Citate despre foc și vulcani, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la foc și vulcani, dar cu o relevanță mică.
Toamnă cu Any
Uite cum plouă! Vezi?! Mă-ntorc la tine
Cu-n univers de lacrimi! Ai plecat!
În umbre dulci, chihlimbării poeme,
Cu pașii tăi șoptiți ai desenat...
Vezi?! Vântul bate... Îngeri de aramă
Vin să-ți sărute tălpile de foc...
Iubirea mea ca un vulcan, emană
Un cald poem... dar n-am avut noroc...
Tu ai plecat în alte universuri
Și rătăcești de-acum pe țărmuri stranii.
Nu-mi mai auzi nici ruga și nici plânsul...
Uite cum plouă! Vezi?! Mă-ntorc la tine!
Așteaptă-mă ca vin, iubită Any!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margini de lume
Iluzii de-o clipă se nasc și dispar
în vagi amintiri venite deodată
cu vrajă adusă de gândul hoinar
în focul ce încă mocnește pe vatră.
Din flacăra tunsă se scurg pe tavan
mistere ascunse în dansuri astrale,
ajunse târziu dintr-un mitic vulcan
prin hornuri făcute din patru cavale.
Prin ele zăresc un tărâm îngropat
la margini de lume aproape uitată,
în colb de tăcere, cu gust de păcat,
rămasă pe brâuri de timp atârnată.
Din conul de umbră eu încă ascult
această tăcere căzută-n uitare
cu dorul rebel îngropat mai demult
sub piatra ostilă, din alte hotare.
Nu-i loc de visare, nu-i loc pentru dor
o, patrie mumă, lăsată în urmă,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E noapte
întunericul se scurge
ca lava unui vulcan
ca o smoală revarsată de oceanul rece
cuprinde umerii pământului
cu brațe invizibile
înaintează silențios peste lumea vie
nu-și caută drum
se așterne ca o haină
peste trecerea timpului
o vezi
o poți respira
dar nu o poți atinge
prinde între palmele
ce ascund căutări
ochii minții
licărind de atâtea întrebări
străpung flacăra arzândă a sufletului
unde iubirea
seamană a renaștere
adăpostește pulsul repezit
[...] Citește tot
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulcanul din Columbia (care a ucis 30 mii de suflete)
Aseară-a vorbit de Columbia, iar
Lovită de crater în nopți cu stihii,
Care-au topit aproape treizeci de mii
Și-acuma-n surdină suspină bizar!
Acolo pesemne, de-acuma venii
Satan pe cazanul de foc princiar,
Greșind numai vadul căzut pe cântar,
Să spulbere cerul din ochii căprii.
N-am să cer vieții, slăbită de floare,
Decât tăria de-o fi să separe,
Albul de ciută curat ca o coală,
De lumea, o pâclă, despotică boală
Și partea din urmă, vrând s-o repare,
Dracii s-o mâne-n cazanul cu smoală.
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu am plătit
Eu am plătit tribut iubirii mele,
Dar n-am fost dintre cei umili și terni,
Din mine-am smuls cele mai scumpe perle,
La focul meu am încălzit-o ierni.
Am fost vulcanul stins, în adormire,
Deasupra mea crescuseră copaci,
Astăzi când mă trezesc, câtă uimire...
Pe toate frunzele ai scris "Să taci!"
E o putere mai presus de mine,
Să tac, nu ține de voința mea,
Sau poate prea puțin, cât poate ține
Vulcanul înșuși izbucnirea sa.
Știi ce gândesc? Între etern și tern
Nu e decât o literă, un semn...
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să mă iubești cu ochii
Iubește-mă cu ochii,
Lăsând lumina să respire prin toți porii,
Chiar și fără stelele de pe cer!
Iubește-mă!
Mă vor lumina ochii tăi...
Buzele tale devin petale de foc.
Iar eu voi fi vulcan erupând,
Vorbindu-ți cu lava ce se prelinge,
Ca un râu de crini izvorât la picioarele tale.
Nisip însetat de valul încins,
Vibrând ca o inimă sub tălpile goale.
Țipă universul,
Ascuns sub lava topită a cuvintelor,
Ca un pescăruș rănit de tăcere.
Cenușa amintirii renaște în copaci de lumină.
Rogvaiv mângâiere...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau
Nu vreau să existe moarte pe pământ
Vreau cu pruncii-n viață să trăiesc,
Să zâmbesc cu fiece cuvânt
Pe care din suflet îl rostesc.
Ca un porumbel, pe-ntinse zări,
Cu o pană deschizând trecutul,
Vreau să trec prin pătura de nori
Și să zbor în univers cu vântul.
Prin furtuni, zburând nedeslușit,
Ura nu pătează existența...
Singuri vom rămâne-n infinit
Măsurând cu umbre penitența.
Vreau vulcan să fiu, să ard mereu,
Vie ca o flacără în noapte
Vreau să fiu de-acum aceeași eu
Cea de-aici și dincolo de moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea din stânci
tăcerea stâncilor relaxează pământul
să nu se prăbușească în vulcani de foc
în tăria lor se-ntremează cuvântul
în lumea cunoașterii să găsească un loc.
vântul sculptează stânci - artist de seamă
le dă chip abstract și forme grăitoare
de la ele învăț sa nu mai am teamă
când planeta se cutremură sub soare.
pe fermitatea stâncilor se reazemă cerul
pe a lor coloane munții s-au format
precum niște magi dezleagă misterul
rezistenței planetei în nebulos climat.
în pieptul setos a răsărit izvorul
scrâșnete de stânci în susur s-au calmat.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de dolomite
Tu îmi atingi dolomitele
Cu un cântec de stele,.. nemaiauzit
In diez cu foc de meteorit
Pătrunzând cald și adânc..
străfundurile
Cu izvoarele buzelor cireșii
Topindu-mi metalurile
In simfonii de gheizere roșii
Arcuindu-mi sinapsele
In curcubeie căprui de magmă
Răcorindu-mă in marea cristalină
Din jurul vulcanilor pupilă
Cu lavă de iriși...
Cu care îmi topești..
Rugina de la sarea vieți
In aburi inlănțuiți intr-un fuior
Ce erupe din noi
Străpungând nori
In galaxii de sudoare
Adormite in zori
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo unde...
Pe-un leagăn de vis, e-un meleag de poveste,
Pe-ale stâncilor văi, pe-ale munților creste,
Unde graiul român în trei feluri răsună
Când ciobanii și-acum,,, Miorița" îngână,
Pe-un tărâm străjuit de Barajul Siriu,
Unde arde mocnit, din pământ Focul Viu,
Într-un loc fermecat, cu păduri de stejar,
Care a zămislit, din pământ, chihlimbar,
Unde Țara Luanei are-o poartă spre Cer
Ce păstrează intact al legendei mister,
Unde sfinții apar plângând la ferestre
Cu lacrimi de foc, în biserici rupestre,
Unde poți să admiri, sorbind din gurgui,
Poiana cu zeci de trufașe statui,
Pe unde auzi, intonat cam șăgalnic
Un cântec de dor despre râul năvalnic,
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru din Căutări pe tărâmul unui vis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea credinței, puterea iubirii
Doamne, cât e de mare puterea credinței
s-a născut din generozitatea ta universală
ea scoate din adâncuri izvorul biruinței
și îmbracă viața în straie de gală.
aprinde lumina cu armonii din stele,
frumusețea fecundă din natura virgină
o afișează lumii țesută în dantele,
timp de fericire nu-ți găsesc vre-o vină.
puterea iubirii stinge vulcani de foc
face păsări să cânte să trezească ecouri
splendorile dansante se-adună la un loc
cu oameni romantici seduși de tangouri.
credința și iubirea sunt structuri de noroc
alungă tristețea, dispersează și nouri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfrigurări tardive
În malaxorul gândurilor mele
Te-adun într-o esență parfumată,
Văzându-te când o regină-n voal de stele,
Când o vestală goală - a mea toată!
În ochii tăi e farmec și lumină...
O undă caldă-adie către mine,
Și-atunci spre noi tot cosmosul se-nclină,
Codrii răspund cu glasuri cristaline.
Divine voluptăți ne-nalță-n ceruri
Străluminând simțirile suave;
Eu te alint cuprins de foc și geruri,
Zbătându-ne cu-nfiorări firave.
Dar... toate-au fost un simplu vis de noapte
Cu false mistuiri de trei secunde.
Vulcanii stinși mai fumegă cu șoapte
Prin vârful ce-n zăpadă se ascunde...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulcanul din tine
Iubirea mea în suflet îți curge,
Ca o furtună de ploaie și vânt,
Potopul întreg nebunește te strânge
Și-nvață sărutul... din orice cuvânt.
Dorința îmi crește pe buzele tale,
Mereu pofticioase... și-atât de fierbinți,
Demult aruncat-am cămașa de zale
In ape albastre și-atât de cuminți
Voi curge în tine cu foc și izvoare
Și visele toate... le urc pe picior,
Adânc pătrunzând în trupul de floare,
Topindu-mă dulce... nebun de ușor.
Și plouă, și tună, și fulgeră încă,
Vulcanul din tine... mă-nalță la zei
Și marea te uită... cum bate în stâncă,
Din seva iubirii... timidă... când bei.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii
Oare fluturii vor ajunge la inima mea
Sau au înghețat pe undeva pe drum?
Sunt singură și în viața mea se simte un veșnic gol.
Poate ar trebui să văd cerul de argint, să-mi ascult inima,
Mă vizualizez la început de drum,
Sunt iubită de copiii mei dragi,
Fiul meu care nu ezită să-mi arate
În fiecare zi cât de mult mă iubește
Atât de cald îmi șoptește la ureche cuvinte dulci,
Atât de suav îmi zâmbesc amândoi,
Încât mă pot topi de dragul lor, eu, înger de foc.
Atât de dragi sunt că viața aceasta este prea scurtă
Pentru a mă bucura de îngerii mei.
Vulcan de cuvinte mă poartă spre portalul spre rai.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fruntea toamnei acesteia
Fruntea toamnei acesteia
E încărcată de rugi
Ca zidul de niște liane
Călătoare spre transcendent.
M-am familiarizat cu tristeșea,
Cu apatia și lacrima...
Frunze de chihlimbar
Au căzut peste sufletul meu -
Un apus sângeriu
Purtând amintirea jadului.
RAmuri frânte se agață în agonie
De brațele mele...
Caută legătura cu viața,
Legenda râului fără sfârșit -
Eternitate și moarte.
Vântul îmi răvășește părul
Și gândurile.
Frigul mușcă din mine
Ca dintr-un măr copt parțial.
Sunt vulcan și amnar...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina orbului
Mă tem că mă voi trezi
Într-o dimineață în întuneric,
Că lumina se va ascunde
Ca într-un joc de copii
Și nu o voi mai putea găsi niciodată....
Atunci mă veți putea găsi vinovată?!
Ce legi mă vor lăsa pentru o veșnicie,
Ca martor al tăcerii și al întunericului?!
Poate că am pierdut cheia destinului
Și acum sunt pedepsită... așa-i?!
Ori poate că am găsit calea spre rai...
Sau am pierdut pasărea fericirii,
Iar aceasta s-a transformat în
Înger cu pene de foc
Și sărut de rubin...
Mă închid în mine, plâng și suspin.
Sunt vulcan și furtună
Sub pleoapa de plumb,
Scormoesc în tăcere,
Nu mai văd,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
El, cuvântul
Mă gândesc la acea vreme,
Cea mai dintru început
Când visam să scriu poeme,
Când, de dor, eram pierdut
Și când flăcări împresoară
Din vulcanul clocotind
Din iubire de-o fecioară
Ce o văd și-acum zâmbind...
Mă gândesc a nostalgie
Cum plăteam acel tribut
De nopți scurse-n poezie
Având vers ca așternut
Și cum lira și cavalul
Fără note îndestul
Sau un vin umplând pocalul
Nu îmi erau preambul ;
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (28 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare de mai
am mușcat din gerul cumplit.
pana ieri am fost doar tăcere.
mă alint fara teama și zburd
prin vantul ce leagana balade
mintindu-mă ca voi ramane eterna.
sting nopțile cu firavul gand
pana voi avea glasul unui vulcan,
sting diminetile cu mine
si reaprind obrajii fecioarelor.
mă sting în magia staminelor imbracate în întuneric.
simt moartea cum se apropie incet
si-mi soarbe culoarea vietii de-o zi.
sunt rosul aprins ce ma pierd,
sunt iubirea fara seaman in petala unui mac singuratic
sunt eu, floarea de mai neinceput
cu palmele pline de secunde de foc.
[...] Citește tot
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirul pasiunii
Mirul pasiunii
de Liliana ROIBU
Pe pajiștile verzi, sub cer albastru
Săgeata ta m-a nimerit măiastru,
Îți cânt, frumoasă domniță-de-seară,
Adu-mi pe buze dulceața de vară.
Albatrosul iubirii zboară tăcut,
Dincolo de zări, peste trupuri de lut,
Cu ochii ca marea, în timp nemilos,
Adu-mi bucuria, zâmbindu-mi frumos.
Când ploaia se-așterne șiroi peste noi,
În inimi dansează fluturii în roi,
Vulcan de sentimente pune sărut,
Adu-mi lava iubirii de început.
Bate vânt de toamnă, domniță-de-vară,
[...] Citește tot
poezie de Liliana Roibu din Vol. Inelul cu diamante, I- INIMA ETERNITĂȚII
Adăugat de Liliana Roibu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mângâieri de foc
Ce vremuri de criză! Ce de nenoroc!
Zadarnic picătura de voință...
Incinerând această lume...-n loc,
Ne vom zidi cenușa-n suferință.
Se zbat în noi furtuni, vulcani, cenușă.
N-avem cui plânge... Umeri nu mai sunt.
Doar către Cer ne-a mai rămas o ușă.
Ne sapă-n suflet fiecare vânt.
Avem o schijă-n inima ce plânge,
Pulsând speranțe, vise, adevăr...
Dar moartea parcă tot mai mult ne strânge,
Iar eu duc grija pentru-acest popor.
Aici, la noi, încă domnește ura
Și focul vieții mi-a pârlit lumina.
Îți simt pe suflet, iar, mângâietura.
Dar, vezi, cine să-mi ude rădăcina?!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre foc și vulcani, adresa este: