
Nu torțe să aprindă mai aștept
Ci rugul meu.
Speranțe, grijă, teamă, gelozii,
Extazul și puterea dragostei,
Nimic din ele nu mai pot simți,
Doar lanțul ei.
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Paul Abucean
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atlantida
Au existat sau n-au existat.
Pe insulă sau nu pe insulă.
Oceanul sau nu oceanul
l-a înghițit sau nu.
I-a fost dat cuiva să iubească pe cineva?
I-a fost dat cuiva să lupte cu cineva?
S-a întâmplat totul sau nimic
acolo sau nu acolo.
Orașe au fost șapte
Oare într-adevăr?
Au vrut să fie veșnice.
Dar unde sunt dovezile?
Nu au inventat pulberea, nu.
Au inventat pulberea, da.
Probabili. Îndoielnici
Imemoriali.
Neluați din aer,
[...] Citește tot
poezie clasică de Wislawa Szymborska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile sunt doar ca ele
Femeile sunt ca vulcanul,
Care erupe când vrea dânsul;
Când râd prea mult, le-apucă plânsul,
Când plâng prea mult, își pierd aleanul;
De-atâta plâns, le umflă râsul,
De-atât alean, golesc oceanul.
Dar ele-s forța lor lumească
Și fac ce vor cu ce vor ele,
Nu au nici țărmuri nici zăbrele,
Nici ceas de-l rău, nici gânduri rele,
Ci doar o poală de surcele
S-aprindă-un foc să se-încălzească.
Un rug cu ochi de semanteme,
Sau doar o singură scânteie,
În vechi palate și-n bordeie
Ca o mirabilă idee
Din focul sacru de femeie,
Aprins pe-același vechi dileme.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești femeia
Ești femeia care mă înnebunește,
Care-și prinde noaptea stelele în păr,
Dezlegând ispita ce mă-ntinerește,
Ești acea femeie... după care mor.
Ești femeia care dorurile-și poartă,
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Și rebele sfârcuri înspre buze saltă,
Ești acea femeie... ce va fi a mea.
Ești femeia care sincer mă iubește,
Care poartă-n suflet lacrimi și păcat
Și în așternuturi, vise, dezgolește,
Ești acea femeie... ce m-a fermecat.
Ești femeia care știe ce-i amorul,
Ce deschide tainic porțile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru cu piciorul,
Ești acea femeie... plină de mister.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sera cu întrebări
cine să rupă spinii la trandafiri?
să nu rănească fluturii în zbor
și așa lumea e plină de martiri
și îngeri gingași din fașă mor.
cine să stingă vulcanii de foc?
acoperă oameni cu case cu tot
gem oceanele la sinistru soroc
pământul suspină în dangăt de clopot.
cine să purifice păcatele lumii?
planeta se revoltă așa cum știe ea
națiuni se războiesc precum nebunii
viața fiecărui om a devenit grea.
dacă ploaia n-ar avea putere divină
cine ar spăla omenească vină?
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margini de lume
Iluzii de-o clipă se nasc și dispar
în vagi amintiri venite deodată
cu vrajă adusă de gândul hoinar
în focul ce încă mocnește pe vatră.
Din flacăra tunsă se scurg pe tavan
mistere ascunse în dansuri astrale,
ajunse târziu dintr-un mitic vulcan
prin hornu-ncropit din două cavale.
Prin ele zăresc un dor îngropat
la margini de lume aproape uitată,
în colb de tăcere, cu gust de păcat,
rămasă pe brâuri de timp atârnată.
Din conul de umbră eu încă ascult
această tăcere căzută-n uitare
cu dorul rebel îngropat mai demult
sub piatra ostilă, din alte hotare.
Nu-i loc de visare, nu-i loc pentru dor
o, patrie mumă, lăsată în urmă,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margini de lume
Iluzii de-o clipă se nasc și dispar
în vagi amintiri venite deodată
cu vrajă adusă de gândul hoinar
în focul ce încă mocnește pe vatră.
Din flacăra tunsă se scurg pe tavan
mistere ascunse în dansuri astrale,
ajunse târziu dintr-un mitic vulcan
prin hornu-ncropit din două cavale.
Prin ele zăresc un dor îngropat
la margini de lume aproape uitată,
în colb de tăcere, cu gust de păcat,
rămasă pe brâuri de timp atârnată.
Din conul de umbră eu încă ascult
această tăcere căzută-n uitare
cu dorul rebel îngropat mai demult
sub piatra ostilă, din alte hotare.
Nu-i loc de visare, nu-i loc pentru dor
o, patrie mumă, lăsată în urmă,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublishers, București, 2019 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Experiențe
sângele vuiește ca lava în vulcan
înrădăcinez cuvântul în extaz
credința mea este un vast ocean
cu mărgean de opal cu valuri turcoaz.
revers al focului cascada de lacrimi
care curge nostalgic pe obraz
scot aburi din idei și patimi
transpun în slovă gânduri de topaz.
nu vreau să cred în moartea haină
cu avântul magic fac haz de necaz
dezleg ecuații cu stele de taină
la trenul speranței schimb un macaz.
pe țărmul visului lângă marea calină
spumoase sentimente se sparg în talaz.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă cu Any
Uite cum plouă! Vezi?! Mă-ntorc la tine
Cu-n univers de lacrimi! Ai plecat!
În umbre dulci, chihlimbării poeme,
Cu pașii tăi șoptiți ai desenat...
Vezi?! Vântul bate... Îngeri de aramă
Vin să-ți sărute tălpile de foc...
Iubirea mea ca un vulcan, emană
Un cald poem... dar n-am avut noroc...
Tu ai plecat în alte universuri
Și rătăcești de-acum pe țărmuri stranii.
Nu-mi mai auzi nici ruga și nici plânsul...
Uite cum plouă! Vezi?! Mă-ntorc la tine!
Așteaptă-mă ca vin, iubită Any!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre foc și vulcani, adresa este: